Cum ne protejăm medicii ? Cu ce pot ei trata Covid-19 ?

joi 2 Apr 2020

Petru Romoșan

Contaminarea cu Covid-19 în România, atât cât putem şti sau ni se spune, este la un nivel foarte scăzut. Cu tot delirul neîntrerupt al televiziunilor, mai ales al celor de ştiri. Cu atât mai mult dacă luăm în considerare repatrierile masive din Italia, Spania, Marea Britanie, Franţa, Germania, ţări cu o răspândire a coronavirusului ridicată sau chiar foarte ridicată. Inevitabil, mulţi conaţionali s-au întors gata contaminaţi, iar controalele la frontieră au fost destul de formale. Europa de Vest şi SUA sunt în aceste zile centrele nefericite ale contaminării cu Covid-19.

O explicaţie inedită, neaşteptată a răspândirii încă restrânse a îmbolnăvirii cu Covid-19 în România ne-a fost oferită de un fost cercetător la Institutul Cantacuzino, azi medic de cabinet. Românii au fost vaccinaţi sistematic, decenii de-a rândul, cu BCG (Bacilul Calmette-Guérin), vaccinul anti-TBC. (Graţie lui Ion Cantacuzino, România a fost a doua ţară din lume după Franţa în care s-a făcut acest vaccin începând din 1926.) După studiile profesorului australian Nigel Curtis de la Universitatea din Melbourne, vaccinul BCG, prin efectele sale secundare, este eficace şi împotriva Covid-19. Cercetările sunt în curs. Au început deja testele pe oameni. Un răspuns ştiinţific definitiv este aşteptat peste vreo şase luni. „Bacilul Calmette-Guérin sau BCG a fost larg folosit în ultima sută de ani, fiind din ce în ce mai apreciat pentru beneficiile lui colaterale. Nu e folosit doar ca mijloc imunoterapeutic obişnuit în primele stadii ale cancerului de vezică urinară, ci pare şi să stimuleze linia întâi de apărare imună a organismului în lupta împotriva infecţiilor” (www.stuff.co.nz , 01.04 2020).

În acest moment, în România, categoria profesională cea mai expusă contaminării cu coronavirusul este cea a cadrelor medicale care se ocupă direct de cei deja contaminaţi, mulţi veniţi din străinătate. E vorba mai ales de cadrele medicale din spitalele sau secţiile de boli infecţioase. Explicaţia ar fi destul de simplă. Aceste cadre medicale – medici, asistente, infirmiere, personal auxiliar – lucrează neprotejate sau slab protejate şi sunt expuse zilnic la o mare cantitate de virus. Chiar dacă şi aceştia, ca toţi românii, au făcut vaccinul BCG, îşi văd capacitatea imunitară pusă la grea încercare.

Responsabilitatea le revine ministerului de resort, Ministerului Sănătăţii, în primul rând, şi autorităţilor politice, adică guvernului şi primului-ministru, în ultimă instanţă. Care nu au asigurat şi încă nu asigură echipamente de protecţie cadrelor medicale confruntate cotidian cu cei contaminaţi. Medicii şi tot personalul medical se pot întoarce legal împotriva factorilor răspunzători – Ministerul Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică, guvernul şi primul-ministru – şi ar trebui, în faţa unei justiţii imparţiale, să aibă câştig de cauză. Asemenea acţiuni au deja loc pe scara largă în Italia şi în Franţa. Pentru că şi în aceste ţări cadrele medicale au fost expuse iresponsabil contaminării.

În China, la Wuhan, un studiu epidemiologic al Covid-19 aflat acum înainte de publicare (efectuat cu sprijinul Departamentului de Ştiinţă şi Tehnologie al Provinciei Hubei) arată o eficacitate a hidroxiclorochinei : „Diverse studii au indicat că clorochina (CQ) prezintă un antagonism faţă de Covid-19 in vitro. Totuşi, probele privind aceste efecte asupra pacienţilor sunt limitate. Studiul nostru vizează să evalueze eficacitatea hidroxiclorochinei (HCQ) în tratamentul pacienţilor atinşi de Covid-19. Principalele metode : de la 4 februarie la 28 februarie 2020, 62 de pacienţi suferind de Covid-19 au fost diagnosticaţi şi admişi la Spitalul Renmin al Universităţii din Wuhan. Toţi participanţii au fost distribuiţi într-o testare pe grupuri paralele aleator (cu grup de control/martor) : 31 de pacienţi au fost desemnaţi să primească un tratament suplimentar de 5 zile cu HCQ (400 mg/zi), iar timpul de recuperare clinică, caracteristicile clinice şi rezultatele radiologice au fost evaluate la pornire şi după 5 zile de tratament pentru a evalua efectul HCQ. Principalele rezultate : pentru 62 de pacienţi cu Covid-19, 46,8 % (29 din 62) erau bărbaţi şi 53,2 % (33 din 62) erau femei, vârsta medie fiind de 44,7 ani (15,3 ani). Nici o diferenţă în repartiţia pe vârstă şi pe sex între grupul martor şi grupul HCQ. Dar, pentru TTCR (Time To Clinical Recovery), timpul de recuperare a temperaturii corporale şi timpul de remisiune a tusei au fost semnificativ reduse în grupul de tratare cu HCQ. În plus, o mai mare proporţie de pacienţi au prezentat o pneumonie ameliorată, observată în grupul de tratament HCQ (80,6 %, 25 din 32), în raport cu grupul de control (54,8 %, 17 din 32). Per total, 4 pacienţi au evoluat către o maladie gravă, care s-a produs în grupul de control. Totuşi, 2 pacienţi au avut efecte indezirabile uşoare în grupul de tratament HCQ. Importanţa : la pacienţii atinşi de Covid-19, utilizarea HCQ poate să scurteze considerabil TTCR şi să favorizeze resorbţia pneumoniei” (www.medrxiv.org, 22.03.2020).

Deocamdată, autorităţile din România nu sunt capabile să asigure integral protejarea cadrelor medicale în toate spitalele, inclusiv în cele mici din provincie, cum e cel din Orăştie, care se ocupă de bolnavii contaminaţi cu Covid-19. Dar mai este o problemă aproape deloc discutată, deşi televiziunile abundă în emisiuni despre epidemie, despre pandemie. Cu ce tratează doctorii români Covid-19 în afară de paracetamol sau antibiotice pentru plămâni atâta vreme cât Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) şi OMS nu au validat încă nici un tratament ? Vaccinul care va veni peste un an sau doi nu-i ajută cu nimic pe cei aflaţi astăzi pe patul unui spital. În plus, EMA spune că „tratamentul cu hidroxiclorochină nu trebuie să fie administrat împotriva lui Covid-19 decât în cadrul studiilor clinice sau în programele de urgenţă” (journaldemontreal.com, 01.04.2020). Războiul doctorilor care fac politică şi business împreună cu Big Pharma împotriva unor savanţi, ca prof. Didier Raoult de la Marsilia, e în toi, cu toate că protocolul Raoult, bazat pe administrarea de hidroxiclorochină+azitromicină sub supraveghere medicală, a fost preluat de spitale din lumea întreagă. Care este tratamentul recomandat de dr. Adrian Streinu Cercel, deja aplicat şi lăudat pe televiziuni de dr. Virgil Musta de la Spitalul Victor Babeş din Timişoara ? Este el validat ?

Asaltul ultraliberalilor globalişti asupra sistemului sanitar public, în primul rând desfiinţarea spitalelor, privatizarea lor, ca şi desfiinţarea institutelor de cercetări, îşi arată dimensiunea criminală în această criză majoră. Cei care au condus asemenea acţiuni pe scară largă în România, începând cu cele două mandate ale lui Traian Băsescu şi continuând cu primul mandat al lui Klaus Iohannis, nu vor să-şi mai amintească de nimic, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Tot ei sunt cei mai vocali pe ecrane, extrem de critici şi de obraznici, adică tupeu cât cuprinde. Vă mai amintiţi ce spunea Traian Băsescu-gură mare în 2010 ? „Să nu mai facem o dramă din faptul că ne pleacă medicii din ţară […]. În momentul de faţă, statul român nu poate să îşi plătească medicii, profesorii cum ar merita să-i plătească, dar nu poate să-i plătească, asta este realitatea. […] Avem lucruri de făcut. Sunt cel puţin 200 de spitale care trebuie închise” (antena3.ro, 25.11.2010). Guvernul condus de Emil Boc a închis, în 2011, 67 de spitale. Astăzi ştim de ce guvernările Băsescu-Udrea-Boc nu aveau bani să plătească în 2010 doctorii şi profesorii, jafurile de la ANRP şi, în general, din bugetul statului sunt cunoscute de toată lumea, mai puţin de DNA. Şi Băsescu, statuia impunităţii, împarte opinii şi sfaturi seară de seară !

