Răsturnări şi rupturi în anul Cocoşului de Foc

luni 30 Ian 2017

Petru Romoşan       

Prin vizita în SUA a primului-ministru britanic, Theresa May, cu speech-ul istoric ţinut republicanilor la Philadelphia, cu primirea extrem de amicală la Casa Albă, cu punerea în lucru a unui acord comercial vast între SUA şi Marea Britanie, relaţiile internaţionale amorsează o schimbare de proporţii, o revoluţie conservatoare (deloc neoconservatoare). Germania şi Franţa au reacţionat imediat. Angela Merkel a cerut Bruxelles-ului să deschidă urgent negocieri pentru tratate de liber schimb cu 12 ţări printre care Japonia, China, Australia, Noua Zeelandă. Daily Mail scrie că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost foarte frustrată de reuşita Theresei May, primul lider străin care-l vizitează pe Donald Trump la Casa Albă.
Brexit-ul şi instalarea lui Donald Trump doar de o săptămână la Washington au demarat deja revoluţia de care se temea atât de mult vechiul establishment global. România e membră deopotrivă în NATO şi în UE. Până mai ieri, NATO şi UE mergeau împreună în aceeaşi direcţie. După ultimele ştiri, cele două organizaţii riscă din 2017 să meargă fiecare în altă direcţie. Marea Britanie, al doilea membru important al NATO, a votat pentru ieşirea din UE deoarece nu mai putea suporta tutela economică şi politică prea apăsătoare a Germaniei. Franţa acceptă încă docilă această tutelă şi pare să se asfixieze economic şi să se apropie de o mare confuzie politică. Principala cauză avansată de experţi este chiar moneda euro. În Franţa au loc, începând din aprilie, două rânduri de alegeri capitale, prezidenţiale şi parlamentare. François Fillon, candidatul dreptei şi al centrului, până săptămâna trecută cu cele mai mari şanse de victorie, e atacat virulent şi destabilizat serios din cele două direcţii, dinspre naţionaliştii extremişti (Frontul Naţional, Marine Le Pen) şi stânga globalistă, puternic susţinută mediatic (Emmanuel Macron, fost consilier şi ministru al Economiei al lui François Hollande). François Fillon e atacat aproape pe aceeaşi temă ca Liviu Dragnea în România, aceea a slujbelor fictive, ale soţiei sale în cazul lui François Fillon. O victorie care nu mai poate fi exclusă în acest moment a extremei drepte, a lui Marine Le Pen, la prezidenţiale va duce la un referendum pentru Frexit. Aceeaşi situaţie se regăseşte în Olanda, unde extrema dreaptă are toate şansele să câştige în martie parlamentarele. Să ne reamintim că atât Franţa, cât şi Olanda au votat în 2005 prin referendum împotriva tratatului constituţional european. Ţările din sudul Europei – Spania, Portugalia, Italia, Grecia – suferă şi ele de mai mulţi ani de pe urma politicii de austeritate impusă de Germania şi cel puţin două dintre ele, Grecia şi Italia, nu mai exclud abandonarea UE. O majoritate începe să se degajeze în acest sens.
