Carte nouă la Compania,
din 12 aprilie 2010

luni 12 Apr 2010

De pe o zi pe alta

De pe o zi pe alta
Carnet intim (1913 – 1918)

Arabella Yarka

Traducere de Denisa Toma
Prefaţă de Mihai Dim. Sturdza

O piesă rară : jurnalul unei tinere bucureştence din lumea bună în anii primului război mondial.
O fiinţă rară şi ea : frumoasă, inteligentă, bogată, curajoasă, muncitoare, frivolă şi serioasă, fericită şi distrusă.

În aceste pagini dezarmant de sincere şi vii, Arabella Yarka se povesteşte nu doar pe sine, ci şi Bucureştiul fără griji care avea să cunoască bombardamentul, refugiul masiv în Moldova, spitalele de pe front, haosul lăsat de arme în urma lor. Infirmieră voluntară, apropiată de Familia regală şi apreciată de medicii din Misiunea franceză, Arabella notează febril zilele de tensiune, elanurile inimii, meditaţiile însingurate asupra destinului, peisaje de şes şi de munte, scene de moravuri. Această obişnuită a saloanelor, surprinsă de intrarea ţării în război, e obligată să-şi poarte singură de grijă şi să se descopere. Experienţa ei feminină asumată elimină destule prejudecăţi, oferind şi o imagine proaspătă, nuanţată a României aflate într-una din marile încleştări ale istoriei.


Carte nouă la Compania
din 1 martie 2010

joi 25 Feb 2010

Din trecut

Constantin C. Giurescu

Prefaţa de Dinu C. Giurescu

Între mai 1930 şi 1943 au fost mulţi cei care ciuleau urechea la radio când venea ora conferinţelor ţinute de Constantin C. Giurescu pe teme de istorie românească. Profesorul se adresa atunci marelui public, preţ de 15 sau 30 de minute, fermecându-l cu poveşti documentate despre marii voievozi, despre târgurile dispărute ale ţării sau vechile ei judeţe, relatând cum se împărţea dreptatea odinioară pe aceste meleaguri şi ce gusturi de lux aveau boierii, cum au întemeiat Petru şi Asan un stat la sud de Dunăre şi cum s-a petrecut miracolul Unirii.

Unii, fascinaţi de ştiinţa profesorului – expusă simplu, dar în cadenţă, cu fior şi cu umor pe alocuri –, au devenit istorici. Ceilalţi au rămas cu nostalgia unui fel de a fi patriot fără ieşiri patriotarde, demn fără mândrie ridicolă. Poate că marea lecţie a profesorului Constantin C. Giurescu chiar asta a fost : cum să le împărtăşeşti în chip plăcut tuturor rodul unor cercetări trudnice, oferindu-le totodată şi atitudinea justă faţă de istoria neamului din care se trag.


Veşti despre Florence Aubenas

vineri 19 Feb 2010

Ce mai face Florence Aubenas ? Vă mai aduceţi aminte ? Jurnalista de la Libération răpită în Irak. Florence Aubenas a scris o carte, Quai de Ouistreham, care va apărea la editura L’Olivier, iar Le Nouvel Observateur, unde lucrează acum, tipăreşte les bonnes feuilles (un fragment în avanpremieră). Michel Labro, ziaristul care a spus întregii lumi povestea revoltei de la Braşov din 1987, prezintă volumul în săptămînalul francez cu cel mai mare tiraj de astăzi. Florence Aubenas – un exemplu de profesionalism pentru ciudaţii ei colegi români care îşi pierd vremea în talk-show-uri analizînd neantul politic valah.

Le Monde des livres din 18 februarie o citează : „Treaba mea e să mă descurc cu realul. Să văd lucrurile de la înălţimea fiinţei umane.” […] „Viaţa mea înseamnă să fiu jurnalistă. Asta e identitatea mea profundă.”

continuare »