Ploaia de ordonanţe militare, consemnarea la domiciliu a unei mari părţi a populaţiei împiedică răspândirea coronavirusului. Dar economia începe deja să se resimtă grav. Cine va plăti oalele sparte ? Aproape 800 000 de oameni au fost trimişi în şomaj tehnic şi peste 155 000 de contracte de muncă au încetat. „Dintre cele 155 675 de contracte încetate, 30 873 sunt în comerţul cu ridicata şi amănuntul sau repararea autovehiculelor şi motocicletelor, 27 174 în industria prelucrătoare şi 19 254 în construcţii”. Sunt, de asemenea, mulţi lucrători din HoReCa rămaşi fără job. Doar în ultimele două zile, numărul celor concediaţi a crescut cu 45 000, iar cei trimişi în şomaj tehnic au fost 300 000 (cetateanimplicat.ro, 02.04.2020). Cadrele medicale se îmbolnăvesc pe capete, au fost şi vor mai fi morţi din rândul lor. Nimeni nu ştie cât va mai dura claustrarea generală, cum şi când va fi răpus coronavirusul şi, mai ales, cât de întinse vor fi pagubele economice.


Câteva idei pentru domnul preşedinte

miercuri 1 Apr 2020

Petru Romoşan

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a făcut apel la „producătorii româneşti” (sic !), la antreprenorii români să folosească oportunitatea (sic !) pe care le-o oferă epidemia : „Avem această oportunitate” (sic !) […] „în această perioadă cu precădere” (sic !) […] „este o oportunitate foarte bună” (sic !). I-a chemat pe „producătorii româneşti”, pe antreprenori să vină cu produse băştinaşe şi cu idei. Producătorii străinăţeşti, preferaţii de ieri, au cam tăiat-o de groaza coronavirusului şi poate că se pregătesc să tragă obloanele şi să trimită angajaţii „româneşti” în şomaj.
Iar „producătorii” europeni sau euroatlantici nu ne vând măşti, teste, combinezoane, izolete şi ventilatoare (respiratoare), şi în nici un caz nu se gândesc la vreun ajutor, vreun sprijin „european”, „partenerial” mai substanţial. La ultima reuniune UE la nivel înalt, prin videoconferinţă, Germania, Austria, Olanda, Finlanda au ales varianta ca fiecare ţară UE să se descurce pe cont propriu, care cum poate. România, după Italia şi Spania, e pe cale să afle cam câte parale face solidaritatea UE, între altele.
Deci, preşedintele, în ultima sa adresare către populaţiunea românească, a cerut şi idei, fiind evident că atât domnia sa, cât şi guvernul său multdorit sunt în mare lipsă. Penurie. Ei au scaunele (luate cu forţa de la „ciuma roşie” !), noi, sau măcar antreprenorii români, ar trebui să venim cu ideile. E oare normal să ocupe în continuare scaunele dacă, la vreme de mare criză, nu au idei pe măsură ? Ce caută acolo ? Pentru ce sunt plătiţi ? Că doar nu muncesc nici în mină, nici în fabrici şi nici pe câmp. Sau votul e un contract bazat pe o păcăleală ? Dar cam asta e situaţia la faţa locului : s-au aşezat sau au fost aşezaţi pe scaunele ţării şi, vorba comentatorului de televiziune Traian Băsescu, noi trebuie să ne descurcăm singuri.
Preşedintele Iohannis şi „partidul meu”, PNL, în avântul lor politic revoluţionar capitalist şi democratic, în vizionarismul lor, nu au avut decât măreaţa idee cu anticipatele. Care nici măcar nu a fost chiar a lor, au ciugulit-o în viteză de la mai tinerii USR. De fapt, singura idee, obsesie a preşedintelui Iohannis, a fost „jos PSD !” (sau „ciuma roşie”). Adică „dă-te tu la o parte, să mă aşez eu !”. Dar, ca în atâtea comedii, au nimerit pe scaune ejectabile. Cu nişte bombe cu ceas montate de destin sub şezut. Cea mai rapidă pedeapsă din istoria politicii, aplicată unor închipuiţi, unor impostori.
Deci, idei pentru domnul preşedinte. „Premierul grec Kyriakos Mitsotakis le cere parlamentarilor partidului de guvernământ, Noua Democraţie, precum şi miniştrilor şi secretarilor de stat „să doneze jumătate din salariul lor pe următoarele două luni pentru consolidarea contului special împotriva coronavirusului” (Hotnews, după RADOR, 31.03.2020). Nu e o idee bună, domnule preşedinte ? Ideea bună poate fi şi extinsă la directorii din ministere, la şefii de birou, ca şi la cei din marile companii încă de stat. Eventual cu o sugestie şi pentru multinaţionale. Ca să nu se ajungă altfel la impozite mărite. De pensiile speciale pare să se ocupe electoral USR.
Administraţia Trump a anunţat un ajutor de 1 200 de dolari pentru un adult şi 500 de dolari pentru un copil, ajutor care să ajungă la toţi americanii până la un anume venit anual. Nu ar trebui să fie copiată măsura pentru milioanele de români săraci şi foarte săraci ? Poate o sumă între 3 000 şi 5 000 de lei pentru fiecare familie, ca şi pentru românii singuri.
Au loc de destule zile discuţii interminabile în jurul ratelor la bănci. Nu ar trebui adăugate nişte discuţii despre „credite de supravieţuire” pentru IMM-uri ? Credite care să acopere măcar pierderile sigure pe două-trei luni în urma ordonanţelor militare oferite cu atâta generozitate de ministrul de Interne, mai nou comunicator naţional frecvent în haină de piele. De unde bani ? Ar putea fi întrebat de bani şi Mugur Isărescu, salvatorul băncilor în 2008-2009. Pentru ce sunt miliardele de euro de la Banca Naţională dacă nu sunt de nici un folos pentru milioanele de români în nevoie şi firmele româneşti împinse de criză la faliment ? Răspunsurile îmbibate de tehnicalităţi sunt cunoscute şi inutile. Două-trei miliarde de euro nu ar pune în pericol rezerva naţională, dar ar putea salva economia ţării într-o primă etapă. Asta în aşteptarea unor împrumuturi la care România va fi, oricum, obligată. Din fericire, faţă de alte ţări mult mai bogate din Vestul Europei, România mai are încă un spaţiu de manevră pentru împrumuturi. Deşi nedorite, ele nu vor putea fi evitate. Şi, probabil, vor fi şi oneroase, şi greu de obţinut. Acum, se pare că bani se mai pot găsi doar în China.
Şi o altă idee puţintel mai politică. Dacă partenerii noştri euroatlantici nu ne ajută nici măcar cu material medical contra cost, pe motiv că sunt şi ei în nevoie, poate am putea apela la vechii noştri parteneri din fostul lagăr socialist, China, Rusia, Cuba (apropo, Cuba are o excelentă expertiză în crizele sanitare dobândită în Africa). Azi, 31.03.2020, Donald Trump a vorbit despre ajutorul primit de SUA („We’ve had great relationships with a lot of countries. China sent us some stuff, which was terrific. Russia sent us a very, very large planeload of things, medical equipment, which was very nice. Other countries sent us things that I was very surprised at, very happily surprised” – www.rt.com/usa, 31.03.2020, 03.35).
Lumea s-a schimbat deja, vechile reflexe şi deprinderi nu mai sunt de mare folos. Cu atât mai puţin vechile ipocrizii şi pretenţii găunoase. Iar pe timpul marii crize propaganda ar trebui să se autosuspende.

 


Ministerul Sănătăţii nu a demisionat ?

sâmbătă 28 Mar 2020

Petru Romoșan

În Franţa, joi 19 martie 2020, un colectiv de mai bine de 600 de medici a depus o plângere penală împotriva fostului ministru al Sănătăţii, Agnès Buzyn, şi împotriva primului-ministru, Édouard Philippe, acuzaţi de „minciuni de stat” în criza coronavirus. O petiţie de susţinere a acestei plângeri penale a adunat, joi 26 martie 2020, mai mult de 243 000 de semnături. Medicii aflaţi la originea plângerii îi acuză pe prim-ministrul Édouard Philippe şi pe fostul ministru al Sănătăţii Agnès Buzyn de minciuni de stat şi pentru că nu au reacţionat suficient de prompt şi nici nu au luat măsurile potrivite, în principal aprovizionarea cu măşti şi organizarea testării sistematice. „Această plângere se adaugă altor plângeri primite la Curtea de Justiţie a Republicii în aceste ultime zile şi care îi vizează pe Édouard Philippe, pe Agnès Buzyn şi pe ministrul Sănătăţii care i-a succedat, Olivier Véran, printre alţii, pentru punerea în pericol a vieţii aproapelui, omicid involuntar sau non-asistenţă acordată unei persoane aflate în pericol” (ouest-france.fr, 26.03.2020).

În România, senatorul PSD Daniel Zamfir a postat pe Facebook un referat al Ministerului Sănătăţii care dovedeşte indubitabil că guvernul Ludovic Orban, şi deci şi preşedintele Klaus Iohannis, au fost informaţi, cunoşteau pericolul reprezentat de epidemia cu noul coronavirus : „Ţinând cont de caracterul înalt contagios al virusului, care a provocat deja decesul unui număr mare de persoane pe teritoriul Republicii Populare Chineze, dar şi în alte state, precum şi faptul că zilnic sunt raportate cazuri de infectare cu Coronavirus în state din Uniunea Europeană şi luând în considerare recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dispuse în cadrul reuniunii din data de 22-23 ianuarie 2020, România trebuie să asigure gestionarea infecţiilor cu noul virus, inclusiv supravegherea activă, depistarea timpurie, izolarea şi tratamentul cazurilor, urmărirea contactelor şi prevenirea răspândirii continue a infecţiei.” Semnează director general dr. Amalia Şerban şi contrasemnază secretarul de stat Horaţiu Moldovan pentru ministrul Sănătăţii.