În ceea ce priveşte NATO, preşedintele american Donald Trump l-a definit deja în campania electorală ca „obsolet”, depăşit, şi anunţă pentru organizaţie schimbări majore. America nu mai vrea să asigure protecţia militară a Europei pe banii ei atâta vreme cât nu-şi mai găseşte, ca altădată, avantajele economice din colaborarea cu Europa, în special cu fostul ei protectorat, Germania. Germania se află acum pe locul trei al problemelor comerciale externe pe care Donald Trump le vrea rezolvate, după China şi Mexic. Unii analişti propun teoria după care Germania va trece pe primul loc al adversităţilor lui Trump. În plus, Angela Merkel a susţinut-o prea vocal şi prea nediplomatic în campanie pe Hillary Clinton, ca de la globalist la globalist. Orientarea pro-Rusia a lui Donald Trump va lăsa să se vadă la lumina zilei interesele acaparatoare ale Germaniei faţă de Europa de Est, Ucraina şi chiar faţă de Rusia însăşi.
Cum se va situa România, cu al său război româno-român în plină desfăşurare, faţă de această mare falie euroatlantică azi abia întrevăzută ? Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu, din partea majorităţii PSD, l-au vizitat pe Donald Trump înainte de învestitură. Angela Merkel îi dă telefoane de încurajare lui Klaus Iohannis în lupta lui neabătută cu corupţia. E aceeaşi Angela Merkel care a intervenit în favoarea lui Traian Băsescu la referendumul de demitere din 2012, o intervenţie întărită de cea a lui Philip Gordon, trimisul lui Hillary Clinton şi al neoconservatorilor americani. În România, unii trag hăis ! şi ceilalţi trag cea !. Şi căruţa cam stă pe loc… Dacă falia dintre SUA+Marea Britanie şi Europa (de fapt, Germania) se va adânci, cu cine va merge România, cu NATO sau cu UE ?
Istoria ne învaţă că puterile care au avut o înrâurire benefică asupra României au fost Franţa şi Marea Britanie. Germania a fost de mai multe ori o năpastă pentru noi, să ne amintim şi de primul război mondial, nu numai de al doilea. Dar azi Franţa şi Marea Britanie par să se situeze, pentru desenarea viitorului Europei, în tabere diferite. Donald Trump a spus de mai multe ori că Brexit-ul o să fie un lucru minunat (a wonderful thing). Simpatia preşedintelui american pare să meargă integral spre Theresa May, François Hollande şi Angela Merkel trebuie să se declare mulţumiţi cu câte o conversaţie în cel mai bun caz convenţională. Dacă nu cumva preşedintele Trump i-a dat deja veşti cancelarului german despre nişte taxe pentru importurile industriale din Germania. În schimb, aşa cum era de aşteptat, dialogul telefonic de 45 de minute dintre Donald Trump şi Vladimir Putin anunţă noile bune relaţii dintre cele două mari puteri. Prim-ministrul maltez Joseph Muscat, a cărui ţară a preluat preşedinţia UE, anunţă spre primăvară un val „fără precedent” de refugiaţi în Europa.
E posibil ca războiul româno-român în curs să fie o nefericită reflectare a rupturii care se prefigurează între marile puteri occidentale ? Adică între Germania şi SUA mai pe scurt ? Serviciile noastre de informaţii, care par să ţină locul armatei tradiţionale, obeze cum sunt, supranumerice, cu bugete mai mari de la un an la altul de două decenii încoace, cu nepotism şi corupţie expuse recent, ne vor fi de vreun folos în timpurile tulburi care se anunţă ? Cât de departe va merge deal-ul dintre Donald Trump şi Vladimir Putin ? Ce avantaje va obţine Viktor Orbán din vizitele succesive anunţate ale celor doi lideri la Budapesta ? Anul 2017, anul Cocoşului (the rooster) de Foc în zodiacul chinezesc, va fi, cu siguranţă, un an foarte greu pentru ţara noastră.

 


Prăbuşirile României : etapa « justiţie »

miercuri 25 Ian 2017

Petru Romoşan        

Războiul româno-român îşi urmează neabătut cursul devastator. Ne găsim în faza „graţiere şi modificarea codurilor penale”, cu participarea „eroică”, puţintel comică, a preşedintelui Iohannis la o şedinţă de guvern. Urmează „amnistia” şi „legea răspunderii magistraţilor”. Şi, cum ne-am obişnuit deja, nici unii şi nici alţii nu au dreptate sau, poate mai degrabă, rabinic, şi unii, şi alţii au dreptatea lor. De-o parte e PSD+ALDE+UDMR, plus câteva televiziuni, vreo două, folosite ca megafoane ; de cealaltă parte, ONG-urile cu finanţare netransparentă, preşedinţia, care pare să navigheze ca o corabie beată, şefii de parchete şi procurorii, multă poliţie invizibilă, adică servicii. Partidele de opoziţie nu se pun. Ele îşi duc încă propriile războaie interne de după alegeri.
PSD+ALDE+UDMR nu au dreptate să se grăbească atât de direct interesat, să dea ordonanţe pe picior, să-şi dea legi cu o dedicaţie atât de străvezie. Dar au dreptate în punctul fundamental, şi anume acela că România are nevoie de un nou moment t zero. Cu atât mai mult cu cât regimurile opresive şi abuzive Băsescu şi iată că şi Iohannis, sub control străin, mai ales american şi german, cu binoame, câmpuri tactice, jurisdicţii de excepţie, şi-au arestat mai ales concurenţii politici şi/sau economici din PSD şi din jurul PSD-ului, dar nu numai. Aceleaşi echipe de propagandişti care l-au slujit zelos zece ani contra cost şi imoral pe Băsescu îi vor în puşcărie pe inamicii lor, decretaţi în masă corupţi. Cei care sunt închişi să putrezească acolo şi să fie arestaţi şi cei încă liberi, ca Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Sebastian Ghiţă i tutti quanti.
Putem avea nişte legi mai solide, care să ducă la o administrare mai echilibrată, mai dreaptă a justiţiei ? Foarte puţin probabil. Pentru că establishment-ul politico-mediatic e rupt în două. De-o parte, partidul care a câştigat categoric alegerile parlamentare şi câteva guri de tun ale propagandei, dintre cele mai eficace, Antena 3 şi România TV, şi, desigur, o bună parte a populaţiei, dar care nu se pune, pentru că în afară de vot e lipsită de orice instrument de putere. De cealaltă parte, binomul (SRI+DNA), băgat până în gât în politică prin încălcarea grosolană, pe faţă a tuturor legilor democratice, începând cu Constituţia şi terminând cu cutumele, cu acoperiţii lor câtă frunză şi iarbă din media, plus preşedintele Iohannis, care la doi ani de la preluarea funcţiei nu şi-a găsit încă tonul just, corect, echidistanţa, imparţialitatea, capacitatea de a arbitra, ritmul de croazieră. Preşedinţia României seamănă şi ea cu o televiziune controlată tot de serviciile secrete. PSD pare să-şi amintească, cu mult prea mare plăcere, de mandatele lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase şi parcă încearcă încă o dată, spre exasperarea adversarilor, să se desfăşoare ca un partid totalitar, stăpân pe toate pârghiile de putere care dau acces la corupţie. PNL-ul (cu PDL-ul mai puternic decât el în interior), PMP şi USR sunt nişte adunături care ori şi-au pierdut busola (PNL), ori n-au avut-o şi nici n-o vor avea vreodată (PMP, USR).
O a treia cale, cea a normalităţii, prin care să se acorde o a doua şansă celor care au greşit şi au ajuns în puşcărie sau sunt pe cale să ajungă, nu pare să fie posibilă. O opoziţie viguroasă vine şi din partea sistemului judiciar, care, în numele unui orgoliu chiar narcisist şi prost înţeles, îşi depăşeşte competenţele de decizie. Pentru că decizia, cel puţin conform teoriei, trebuie să se găsească în Parlament. Soluţia neutră a tehnocraţilor tocmai a fost compromisă în beneficiul net al PSD şi spre dezastrul evident al aşa-zisei drepte. Când te joci ipocrit cu focul (Iohannis, PNL), te poţi arde foarte rău. Şi n-avem în minte nici Colectiv, nici Bamboo.
Totuşi, românii au votat şi s-a degajat o majoritate clară. Îi revine deci Parlamentului obligaţia de a produce câteva legi care să restaureze echilibrul în întreaga societate – de dreapta, de stânga, forţe oculte sau secrete, media cumpărată şi înregimentată. Rămâne de văzut dacă Parlamentul actual va reuşi să oprească războiul româno-român sau va pune încă gaz pe foc, iar războiul se va înteţi.