Deci, Direcţia Generală de Asistenţă Medicală şi Sănătate Publică, în baza unei recomandări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, formulată în urma unei şedinţe din 22-23 ianuarie 2020, a informat guvernul României prin ministrul Sănătăţii. Ce a făcut guvernul României ? „Eşti penal, Ludovice ! Iată dovada că Orban ştia din IANUARIE de pericolul epidemiei şi o ţinea langa cu anticipatele !!!” (FB, Daniel Zamfir, 25.03.2020).

Avem cel puţin două crize în desfăşurare : criza sanitară şi criza financiară (pe lângă criza morală care afectează întreaga populaţie). Criza economică aşteptată în urma crizei sanitare şi crizei financiare e deja estimată, cu cifre la cheie, de specialişti. Unii s-au grăbit, poate puţin iresponsabil, să vadă deja la orizont o criză alimentară. De altfel, preventiv, în câteva ţări occidentale, în Franţa, de exemplu, se face apel la populaţie pentru a deplasa mâna de lucru blocată de coronavirus spre agricultură.

Dar noi, în România, mai avem o criză, una, din nefericire, recurentă, născută din năravuri străvechi, fanariote, reciclate sub ocupaţia sovietică, de apucături de care nu reuşim să ne debarasăm. E vorba de o criză datorată păcatului lăcomiei, dorinţei de înavuţire rapidă şi pe orice cale, de încălcarea veselă, uşuratică a legilor în scopuri egoist criminale.

Recenta demisie/demitere a prea pitorescului ministru al Sănătăţii a scos la lumina zilei corupţia, ilicitul, specula ordinară din acest minister cu buget enorm. Luptele intestine de la vârful Ministerului Sănătăţii au adus, foarte probabil, la cunoştinţa publicului şi referatul din ianuarie despre pericolul epidemiei, dar au pus-o în lumină şi pe protejata pesedistului Felix Stroe, matroz, pe Georgeta Bumbac, care conduce de facto ministerul din 2011 încoace, indiferent de ministru şi de afilierea lui politică de moment. Ministrul Sănătăţii, Victor Costache, „a semnat în ianuarie 2020 un Ordin de ministru ce prevedea că Georgeta Bumbac va coordona, în mandatul său de ministru, 8 direcţii şi structuri din minister”. […] „Contracte de 25 de milioane de euro, nume grele implicate, încrengături complicate şi demiterea celui mai puternic personaj din Sănătate” (evz.ro, 27.03.2020).

Ce a primit în schimb pentru o asemenea delegare ministrul Costache ? Sau a fost instruit de prim-ministrul Ludovic Orban, care ar fi avut o experienţă similară foarte reuşită la Ministerul Transporturilor ? DNA s-a sesizat din oficiu după informaţiile din presă sau aşteaptă să fie acuzată de complicitate la corupţie ? Sau DNA a fost inventată tocmai pentru a proteja o anumită corupţie „bună”, „democratică” ?

Georgeta Bumbac a supravieţuit ultimelor opt guverne în calitate de director economic şi, mai nou, începând cu Viorica Dăncilă, de secretar general al Ministerului Sănătăţii : guvernele Boc, Ungureanu, Ponta, Cioloş, Grindeanu, Tudose, Dăncilă şi Orban. Şi a supravieţuit următorilor miniştri ai Sănătăţii, care au cu toţii, probabil, ceva de comunicat la DNA în legătura cu activitatea tovarăşei Georgeta Bumbac, în ordine cronologică inversă : Sorina Pintea, Florian Dorel Bodog, Vlad Voiculescu, Patriciu Achimaş-Cadariu, Nicolae Bănicioiu, Eugen Nicolăescu, Raed Arafat, Vasile Cepoi, Ladislau Ritli. Nu o fi cumva o urgenţă (o stare de urgenţă) la DNA (ea însăşi foarte bolnavă) să se ocupe de însănătoşirea Ministerului Sănătăţii ?

Cine a avut cel mai mare venit, prin cumul de poziţii, din sistemul public din România, parcă peste cel al preşedintelui României ? Tovarăşa Georgeta Bumbac. Dar cine e această nouă „Ilie de la Sculărie”, Georgeta Bumbac ? Economistă, e şi absolventă a Academiei de Informaţii (vezi libertatea.ro, 8 noiembrie 2019) şi finuţa tovarăşului Felix Stroe, preşedinte PSD Constanţa şi fost ministru, cel care, după Internet, ar fi fost informator al Securităţii încă din clasa a X-a, cam la fel ca Traian Băsescu-Petrov, amândoi comandanţi de navă, deh !, şi a primit şi el o ţidulă de la CNSAS, o celebră unitate la vedere a Securităţii Noi (şi Vechi). Nepotism securistic ! Cum se poate explica faptul că timp de 10 ani, SRI, DNA, ICCJ, binomul, trinomul nu au aflat nimic despre contractele pe ochi frumoşi din Ministerul Sănătăţii, controlat de tovarăşa Georgeta Bumbac ? Şi unde s-au dus banii pentru sănătate ai românilor ? La SRI ? La DNA ? La binom ? La trinom ?

În 1996, noua hoardă de prădători, securişti, politruci, interlopi, bişniţari abolea legea ilicitului din 1968 în numele „democraţiei” şi al „capitalismului de piaţă”. Să reamintim începutul faimoasei Legi nr. 18 din 24.06.1968 a lui Ceauşescu, care a băgat în boală atâţia escroci : „Cap. 1 Art. 1 Poate fi supusă controlului, în condiţiile prezentei legi, provenienţa bunurilor oricărei persoane fizice, dacă sînt date sau indicii că există o vădită disproporţie între valoarea bunurilor acesteia şi veniturile sale şi nu se justifică dobîndirea licită a bunurilor. Controlul priveşte bunurile dobîndite după data de 1 ianuarie 1962, atît cele existente în patrimoniul persoanei în cauză, cît şi cele înstrăinate cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Art. 2 Valoarea bunurilor a cărei provenienţă nu se justifică este supusă unui impozit de 80 % […].” Legea ilicitului poate fi foarte uşor adusă la zi fără complezenţe şi pierderi, respectând principiile democratice, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

Ca să fim bine înţeleşi : în condiţiile extreme de astăzi, ţara nu are nevoie doar de un scaun ocupat la Cotroceni şi de un cititor de pe prompter, şi nici de un prim-ministru de paie. România are nevoie de oameni politici reali, în carne şi oase, cu viziune, proiecte, cunoaşterea istoriei şi a economiei, iubire de ţară şi frică de Dumnezeu.


Vederi alternative asupra crizelor în curs

marți 24 Mar 2020

Petru Romoșan

„Distanţare socială”, claustrare, frică, populaţie tetanizată, necunoscut înspăimântător – iată cocteilul care ne duce la recesiune, mare criză, harababură socială, descompunere politică. Vor urma şomajul în masă, foametea, alte boli, epidemii etc. Marea criză din 1929-1933 revine pregnant în memoria celor care au învăţat istorie. Sau revine în memoria colectivă al doilea război mondial, pe care omenirea, odată cu căderea comunismului, cu globalizarea dezlănţuită, aproape îl uitase.

Criza loveşte mai ales în Vestul Europei, urmează SUA – deja New York-ul, statul Washington, California sunt serios atinse. China, care a fost prima lovită, după două luni de groază – oraşul Wuhan şi regiunea Hubei (cât populaţia Italiei) –, îşi revine spectaculos şi face figură de sanitarul planetei. Economia Republicii Populare – mai ales industria, transporturile, turismul, sportul şi industria spectacolului – a fost închisă, oprită mai bine de două luni.

Este izolarea, „distanţarea socială”, suspendarea totală a economiei soluţia la epidemia de Covid-19 ? După multe indicii serioase, nu. Unii cercetători în boli infecţioase, cum e celebrul profesor dr. Didier Raoult de la Marsilia, o consideră o măsură de Ev Mediu, neadaptată lumii din secolul XXI. Din punctul lor de vedere, prioritară ar trebui să fie testarea în masă, urmată de diagnosticare, ca să izolezi ce e de izolat şi să tratezi ce se poate trata. „Distanţarea socială”, izolarea, închiderea în casă ar trebui să le fie aplicată doar seniorilor de peste 65 de ani şi altor persoane mai tinere dar suferind de afecţiuni grave sau sistemice (inimă, plămâni, rinichi, diabet…). După toate statisticile din China şi din Italia, mortalitatea e mult mai mare pentru aceste persoane mai fragile.

E evident că seniorii trebuie protejaţi prioritar. Cum se poate face asta ? Le revine specialiştilor sarcina de a găsi soluţii, dar în nici un caz împotriva voinţei celor vizaţi. Drepturile şi libertăţile trebuiesc salvgardate cu orice preţ. Sunt destui oameni în vârstă care trăiesc singuri, fără familie, fără sprijin. România are staţiuni balneare şi turistice cu hoteluri de bună calitate, azi închise. Şi în marile oraşe sunt hoteluri închise. Pot fi ajutaţi deopotrivă seniorii şi hotelierii cu sprijin de stat.