Vremea noii Securităţi : Băsescu, Udrea,
Ghiţă, Coldea, Kövesi

luni 16 Ian 2017

Petru Romoşan       

Mai există vreo formă de viaţă în România în afara noii Securităţi ? Cultură, cercetare, artă, ceva ? Meserii, idealuri, viitorul copiilor ? De bine ce am făcut o „revoluţie” violentă (sau ne-a fost făcută de sovietici şi de alţii), ne trezim astăzi într-o republică militarizată, poliţienească, o republică a procurorilor. Am desfiinţat serviciul militar obligatoriu, avem o armată micuţă, pusă cu totul la dispoziţia partenerului strategic, dar avem cele mai numeroase servicii secrete din Europa pe cap de locuitor. Cine este duşmanul real al militarilor-miliţieni de azi : Rusia sau populaţia României ? Noii securişti români au făcut ce ştiau de la predecesorii lor din vremea Uniunii Sovietice, s-au aliat total, s-au predat, de fapt, partenerului american de frica populaţiei băştinaşe pe care o terorizează, o fură şi o pun pe fugă : vreo 4 milioane de români „s-au salvat” peste graniţă.
Apropo de cultură în vremea noii Securităţi, Securitatea „democratică”. Din vreo 900 de librarii câte existau în 1998 în România mai avem astăzi vreo 150, după ultimele ştiri. Instituţiile de cultură, de artă s-au închis cu sutele (poate chiar cu miile) sau au fost golite de conţinut. S-au închis atâtea teatre, galerii de artă, cinematografe, reviste culturale, s-au retrocedat în fals colecţii după colecţii de artă (până şi Cuminţenia pământului a lui Brâncuşi are o istorie de retrocedare controversată), sportul e ca niciodată la pământ, s-a văzut la ultima olimpiadă. Dar firmele de pază (bodiguarzii) sunt peste tot, sex-shop-urile, farmaciile şi agenţiile bancare, casele de pariuri şi sălile de jocuri s-au înmulţit ca ciupercile, supermarket-urile s-au plantat, ca nicăieri altundeva în Europa, în inima cartierelor rezidenţiale, distrugând aproape cu totul comerţul de proximitate.
Cum a fost posibil ca o hahaleră, un camionagiu de mare, o gâlmă violentă, un paranoic de mahala, un ciumete al serviciilor de tot felul să fie pus cu mâna, pentru două mandate, preşedinte ? Simplu : Securitatea, veche şi nouă, de fapt, aceeaşi, dar cea nouă parcă mai nocivă. Tot aşa cum Sebastian Ghiţă, eroul serialului de mucava al acestor zile, e o prelungire a generalului Dumitru Zamfir, stăpânul „fonotecii de aur”. Elena Ceauşescu, cu care Băsescu Traian ar trebui comparat mai des pentru primitivism, pentru vulgaritate, pentru absoluta impostură, îşi alegea suratele politice din anturajul la vârf după datele fizice şi după nulitatea morală şi profesională. Academiciana de carton trebuia să iasă prin comparaţie o zână. Mai puţin grasă, mai puţin diformă, mai inteligentă chiar. La fel şi-a ales noul Dracula colaboratorii. Cât rău au produs mediocrităţile jenante Florian Coldea, Laura Codruţa Kövesi, Augustin Zegrean, Livia Stanciu în exerciţiul înaltelor şi nepotrivitelor pentru ei funcţiuni ? Şi cât rău a făcut ţaţa Nuţi, mahalagioaica vulgară, foarte vorbăreaţă, indecent de bogată, copiilor în creştere prin prezenţa ei neîntreruptă pe sticla televizoarelor ? Cu colaborarea generală a angajaţilor tuturor posturilor TV, site-urilor şi ziarelor câte mai există, amatori, inculţi, profitori şi foarte mulţi recrutaţi ca informatori, agenţi sau ofiţeri acoperiţi ai aceleiaşi Securităţi noi. Şi care e, de fapt, azi, averea lui Băsescu ? Ştie cineva ?