Până la producerea unui vaccin (pentru SARS şi pentru MERS nu există nici azi vaccinuri, deşi SARS a explodat în 2002-2003), cei mai buni doctori au mai multe formule terapeutice la îndemână aplicate deja cu succes pe bolnavi confirmaţi. E vorba însă de terapii foarte ieftine si imediat accesibile, pe care industria pharma şi politicienii aflaţi la dispoziţia industriei pharma le denigrează, vor să le ascundă, să le minimalizeze, chiar să le interzică. Nu e greu de înţeles de ce.

Cel mai bun exemplu e cel al medicului şi cercetătorului deja citat, Didier Raoult, al cărui tratament (cu hidroxiclorochină şi antibioticul azitromicină) a fost preluat pe scară largă în Chină, dar şi de o clinică din Massachusetts, de o clinică celebră din Londra, de Israel între alţii. Înaltul Consiliu de Sănătate Publică din Franţa a acceptat azi, 24 martie, tratamentul dr. Raoult pentru cazurile grave. China a folosit şi foloseşte tratamentele existente, inclusiv cel cu clorochină, plus tratamentele medicinei tradiţionale chinezeşti, şi aşa se explică, printre altele, rezolvarea aproape integrală a crizei sanitare.

Două-trei luni de „distanţare socială”, de „confinement”, de „social isolation” a întregii populaţii vor da de pământ cu economia mondială. Care, chiar fără coronavirus, intrase mascat în criza anunţată deja de vreo doi ani. Economia românească, economiile românilor, mulţi foarte săraci, vor fi mai lovite decât Europa de Vest, bogată şi protejată mai mult de UE. E vorba de Zona Euro, nucleul dur al UE, mai ales Germania şi Europa de Nord, instalate la „clasa întâi” în trenul european. E de sperat că factorii răspunzători de la noi se gândesc şi la alte măsuri decât izolarea, armata pe străzi şi starea de asediu pe timpul nopţii – adică se gândesc la rezolvări complexe, imaginative, inteligente, în primul rând curajoase pentru a-i proteja pe români. Deocamdată nu prea se aude mare lucru.

Nu ştim dacă noul coronavirus vine din laborator sau din natură. Şi probabil că nici nu vom şti prea curând. Ambele variante au susţinători. Ce ştim însă e că, odată declanşată criza sanitară, „pandemia”, toţi jucătorii mari din economie vor să se salveze, vor să câştige, iar interesele lor sunt divergente. Ca şi interesele marilor puteri economice – SUA, China, Rusia, India, Germania, Japonia, Arabia Saudită. Fiecare trage în altă direcţie, în interes propriu.

România nu trebuie doar să urmeze, ca oaia naivă din ogradă (nu e vorba de Mioriţa, un splendid ritual de iniţiere), toate măsurile proaste, excesive, simpliste, sinucigaşe luate de alţii. Cei care se vor trezi primii din panică, din spaimele care-i încremenesc au mai multe şanse să se salveze. Globalismul, noua formă de internaţionalism, capitalist de această dată, după cel proletar, este, cel puţin pentru o vreme, abandonat. Soluţiile naţionale, patriotismul economic, apărarea conaţionalilor trec înaintea oricăror alte opţiuni.

Să reamintim că în Franţa, în urma sesizării în urgenţă a sindicatului Tinerilor Medici, Consiliul de Stat, la 22 martie, a respins cererea de izolare totală şi i-a cerut guvernului să precizeze dimensiunea unor interdicţii pe care le-a decretat deja. La fel, în SUA, preşedintele Donald Trump şi-a expimat rezerva la acest tip de măsuri şi insistă în sensul continuării vieţii economice. Ce rost ar avea să intrăm într-o dictatură a doctorilor ? Mulţi dintre ei îşi susţin interesele private, ale lor şi ale industriei pharma. Trebuie făcută net diferenţa dintre medicii care tratează, cercetătorii care propun terapii şi doctorii care fac politică şi business. Este şi cazul OMS, organizaţie ONU, adică în primul rând politică.


Îndemn la raţiune, echilibru, speranţă

luni 23 Mar 2020

Petru Romoşan

Raţiunea pare să fi dispărut aproape pretutindeni. Nu au mai rămas decât frica, spaimele care paralizează orice judecată sănătoasă. Întreaga civilizaţie, cu formidabila ei istorie, cu fabuloasa ei creativitate, inventivitate, pare că s-a prăbuşit în faţa unui virus „gripal”, un virus între alte vreo 40 de virusuri (unele coronavirusuri), numit, ce-i drept, înspăimântător „noul coronavirus”, care produce febră, tuse, respiraţie îngreunată şi, ca atâtea alte virusuri, decese printre cei care suferă de alte afecţiuni grave, cronice. Mai ales printre seniorii de peste 70 de ani, în primul rând bărbaţi. Copiii şi tinerii rezistă în majoritate natural la provocările de tip imunitar.
Bursele se duc la vale, cum s-a mai întâmplat în 2008, în 2001, în 1987, în 1929… Mari companii au pierdut deja 50-60 % din capitalizarea lor bursieră. Petrolul a căzut sub 30 de dolari barilul, spre satisfacţia marilor importatori şi consumatori, cum e China, devenită de ani buni „uzina lumii”. E adevărat, multe valori erau umflate, uneori până la dublu, banii virtuali, teoretici, au intoxicat mai ales băncile pline de active dubioase, speculaţia a atins cote halucinante. Încă în februarie 2020, când China se izolase, mai ales Wuhan-ul şi regiunea Hubei, Bursele băteau zilnic recorduri, într-o exuberanţă iresponsabilă. În frunte cu Wall Street-ul, care e un sistem foarte complex, sofisticat şi, evident, pervers.
Şi totuşi, pierderea curajului, aneantizarea actuală, debusolarea fără limite pun fiinţa umană în cea mai lamentabilă lumină de la al doilea război mondial încoace. Dar al doilea război mondial a durat câţiva ani buni (1939-1945), cu şirul său gigantic de orori şi cu zecile sale de milioane de morţi. Actualul Blitzkrieg pare să-şi atingă scopurile în câteva luni, două-trei luni cel mult.
Desigur, circulă cele mai delirante scenarii conspiraţioniste, multe se şi bat cap în cap : instalarea guvernului mondial, punerea în sclavie a întregii lumi, „reptilienii” sau, dimpotrivă, lupta celor buni cu Oculta, un război economic hibrid între China şi SUA pentru supremaţie şi câte şi mai câte ! Dar nimeni nu demonstrează nimic. Şi, de fapt, nimeni nu prea mai ascultă pe nimeni. Certă e doar groaza care a cuprins întreaga populaţie. În Italia şi în Franţa, măsurile de „confinement” (izolare) sunt excesive, violente, cu aparenţe dadaiste, greu de pus în practică. Guvernele acestor ţări nu mai beneficiază de încrederea populaţiei încă de dinaintea crizei coronavirus. Cum nici guvernul Orban de la noi. Guvernul Orban trebuie monitorizat cu atenţie pentru că pare un guvern experimental al celei mai tembele „conspiraţii”, nedescifrate încă. Nu ar trebui oare să se exprime Curtea Constituţională despre legalitatea ultimului decret emis pe picior de Ludovic Orban, cel privind mărirea pedepselor ? Constituţia României şi Curtea Constituţională mai au vreo valoare în vremea stării de urgenţă ?
Marile averi se fac şi se desfac la vreme de război. Istoria oamenilor e şi o neîntreruptă istorie a războaielor lor. Bomba atomică, intrată în arsenalul american la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (Hiroshima, Nagasaki), deţinută ulterior de URSS şi de alte ţări, a făcut imposibilă declanşarea altei conflagraţii mondiale, una care ar fi putut schimba ordinea instalată după 1945. Vechile averi nu au făcut decât să crească, capitalul a adus şi aduce venituri mult mai mari decât munca şi creaţia celor mulţi. S-a atins, probabil, o limită, un plafon.
„Noul coronavirus” pare să rezolve problema cu o viteză de speriat. În doar câteva luni, vechea ordine va fi înlocuită de o nouă ordine. În beneficiul cui ? Rămâne de văzut. Deja s-au pierdut şi s-au câştigat fonduri colosale şi, după toate aparenţele, suntem abia la început. Întreaga umanitate e pusă să participe, să joace în această imensă piesă de teatru absurd. Fiecare îşi are rolul său, regizorul nu a uitat pe nimeni. Nimeni şi nimic nu mai poate opri maşinăria infernală.
Degeaba medici şi cercetători de toată stima din întreaga lume încearcă să explice, să relativizeze, să calmeze spiritele. Două ţări cu o îndelungă tradiţie democratică, două regate, Marea Britanie şi Olanda, au refuzat la început să intre în marea horă suprarealistă. Prim-ministrul britanic şi cel olandez s-au exprimat curajos în sensul respectării libertăţii cetăţenilor şi a sacrosanctei proprietăţi private. Dar, până la urmă, supuşi presiunilor din toate părţile, au hotărât să închidă şcolile. Şi, probabil, actualele recomandări de diminuare a vieţii sociale (mai puţine ieşiri la restaurant, activităţi sportive, culturale etc.) se vor transforma, ca în restul Europei, în restricţii.
La noi, guvernul Orban – din carantină, de fapt, un adăpost de lux – a luat hotărâri pentru HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele) fără să anunţe vreo contrapartidă, vreo susţinere. Proprietatea privată a fost, de fapt, ignorată fără sughiţuri. Recesivele comuniste şi continuitatea dictatorială sunt încă prea puternice. Câteva televiziuni, la foc continuu, folosindu-se şi de nişte cadre medicale frenetice, exaltate, întreţin abundent panica, teroarea chiar. Dar nu e încă târziu pentru ca guvernul Orban, care se pretinde liberal, să ia măsurile care se impun pentru milioanele de români săraci şi pentru miile de firme intrate în suferinţă. Lipsiţi de imaginaţie cum îi ştim, politicienii ar putea să se uite puţin la măsurile pe care le iau partenerii noştri din UE, nu e nevoie să inventeze nimic.
După surse convergente, am fi refuzat un ajutor propus de China sau am avut cel puţin o abordare inadecvată, nediplomatică. Tot felul de „bursieri”, ca să nu-i numim agenţi, s-au obişnuit, au fost încurajaţi să adopte un comportament în cel mai bun caz ireverenţios, în fapt, grosolan, faţă de Rusia şi China. Lăsând mereu impresia că se exprimă în numele României. În contextul actual, o atare conduită publică e cu totul inacceptabilă. Cu atât mai mult în cazul unor autorităţi care, chiar conform fişei postului, ne reprezintă. Lumea se schimbă cu mare viteză şi roata se învârte.
Mai devreme sau prea târziu, ajutoarele de stat vor veni. Toate schimbările de majoritate, cu voturi împotriva naturii în Parlament, au adus la putere un guvern fragil, nereprezentativ, chiar nedemocratic. Un guvern pe care oamenii nu-l simt capabil de decizii înţelepte, utile şi rapide. Dar guvernul va împărţi până la urma ajutoare. Spre cine vor merge ajutoarele ? Spre prietenii politici ? Spre partenerii de încredere din firmele private ? Vor ajunge la toată lumea ajutoarele ? Exclus ! Nu sunt bani suficienţi – guvernele Orban, ministrul Florin Câţu s-au împrumutat deja foarte mult. Foarte probabil că IMM-urile (întreprinderile mici şi mijlocii) vor fi sacrificate în masă. La fel ca milioanele de români aflaţi în nevoie, inclusiv cei care s-au repatriat din Vestul Europei. Vor fi ajutate multinaţionalele, aşa cum au fost ajutate băncile străine în criza anterioară de Mugur Isărescu şi de Traian Băsescu (prim-ministrul de atunci, Emil Boc, n-a contat) ?
Întrebări dureroase, la care nu vom întârzia să avem răspunsuri, clarificări. Răspunsuri previzibile, care vor nemulţumi serios multă lume ? Vom înţelege şi de ce a trebuit să vină la putere „cu forcepsul” PNL şi foarte minoritarul „guvern al meu” ? „În plină criză de coronavirus, în loc să ofere oamenilor un PROGRAM NAŢIONAL DE TESTARE şi un PROGRAM NAŢIONAL COERENT DE TRATAMENT, ministrul Costache îşi continuă tentativa de a pune bugetul Sănătăţii în mâinile prietenilor săi din firmele private !” (Florian Bodog, fost ministru al Sănătăţii – Antena 3, 20 martie 2020). Cu acordul probabil al Ministerului Sănătăţii, clinica Sanador efectuează teste contra cost (350 lei) şi comunică rezultatele în 24 de ore (vezi ziare.com, 20 martie 2020).