Să conduci un vapor, sprijinit de Securitate, sub protecţia lui Ion Dincă, personaj de grotă dar care ar fi lăsat o avere de miliarde, de Gheorghe Oprea şi alţii ca ei în epoca sinistră a Ceauşescului târziu nu-i acelaşi lucru cu a conduce, şi încă zece ani !, o ţară după ce ai fost de mai multe ori ministru şi primar al Bucureştilor, cu acelaşi sprijin, o ţară pornită spre integrare în civilizaţia europeană modernă. Şi copia penibilă dar la fel de infernală a lui Dracula continuă să fie folosită de patronii săi tainici şi să vrea să ne ciocănească mai departe la cap seară de seară, dincolo de greaţă şi de spitalul de nebuni, pe posturile TV ale aceleiaşi Securităţi noi.
România are aproape un secol de când e condusă prost, groaznic, catastrofal. După înlăturarea (încă enigmatică) a fraţilor patrioţi Brătianu, Ionel şi Vintilă, a bunului rege Ferdinand, toate conducerile ţării, începând cu deraiatul Carol al II-lea (cu a sa Lupească cu tot), au fost într-o rână, pe jumătate sau pe sfert, când nu mizerabile de-a dreptul. Chiar ministeriul interbelic al martirului de mai târziu Iuliu Maniu poate fi serios chestionat, mai ales pentru încă neclara complicitate cu capitalul străin şi cu serviciile secrete britanice. După toate câte s-au întâmplat politic în România după 1929, cu marea criză, cu războiul, legionarii, Ion Antonescu, ocupaţia sovietică, Dej şi Ceauşescu, e mare minune că ţara mai există, chiar aşa cum mai există. Criza globală uşor de prevăzut din anii viitori, doar anunţată de Brexit şi de alegerea încă inclasabilului Donald Trump în SUA, criză care poate duce la prăbuşirea UE, la dispariţia monedei euro, la o alianţă imprevizibilă Trump-Putin, poate fi fatală pentru unitatea prea fragilului stat român de azi.
Orice român de bună-credinţă aşteaptă să vadă luarea câtorva măsuri de urgenţă, de criză : restructurarea obezelor servicii secrete şi eliminarea drastică a personalului inutil, neprofesionist, adus de nepotismul fără limite din tranziţie ; dirijarea fondurilor către armată (cei 2 % ceruţi de NATO), către educaţie, sănătate şi cultură ; punerea imediată a acestor militari (noii securişti) sub control civil, parlamentar ; încadrarea cu pedepse maximale a recrutării politicienior, judecătorilor, preoţilor etc.
Defectarea multimilionarului fabricat şi recrutat de servicii Sebastian Ghiţă, punerea la dispoziţie a generalului-locotenent Florian Coldea, foarte probabila scoatere din joc a mult prea disputatei Laura Codruţa Kövesi, după arestările de prim-miniştri, deputaţi, senatori, miliardari, judecători, procurori se constituie într-un moment de mare cumpănă pentru întreaga suflare românească. De atâta Securitate care ne controlează pe toţi, ne conduce spre neant, s-ar putea să ne găsim în cea mai gravă criză de securitate a României moderne.