 


Începe totuşi marea criză

duminică 15 Mar 2020

Petru Romoşan

Începe marea criză sanitară, financiară, economică, politică, morală şi poate chiar, în final, religioasă !

Deocamdată, România eternă şi deloc fascinantă în ultimii zeci de ani nu se dezminte. Cu năravurile binecunoscute, care i-au adus în palatele ţării, politicienii băştinaşi apucă tot ce mişcă numai pentru ei, pentru familiile şi găştile lor. Şi-au însuşit urgent şi coronavirusul ! Un senator liberal, candidat la primăria Constanţa, a fost nefericitul „toboşar al timpurilor noi”, de criză. Presupuşii aleşi ai neamului s-au pus în carantină (prim-bufonul Ludovic Orban, zis de glumeţi şi „LuCovid”, la Vila Lac 2, după merit !) şi se testează, mai întâi ei, într-o mare veselie. S-ar fi testat în mare viteză şi providenţialul (lor) preşedinte Iohannis. Se putea altfel ? Siguranţa naţională (a persoanelor lor, desigur) o cerea.

Cine urmează să se testeze ? SPP, SRI, SIE, STS ? Ministerul de Interne ? Procuratura ? Ministerul Justiţiei ? Ministerul Apărării ? Primarii şi aleşii locali ? Puţinele testere de care dispune Ministerul Sănătăţii sunt în primul rând pentru ei, numai pentru ei. Pensionarii speciali sunt cumva cei mai panicaţi dintre seniorii despre care se ştie că sunt cei mai expuşi ? Dacă ei, privilegiaţii, dominanţii, miliardarii sunt salvaţi, toată România e salvată ? Până azi, nici o altă ţară nu a oferit spectacolul jalnic al grijii de sine cum a făcut-o clica aflată la putere la noi.

În săptămâna care s-a scurs (7-14 martie), criza generală şi globală a luat o amploare care o face aproape imposibil de cuprins şi redat în formulări rezonabile. A început în weekendul trecut cu punerea Libanului în încetare de plăţi, în faliment, cu criza migraţiei declanşată de preşedintele turc Erdogan la graniţele Greciei şi ale Europei, a continuat cu închiderea frontierelor Italiei, cu războiul petrolului dintre Arabia Saudită şi Rusia, război care a dus preţul petrolului la aproape jumătate şi a aruncat toate Bursele în aer („Coronacrahul” !), şi se sfârşeşte cu stări de urgenţă (în SUA, printre altele), cu închiderea frontierelor aproape pretutindeni şi sistarea celor mai multe zboruri internaţionale.

Marile bănci centrale (FED, BCE) s-au dovedit total neputincioase, incapabile să aducă o lumină de speranţă operatorilor de pe Burse şi cu atât mai puţin economiei reale, prima care ar trebui să fie avută în vedere. Iar în afară de corporaţiile majore de petrol şi subdiviziunile lor, cele mai afectate pe Burse au fost băncile. După ce în săptămâna anterioară fuseseră puşi la pământ transportatorii aerieni, producătorii şi comercianţii de automobile, împreună cu turismul, industria hotelieră şi restaurantele.

Nimeni nu mai e în stare să prevadă nimic. Vom trăi în următoarele luni (două ? trei ? mai multe ?) doar de pe o zi pe alta, aşteptând salvarea. Care ar trebui să vină de unde ? Toată planeta e lovită, cu Europa şi Italia acum în centrul crizei, ca să nu mai vorbim de China, aflată (surprinzător de repede) în stabilizare şi repornirea activităţii. Panica, în bună măsură provocată şi întreţinută de politicieni şi de media, a cuprins întreaga societate. La Bucureşti, vineri 13 martie se circula ca într-o duminică, iar supermarketurile au fost golite până şi de toate fructele şi legumele, altfel perisabile.

Se vede cu ochiul liber : coronavirusul a aruncat în haos lumea occidentală, Europa şi America de Nord, dar şi Japonia şi Coreea de Sud. Deşi mult mai greu lovită de epidemie, China, cu sistemul ei politic diferit – „dictatura proletariatului”, în fapt, dictatura partidului comunist unic împletită cu capitalismul de piaţă –, nu pare să fi cedat panicii, deciziilor aberante, haosului care au lovit mai ales Europa, cu Italia în prima linie, deja subminate de ultraliberalism, cu sisteme de sănătate fragilizate.

Democraţia controlată de miliardari, de ideologii şi propagandiştii lor se dovedeşte incapabilă să facă faţă unei încercări atât de grele, adică întâlnirii cu realitatea întregii populaţii. De fapt, ies la suprafaţă ipocrizia, minciuna, falsul, impostura, falimentul economic machiat cu cifre şi ascuns în bănci. Cele 20-30 % pierdute în ultima lună pe Burse nu sunt, probabil, decât o primă eliminare a bulei speculative, a cifrelor artificiale, a banilor virtuali de care au dispus discreţionar dominanţii, cei 1 % din populaţie, miliardarii, corporaţiile.

Urmează o săptămână care pentru români va fi foarte grea, cu o probabilă stare de urgenţă, cu o eventuală izolare a Capitalei şi poate chiar cu închiderea frontierelor. Oare, aşa cum s-a întâmplat la cutremurul din 4 martie 1977, va reapărea miracolul solidarităţii, care doar el ne poate ajuta să trecem peste încercările, multiple, care ne aşteaptă ? E de crezut şi e de sperat. Programul de guvernare al noului guvern Orban deja depus la Parlament este însă cu totul paralel. Priorităţile lui sunt Justiţia (tot DNA ?) şi Ordinea publică (tot Miliţia ?). Sănătatea s-a rătăcit undeva pe la coada listei. Vor începe jaful final ?