 


Un an nou, o bravă lume nouă

marți 10 Ian 2017

Petru Romoşan       

La Bucureşti s-a instalat o majoritate PSD-ALDE-UDMR solidă, stabilă. Programul de guvernare al PSD (însuşit şi de aliaţii mai micuţi), de tip Moş Crăciun, vrea să cumpere, să ia de partea sa populaţia săracă şi cu probleme (pensionari, studenţi, actori…), plus bugetari şi mici întreprinzători, îi va taxa pe cei cu venituri mari, dar, foarte probabil, nu va atinge nici cu un ghiocel multinaţionalele.
Atacul la DNA şi la justiţie în general va fi, e de crezut, câştigător, cu toată trezirea discursivă târzie a lui Iohannis. DNA a fost o instituţie partizană, bazată pe o jurisdicţie de excepţie, o instituţie băsistă şi securistă, impusă de integrarea noastră în lumea euroatlantică, anti-PSD, care a cercetat şi trimis în instanţă aproape numai într-o direcţie – PSD şi antreprenori români – şi i-a menajat atent pe marii infractori băsişti (deci presupuşi internaţionalişti), PDL şi ai sistemului militarizat, supus şi el sau complice cu străinătatea. Nu s-a atins aproape deloc de oamenii de afaceri şi de investitorii străini, de bănci şi de corporaţii.
Un nou şef la DNA va cere arestări, va face dosare stufoase adversarilor PSD. Ceea ce iarăşi nu va fi în regulă, nu va fi o justiţie imparţială. SRI şi celelalte servicii (toate controlate încă de băsişti sau de iohannişti – acelaşi lucru) vor avea şefi noi, se vor alinia noii majorităţi sau unele riscă sa fie chiar desfiinţate sau măcar cu bugetele dramatic înjumătăţite. PSD va fi obligat să facă şi economii. Bugetele uriaşe ale serviciilor ar putea fi prioritar vizate. Klaus Iohannis, pus pe locul pe care se află de servicii şi de forţe oculte, româneşti dar şi străine, de nu ştiu care masonerie, se zice, şi de şeful antenei CIA la Bucureşti, ne spune indirect Sebastian Ghiţă, îşi va vedea deja jilţul foarte zgâlţâit. Dacă nu va face ciocul foarte mic şi nu va trece urgent de partea PSD, va fi demis cu mare uşurinţă şi în mare viteză. Puterea reală a lui Klaus Iohannis e azi aproape de zero barat.
Presa de opoziţie (la PSD), controlată legal de servicii prin nenumăraţii acoperiţi, va suferi cum n-a suferit niciodată din 2005 încoace, adică de la venirea la putere a tătucului Băsescu. Nu sunt excluse legi de tip rusesc, prin care să fie închise sau puse sub control sever ONG-uri care se amestecă în politica internă românească. Cealaltă presă, cea proguvernamentală, va fi sponsorizată generos. Antena 3, care a ajuns în ultimii ani aproape de o închidere forţată (şi-a pierdut sediile, a fost hărţuită prin tribunale, a avut controale peste controale, a plătit amenzi peste amenzi), va deveni natural oficiosul şi trompeta guvernului şi a PSD. Cu beneficiile aferente. Plus corul de musafiri ficşi ai Antenei 3 : sociologi gen Pieleanu, analişti buni la toate gen eternul şi fascinantul Bogdan Chirieac sau „acritura” inoxidabilă, veşnic la pândă în slujba, printre alţii, a patronului său moral nedreptăţit Dan Voiculescu (condamnat într-un proces cu adevărat mizerabil !). Atât Pieleanu, cât şi Bogdan Chirieac şi Mugur Ciuvică par a fi propagandiştii fruntaşi ai trustului, desigur, foarte independenţi.
Guvernul Sorin Grindeanu, el însuşi un înlocuitor, e compus din old boys şi tineret-rezerve sau rezerve pur şi simplu. Old boys ca Teodor Meleşcanu (la Externe, minister major) sau Petre Daea (la Agricultură), multe tineret-rezerve anonime sau rezerve (ale lui Liviu Dragnea) ca doamnele Sevil Shhaideh (la Dezvoltare şi Fonduri Europene) sau Carmen Dan (la Interne, alt minister major). Un guvern de tranziţie, de sacrificiu, pus să rezolve, să răzbune nedreptăţile săvârşite de justiţia binomului, justiţie orientată în ultimii trei ani, iohannistă după ce a fost băsistă : să dea legea răspunderii magistraţilor (necesară, dar cum va fi făcută ?), legea amnistiei şi graţierii (va fi autoamnistie şi autograţiere ?), să treacă la demiterea Laurei Codruţa Kövesi şi a altor elemente considerate toxice pentru PSD, ALDE, UDMR din parchete, agenţii, Ministerul de Interne, dar mai ales din serviciile speciale. Un guvern care va dura între câteva luni şi un an, în funcţie de capacitatea de ripostă sau, dimpotrivă, de aliniere a preşedintelui Iohannis şi a binomului SRI-DNA. Mulţi dintre greii PSD au fost prezervaţi pentru un guvern 2 PSD-ALDE-UDMR condus de cine trebuie după ce schimbă ce e de schimbat în justiţie, de liderul maxim Liviu Dragnea.