Spre o nouă mare criză economică ?

luni 9 Mar 2020

Petru Romoşan

Deocamdată, domeniile economice cele mai atinse de coronavirusul care a apărut în China în decembrie 2019, cu o epidemie care s-a declanşat, întâmplător sau nu, în momentul sărbătoririi Noului An chinezesc, în Wuhan (11 milioane de locuitori), regiunea Hubei (cca 58 de milioane de locuitori), sunt transporturile aeriene şi industria automobilului. Urmează imediat turismul şi industria hotelieră.

Cathay Pacific Airways a îndemnat cei 27 000 de angajaţi ai săi să-şi ia un concediu fără plată de trei săptămâni în intervalul 1 martie-30 iunie din cauza încetinirii activităţii. Cathay Pacific, situată la Hong Kong (Air China deţine 29,9 % din capital), şi-a redus zborurile spre China (cu 90 %) şi spre toate destinaţiile (cu 40 %). În treacăt fie spus, „Cathay” (Khitay, Khitan, Kitai…) e vechiul nume sub care a fost cunoscută China în Evul Mediu, nume popularizat de Marco Polo. Încă din 29 ianuarie, Air France şi-a anulat toate zborurile către China continentală. Acelaşi lucru l-a făcut pe 24 februarie British Airways (către Shanghai şi Beijing) până la 17 aprilie, când se va lua o nouă decizie. La fel au procedat Lufthansa, Swiss şi Austrian Airlines (Brussels, Swiss, Austrian Airlines sunt subsidiare ale Lufthansa), Air Canada, Delta, American Airlines etc. Lufthansa ţine la sol 150 din cele 750 de avioane de care dispune : 25 de cursă lungă şi 125 pentru curse scurte şi medii, adică 20 % din flotă.

„Aterizând pe aeroportul internaţional din Hong Kong la 23 februarie, am văzut nenunărate jeturi Cathay Pacific şi Cathay Dragon blocate la sol, ocupând spaţii enorme între terminale. Avioanele companiei relativ recente a Hong Kong-ului sunt, de asemenea, ţintuite la sol. Unul dintre cele mai mari aeroporturi din lume era gol, ca şi cea mai mare parte a locurilor din trenurile de mare viteză care leagă aeroportul de oraş” (Andre Vltchek, în journal-neo.org, New Eastern Outlook, 3 martie 2020).

În Regatul Unit, compania aeriană Flybe a intrat în faliment. Cca 2 300 de angajaţi pot rămâne şomeri. Marii producători de avioane, Boeing şi Airbus, sunt grav afectaţi de criza transportatorilor şi se văd obligaţi să-şi diminueze producţia, dată fiind scăderea comenzilor. Turismul începe să sufere şi el serios, cu hotelurile şi restaurantele sale rămase goale în toată lumea. Bursele au avut o nouă săptămână de extremă volatilitate. Numai în ultimele două săptămâni au pierdut în medie peste 15 %. Foarte puţine acţiuni au rămas „pe verde”, aproape  de nivelul anterior.

Toate mărcile de automobile sunt în scădere accentuată pe toate Bursele. Wuhan e unul dintre cele mai importante centre în care se fabrică maşini. Sunt prezenţi acolo Peugeot, Renault, Volkswagen, BMW, General Motors. Piaţa chineză a automobilului, cea mai mare din lume, s-a prăbuşit. În primele două săptămâni din februarie, vânzările au scăzut cu 92 %. Concesionarii au tras obloanele pur şi simplu. Totuşi, Peugeot anunţă redeschiderea probabilă a fabricilor sale din Wuhan pe 11 martie. Recent au intrat în ochiul ciclonului panicii de coronavirus Italia şi Franţa. Cele mai multe evenimente culturale şi sportive sunt anulate, suspendate, amânate. Iar numărul îmbolnăvirilor creşte constant. La fel în Coreea de Sud şi în Iran. Fabricarea medicamentelor e un alt subiect de o extremă gravitate, în condiţiile în care cca 80 % din producţia mondială depinde de China.

Cine va supravieţui coronavirusului, gripelor sezoniere şi altor nenumărate boli şi epidemii, dar mai ales foarte probabilei mari recesiuni care se anunţă din toate părţile, comparată cu cea declanşată în 1928 şi care s-a prelungit până în 1933, va trăi într-o altfel de lume. Lumea care va veni va fi mai bună ? Va fi mai rea ? Deocamdată, nimeni nu se hazardează cu vreo predicţie. Să spunem şi că criza (depression) înseamnă un declin al PIB-ului de peste 10 % sau o recesiune întinsă pe doi sau mai mulţi ani.

Statul paralel din România (cu serviciile sale secrete şi conexiunile sale externe), „anticipatul” şi improbabilul preşedinte Klaus Iohannis, PNL-ul de paie au premeditat criza politică inutilă, absurdă, cu anticipatele sale şi mai absurde, sau au făcut-o din prostie cronică, congenitală ? Şi, dacă au premeditat criza, au premeditat-o în folosul cui, al cărei puteri străine sau entităţi globale ? Aceste întrebări grave vor fi puse până la urmă. Şi cineva va trebui să răspundă.


De la coronavirus la prăbuşirea economică şi debandada politică

luni 2 Mar 2020

Petru Romoşan

Pentru Bursele de pretutindeni, ultima săptămână pare să fi fost cea mai teribilă de la criza financiară din 2008-2009, de după colapsul băncii de afaceri Lehman Brothers. În doar şase zile, Bursele au pierdut peste 10 %, unele 12-13 %. Pieţele de acţiuni au pierdut 6 000 de miliarde de dolari, dintre care 4 000 de miliarde doar pe Wall Street, la New York. În săptămânile de dinainte, ignorând blocajele din China, „uzina lumii”, Bursele occidentale (nu şi cele asiatice !) crescuseră într-o exuberanţă iraţională. Dependenţa SUA şi a Europei Occidentale de aprovizionarea din China, de la fabricile din Wuhan şi din alte mari oraşe locuite de multe milioane, e recunoscută public doar pe jumătate.

Deja sectoare întregi ale economiei mondiale, turismul, industria hotelieră, transporturile aeriene şi feroviare, industria pharma, dar şi noile tehnologii (Apple, de exemplu) şi mai toate băncile au suferit pierderi considerabile. Reflectate încă doar parţial în căderea Burselor din săptămâna care tocmai s-a încheiat. Pentru că vor urma, foarte probabil, concedieri masive (unele au fost deja anunţate), şomaj, pauperizare etc. Încetinirea activităţii, mai ales de la începutul anului în China, a dus şi la scăderea preţului petrolului. Culmea, nici preţul aurului, valoare refugiu, nu mai creşte. Şi suntem, din nou foarte probabil, numai la începutul unui ciclu descrescător. Iar prăbuşirea economică, mai mult decât o mare criză, cum a fost cea din 2008-2009, va antrena aproape mecanic o debandadă politică.

Campionatul European de fotbal (care ar trebui să se desfăşoare şi în România) şi Olimpiada de la Tokyo sunt puse serios sub semnul întrebării. Foarte multe evenimente cu public mare au fost deja anulate, cum e Salonul Automobilului de la Geneva sau Săptămâna Modei de la Milano, ţinută fără public. În Elveţia, orice eveniment care presupune prezenţa a mai mult de 1 000 de persoane va fi anulat. În multe ţări s-a trecut la închiderea grădiniţelor, şcolilor şi universităţilor, complet sau parţial, pe termen precizat sau nedeterminat. Una dintre cele mai importante victime ale coronavirusului ar putea fi chiar preşedintele SUA, Donald Trump, căruia i-a crescut exponenţial riscul de a fi bătut în alegeri de Bernie Sanders, de Michael Bloomberg (un miliardar de calibru mai mare decât Trump) sau de un alt candidat decis la masa verde pentru Partidul Democrat. Legătura dintre economia americană şi cea chineză e una ombilicală, greu de măsurat.

Guvernul francez Édouard Philippe e, oricum, în pioneze. Emmanuel Macron şi partidul său, LREM, pot pierde catastrofal alegerile locale din martie. Situaţia politică din Italia e volatilă, iar contaminările cu coronavirus, surprinzătoare şi masive, creează panică şi dezordine. Matteo Salvini se poate întoarce pe caii cei mari, ca prim-ministru. Criza politică gravă din Germania, pe finalul carierei cancelarului Angela Merkel, a început înainte de epidemia din China. La indigo, criza politică din România nu are la origine nici o legătură cu coronavirusul. În România, criza a început, provocată, înaintea alegerilor prezidenţiale de anul trecut, odată cu demolarea guvernului PSD al Vioricăi Dăncilă.

Sâmbătă 29 februarie 2020, în Italia au fost declarate 888 de persoane contaminate şi 21 de decedaţi. În Spania au fost confirmate 41 de cazuri de contaminare. Românii din Italia şi din Spania, peste un milion în fiecare ţară, vor circula dus-întors între aceste ţări şi România într-o proporţie substanţial crescută din cauza panicii. Cu consecinţe previzibile. Ce face preşedintele reales foarte recent, Klaus Iohannis ? Se luptă voiniceşte cu „ciuma roşie” (un virus ?) şi doboară guverne. Atât ale „ciumei roşii” (Viorica Dăncilă), cât şi ale liberalilor (Ludovic Orban), mai nou „icterul galben” (altă boală ?).

La Bucureşti, debandada politică a luat-o înaintea crizei, a prăbuşirii economice. Vom avea anticipate ? Va fi suspendat pentru prima dată Klaus Iohannis (predecesorul său, Traian Băsescu, a fost suspendat de două ori) ? Aşa să înceapă oare măturarea întregii clase politice (virusată, sinistră cum o ştim) de la Bucureşti de după revoluţia/lovitura de stat din 1989 ? Viitoarele alegeri, anticipate sau la termen, se vor desfăşura pe fondul, anticipat de experţi, al unui dezastru economic mondial. Stolurile de lebede negre nu vor ocoli România numai pentru că nu are o mare pondere economică. Capitalul străin e azi dominant la noi şi aduce cu el toţi „viruşii” săi. Deocamdată, stolul de lebede negre politice a fost deja invitat oficial în ţară de preşedintele Klaus Iohannis şi de partidul său, ultraminoritar în Parlament.

Discuţiile medicale, ştiinţifice ar trebui să rămână apanajul medicilor, al cercetătorilor. Dar curiozitatea publicului, împinsă de spaimă, nu poate fi oprită, iar presa şi media de pretutindeni (mai puţin cea din România până zilele trecute, când s-a pornit cu toroipanul şi sare peste cal sistematic) au servit cauza, cu lux de amănunte, de cifre, de scenarii, unele halucinante, aiuritoare, cum e ipoteza că, în cazul cel mai rău, se poate ajunge la zeci de milioane de morţi. Cum a fost cazul cu „gripa spaniolă” (apropiată de gripa aviară recentă) de la sfârşitul primului război mondial. Gripa spaniolă a omorât între 50 şi 100 de milioane de oameni, dar în condiţii de concentrări militare, prizonierat şi milioane de soldaţi lăsaţi la vatră sau întorşi din lagăre. La fel, SIDA (cu HIV) a omorât vreo 25 de milioane de oameni, dar în 25 de ani.

Ultimele informaţii care vin din China (vezi site-ul South China Morning Post) indică o diminuare repetată consistentă a îmbolnăvirilor. Şi o rată înaltă a celor însănătoşiţi. În ultimele zile – trei zile consecutive – rata îmbolnăvirilor din Coreea de Sud ar fi depăşit-o pe cea din China. În Coreea de Sud au fost declarate 3 150 de contaminări şi 16 decese. În Iran s-au înregistrat 388 de contaminări şi 34 de decese. Japonia figurează cu 235 de cazuri confirmate şi 5 decese. În Hong Kong sunt 94 de îmbolnăviri şi 2 morţi (la 29 februarie 2020).

De unde a apărut acest virus ? „Primele cazuri de Covid-19 – nume atribuit bolii provocate de coronavirus – sunt ale unor persoane care se duceau sau lucrau în piaţa din Wuhan, unde se vindeau fructe de mare şi animale vii. Ipoteza unei zoonoze, adică o boală transmisă de animale, e, deci, privilegiată, aşa cum a fost cazul cu SARS-ul, transmis la om de la bufniţa africană, şi MERS-ul, transmis de la dromader. Analizele genetice au arătat, într-adevăr, că noul coronavirus este foarte aporpiat de un virus prezent la o specie de lilieci. Investigaţiile sunt în curs pentru a identifica animalul care ar fi jucat rolul de gazdă intermediară între liliac şi om. Ar putea fi vorba de pangolin [comercializat în piaţa din Wuhan – n.a.], un animal foarte căutat şi vânat pentru solzii săi, solzi cărora medicina tradiţională chineză le atribuie mari virtuţi terapeutice. Pentru moment, nu ştim cum a reuşit virusul să treacă de la animal la om. […] Nu există un medicament specific contra acestor viruşi, chiar dacă mai multe antivirale sunt testate în acest moment. Luarea în considerare a îmbolnăvirii se bazează doar pe constatarea simptomelor. Nici vreun vaccin nu este disponibil. Câteva institute de cercetări, printre care laboratoarele Pasteur şi laboratoarele farmaceutice s-au lansat în cursa pentru vaccin. Unele se sprijină pe cercetările deja realizate în cadrul dezvoltărilor unui vaccin contra Ebola sau SARS. Primele teste sunt aşteptate în lunile următoare” (Le Figaro, 24 februarie 2020).

Coronavirusul a fost descris pentru Klaus Iohannis şi pentru liberali ca o „lebădă neagră”, adică o mare neprevăzută, când a început hora anticipatelor. Oamenii şi organizaţiile politice se sinucid din motive greu de înţeles. Alegerile anticipate rămân de neexplicat cu doar cinci luni înaintea alegerilor la termen. Dărâmarea guvernului Viorica Dăncilă chiar înainte de alegerile prezidenţiale, cu aportul „dronelor” (acoperiţilor) din toate partidele, numai democratică şi constituţională nu a fost. La fel de nedemocratică şi de neconstituţională a fost şi instalarea prea de tot minoritarului guvern Ludovic Orban. La Cotroceni a mai cântat de câteva ori cucuveaua. O să auzim anul acesta cântecul de pe urmă al lebedei negre ?


Din vremea clovnului Orban

luni 24 Feb 2020

Petru Romoşan

Am primit de la un fost factor răspunzător la vârf un text patriotic, „naţionalist”. Expeditorul spune că l-a primit la rândul său din Israel, unde circulă intens în comunitatea celor originari din România. Textul, sub titlul „Cine dă ordine din exterior lui Iohannis, Orban, Ciolacu, Barna ?”, a fost deja publicat în urmă cu două săptămâni pe site-ul justiţiarul.ro de la Sibiu, ţinut de Marius Albin Marinescu.

Ce ne spune articolul „naţionalist” ? Iată introducerea : „Cine controlează din afară PSD, PNL, USR, PMP, ALDE şi UDMR ? 90 % din activităţile comerciale din România aparţin azi străinilor. Iată mai jos cifrele adevărului. În spatele perdelei groase de fum politic România a devenit Colonie. Iată cine sunt cu adevărat stăpânii noştri (nu, nu sunt americanii…) şi ce trebuie să facem pentru a dăinui ca neam. Suveranitatea României s-a topit în focul care a ars capitalul privat autohton. Imperiul Corporatist trece prin foc şi sabie Lumea Veche. Istorie, eroi, legende, culturi şi destine, toate se prăbuşesc în genunea ciclonului globalist hrănit de zeul BAN. Pentru cei care încă admiră „investitorii străini” care „plătesc bine” am o veste proastă : profiturile nu rămân în ţară iar taxele sunt minime sau neplătite cu anii.”

Urmează topuri ale principalelor firme din România (din auto, comerţ, energie, industrie, industrie alimentară şi băuturi, telecomunicaţii şi IT, bănci), cu identitatea capitalului lor. În final se propune soluţia regrupării forţelor naţionale încă vii, pe baza precarului capital românesc care mai există. Ideile sunt puţintel patetice, uneori lirice chiar, fără să indice vreo cale practică de realizare aici şi acum.

Ludovic Orban, prim-ministru interimar azi, cu gura lui mare, parcă mereu rânjită până la urechi, aduce binişor cu un clovn trist şi ratat înainte de pensionare. Şeful său, Klaus Iohannis, dimpotrivă, aminteşte flagrant ţinuta unui măcelar din Sibiul germanic de altădată, din vremea lui Vlad Ţepeş sau Mihai Viteazul, ei sau familiile lor oaspeţi ai burgului, un măcelar destul de zdravăn cât să ducă pe umeri o jumătate de bou. Ei sunt conducătorii noştri. De aceea am avut 45 de ani de comunism, de aceea am avut o revoluţie vărsată în lovitură de stat. Ca să fim conduşi de Klaus Iohannis, de Ludovic Orban, de Raluca Turcan, de Alina Gorghiu şi de toţi ceilalţi.

Ne-am săturat până peste cap de semicomunişti şi vrem feţe noi. Iar USR tot întârzie să se maturizeze şi să ne aducă, în sfârşit, neomarxismul floriancoldean, progresismul soroşist izbăvitor ! În America, problema e deja binecunoscută, nu şi în Europa, adolescenţa ţine azi până spre 30 de ani, şi nu până la 18-20, aşa cum ştiam până la începutul anilor ’90. La 40 de ani, cât au cei mai mulţi activişti USR, ei sunt încă doar nişte utecişti (adolescenţi foarte întârziaţi) care se antrenează pentru mai târziu. E oare întâmplător faptul că Dan Barna vine din acelaşi Sibiu în care utecistul Nicu Ceauşescu a fost prim-secretar al judeţenei de partid ?

Deci toate sondajele îi dau câştigători pe toată linia pe liberali şi pe Klaus Iohannis, omul lor providenţial. Ce contează că sunt o adunătură de neisprăviţi, de incapabili, de incompetenţi şi despre care nu vom întârzia să aflăm că sunt şi mari corupţi ? De altfel, PNL e condus din spate de toţi oamenii preşedintelui (Băsescu Traian), fostul PDL, nişte corupţi foarte experimentaţi şi foarte apreciaţi de DNA, adică lăsaţi liberi, nederanjaţi, neanchetaţi şi nearestaţi.

Dar chiar lipsesc cu desăvârşire câţiva români capabili să facă o politică demnă, competentă, în interesul întregii populaţii ? De ce suntem atât de talentaţi la oportunism, la pupincurism, la îndoit spinarea în faţa colonialiştilor noştri cinici şi detestabili ? Pentru că acestora, ocupanţilor noştri, nu le putem reproşa că liderii noştri politici le uşurează sarcina cum nicăieri altundeva în Europa. Poate nici măcar în Africa subsahariană, parte a planetei încă abuzată masiv de „binefăcătorul” capital străin.

„Clovnul” Orban şi „măcelarul” Iohannis, la fel ca vaporeanul de ieri, Băsescu-Petrov, au intrat sau vor intra în istorie ca nişte noi fanarioţi nemiloşi cu poporul dar extrem de obedienţi, de darnici cu ocupanţii. Dar, în absenţa unor lideri ca Boris Johnson în Regatul Unit, Viktor Orbán în Ungaria, ca să nu mai vorbim de Xi în China sau de Putin în Rusia, cum va fi tratată, percepută de viitorime nefericita noastră naţiune ?

S-a pretins, în chip absurd, că aproape 1 000 de ani am dispărut din istorie, „mileniul tăcut al românilor”. Mai bine de 100 de ani am fost cocoşaţi de veniturile din cartierul Fanar al Constantinopolului turcesc. Imperiul Habsburgic şi apoi cel Austro-Ungar ne-a călărit şi muls şi el cu secolele în Transilvania. Imperiul Ţarist şi apoi Sovietic ne-a arătat prin veacuri tot ce ne poate face. Iată că deja de o bună bucată de vreme, de zeci de ani, România pare din nou să fi dispărut de pe hartă prin acţiunea şi complicităţile inavuabile ale elitelor sale, prea de tot mărunte dar de o insolenţă vociferantă de speriat. Cu un tupeu istoric, se străduiesc doar să ne convingă cât de necesare, providenţiale sunt.

Pentru a exonera poporul român de o bună parte a răspunderii, să ne amintim că singurul vot sigur adevărat din 1990 încoace a fost cel dat în vara lui 2012, cu 7,4 milioane, împotriva impostorului Traian Băsescu, repus în funcţie de Hillary Clinton şi Joe Biden, aparent contra cost (vezi Sorin Roşca Stănescu despre Mark Gitenstein şi Fondul Proprietatea). Deşi a fost demis de 7,4 milioane de români, Petrov-Băsescu e azi în Parlamentul European şi continuă să dea lecţii, aproape zilnic, pe televiziuni mizerabile, acolite. În rest, am avut şi avem STS, institute de sondare şi media prostituate, şi cele mai mari şi mai scumpe servicii secrete din Europa, dacă nu cumva şi din lume.


Democraţie sau decădere şi mizerie ?

luni 17 Feb 2020

Petru Romoşan

Cu miliardarii în dolari Donald Trump pentru republicani (Trump a fost cândva democrat !) şi Michael Bloomberg pentru democraţi (Bloomberg a fost cândva republican !), candidaţi cu şanse în acest an la preşedinţia americană, presupusa mare democraţie americană îşi arată insolent conţinutul oligarhic, plutocratic. Alegătorii americani sunt cumpăraţi cu publicitate agresivă de sute de milioane de dolari, de miliarde. Bernie Sanders, singurul candidat cu un program social, economic şi politic complet, social-democrat comparabil cu social-democraţii din ţările nordice europene de la finele secolului XX, e diabolizat, batjocorit („Crazy Bernie”) de media prostituată („presstitute” – Paul Craig Roberts) întreţinută de Trump, Bloomberg şi de comparşii lor oligarhi, miliardari şi ei.

Mai e SUA o democraţie, aşa cum se pretinde urbi et orbi în tot momentul ? Îşi mai pot revendica americanii, cu toată civilizaţia lor materială, cu universităţile lor, ascendenţa democratică ateniană ? Sau, cu o armată răspândită pe toate continentele, în toate mările şi oceanele, şi cu o jurisdicţie extrateritorială fără precedent (inclusiv în România), e chiar o Spartă pur militară, o oligarhie, o plutocraţie şi la orizont o tiranie, o monstruoasă dictatură a banului ? Singura democraţie încă funcţională pare a fi cea din Regatul Unit, cu al său remarcabil prim-ministru Boris Johnson, omul care a reuşit să dea de pământ cu oligarhia britanică şi UE, interesată doar de afacerile ei, şi să încheie Brexit-ul, conformându-se votului popular de acum trei ani.

Democraţia franceză se descompune înspăimântător sub ochii noştri. Moneda euro, UE, preşedintele Emmanuel Macron şi majoritatea sa LREM (un USR deşănţat majoritar) sunt, în această ordine, contributorii principali la dezastrul democraţiei în Franţa. Germania şi democraţia sunt un subiect distinct, foarte complicat. Statutul prea îndelungat de protectorat american (ca şi în cazul Japoniei sau al Coreei de Sud) după epoca lui Hitler, care numai democraţie nu a fost în ciuda pretinsului său „naţional-socialism”, şi preluarea după 2007 de către Germania a conducerii imperiale a UE fac din această mare şi respectată naţiune un caz foarte special. De altfel, după plecarea Marii Britanii din UE, putem, foarte probabil, vorbi de democraţie doar în Germania, dar nu şi în UE controlată discreţionar de Germania, mai ales prin moneda euro (observaţia îi aparţine lui Emmanuel Todd, un mare intelectual francez adus la disperare de starea actuală a Franţei).

Care este situaţia în România din perspectiva funcţionării democraţiei ? O descrie foarte bine pe scurt Andrei Marga, fost ministru în câteva rânduri şi fost rector al Universităţii Babeş-Bolyai : „Vedem bine că preocuparea majoră pentru bugetul României a „preşedintelui” a fost să asigure buget cât mai mare pentru serviciile secrete şi Cotroceni. Situaţia este deja grotescă – România are mai mulţi generali decât armata americană, serviciile secrete au un buget mai mare decât cel al serviciilor omoloage din Franţa, iar la Cotroceni stă proţăpit un aparat sterp, care nu propune ceva în interes general, dar împiedică acum democratizarea” (Andrei Marga, „Ieşirea din nepăsare”, cotidianul.ro, 15 februarie 2020).

Care e legătura Partidului Naţional Liberal şi a noului/vechiului preşedinte Klaus Iohannis cu cultura română ? Cea mai bună ilustrare s-a arătat zilele acestea prin Irina Rimes, cântăreaţă, desemnată de ministrul Culturii ambasadoare a lui Brâncuşi : „Eu sunt mai mainstream. De mică am ştiut de Coloana Infinitului şi m-a fascinat. Am fost la Târgu Jiu, am vizitat unele dintre lucrările domnului sculptor. […] N-am avut mereu tangenţă foarte foarte mare cu cultura, cu cultura ne-contemporană pentru că am fost şi eu copil, am crescut la ţară. În momentul când am început să-l descopăr pe Brâncuşi, m-au fascinat lucrările lui că nu reprezentau neapărat cum se numesc. Se numeşte Poarta Sărutului, dar parcă nu înţelegeam de ce se numeşte aşa. […] Mâine, după ce trece febra, vom vorbi şi noi despre lucruri relevante, cum ar fi evenimentul de pe 19 februarie la Muzeul Naţional de Artă. Noapte bună” (extrase din postările artistei pe contul său de Facebook, apărute în presă). Iată de ce vor fi votaţi liberalii de o largă majoritate de români „mai mainstream” şi nu va mai fi nevoie să se ocupe tot STS-ul, ca până acum.

Dar cea mai odioasă faţă a noii democraţii iohanniste e dată de arestarea dr. Mircea Beuran, după o delaţiune deja clasică pentru DNA, fără nici un flagrant sau vreo probă materială cunoscută, aparent o banală cauză civilă. România din noul mandat Iohannis e şocată. Poate fi o opţiune raţională înlocuirea unei corupţii endemice (explicabile istoric) din lumea medicală cu noile bestii globaliste chitite să vândă sistemul medical românesc, cu tot cu medicina de urgenţă, capitalului străin fără chip ? Pot fi înlocuiţi Mircea Beuran şi colegii săi, unii deja inculpaţi sau chiar arestaţi, cu dubiosul Vlad Voiculescu, „băiatul securistului de la Viena”, fost ministru al Sănătăţii în guvernul „nepotului” Dacian Cioloş şi candidat impostor şi obraznic la primăria Bucureştiului ? Sau cu Emanuel Ungureanu, deputat USR, fost brancardier, specializat în plângeri penale în lumea medicală ? Triumful securismului în al doilea mandat Iohannis (de fapt, al patrulea mandat Băsescu !) e la vedere.

Cele trei luni ale guvernului ultraminoritar Ludovic Orban, împins cu forţa la Palatul Victoria de Klaus Iohannis, de serviciile secrete (prin „dronele” din Parlament), după trei ani cu Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă, ne arată în România un dezastru „democratic” deplin realizat. Nu cunosc pe nimeni care să creadă că ăsta e drumul cel bun pentru România. Şi cu atât mai puţin să creadă în făclia democraţiei pe care ar purta-o Partidul Naţional Liberal sub conducerea lui Klaus Iohannis, preşedinte-prim-ministru-dictator ventriloc de operetă, după căderea explicabilă a Partidului Social Democrat.


//