Pe arena internaţională lucrurile sunt chiar mai complicate decât războiul româno-român în curs la Bucureşti. Se încheie preşedinţia Barack Obama, o mare decepţie, a treia după cele două, ale lui Bill Clinton şi George W. Bush, toate dominate de neoliberalii globalişti (cu nucleul dur al neoconservatorilor), destructori declaraţi ai statelor-naţiune şi ai valorilor societale tradiţionale. Cu o răsturnare spectaculoasă de direcţie prin venirea la Casa Albă, la Washington, a lui Donald Trump, protecţionist, „America First”, ultraconservator în sens tradiţional, cu un guvern ales pe măsură, în care domină miliardarii şi generalii, duşmanul declarat al globaliştilor şi „soroşiştilor”, plus CIAiştii care au susţinut-o vehement, chiar violent pe Hillary Clinton.
Se profilează deja o întâlnire Trump-Putin, poate la Budapesta, numită deja de presă metaforic „o nouă Ialtă”. Sancţiunile economice aplicate Rusiei vor cădea primele, ca un prealabil. La ce înţelegeri vor ajunge cei doi lideri cu influenţă globală e încă un mister. Vor reuşi ei să dea concreteţe, viaţă declaraţiilor de bună înţelegere, conlucrare şi mare simpatie pe care le-au făcut deja ? Întâlnirea dintre Trump şi Putin, care se va petrece oricum în prima jumătate a lui 2017, va avea un impact serios şi asupra României. Va fi, cu siguranţă, în avantajul noului guvern român, dar va fi această înţelegere şi în avantajul României ? Pentru o dată, guvernul recent ales la Bucureşti e pe marele val mondial, adică acela al intereselor naţionale, al statului social, al protecţionismului şi al statului-naţiune.
În 2017, UE şi moneda euro sunt pe buza prăpastiei. După Brexit vor veni alegerile din Olanda, Franţa, Germania, poate şi Italia – tot atâtea exituri posibile la orizont. România are un mare noroc că nu a fost încă admisă în Euro şi şi-a păstrat moneda naţională. La fel de norocoasă e şi pentru că nu a fost admisă în Schengen, şi deci are încă frontiere proprii în faţa migraţiilor de tot felul. Ne găsim într-o situaţie asemănătoare cu cea a Marii Britanii de dinainte de Brexit. Avem tot interesul să stăm pe loc şi să trecem la o politică pronunţat naţională, ofensivă şi lipsită de complexe, fără MCV şi alte manipulări de la centru, pe modelul Grupului de la Vişegrad. Accesarea fondurilor europene a fost blocată cu motivaţii false şi ticăloase, fără legătură cu spiritul de integrare afişat al Uniunii. Statele mari, în frunte cu Germania, au făcut legea în timp ce ne „aspirau” fără jenă cadrele, tehnicienii şi braţele apte de muncă. Politica noastră europeană în genunchi nu mai poate continua decât cu riscuri vitale pentru ţară. Chiar dacă nu va acţiona imediat, PSD sau guvernul României nu va putea rata o asemenea oportunitate.
Ca şi în cazul secolului XX, şi secolul XXI începe în sfârşit, de această dată cu o întârziere de 17 ani. Nu vom avea doar un an nou, vom avea chiar un nou secol.

 


Ventrilocul Ghiţă sau Este Liviu Dragnea Dodon-ul României ?

miercuri 4 Ian 2017

Petru Romoşan       

Imediat după ce s-au anunţat rezultatele alegerilor parlamentare, pe scena politică a apărut un nou zmeu. Un dictator, un clarvăzător, binefăcătorul românilor, de fapt, cel mai mare producător de gogoşi din istoria recentă prin opera scrisă de alţii (Darius Vâlcov ?) dar asumată de marele lider, şi anume Programul de guvernare al PSD. Un nou Ştefan cel Mare cu mustaţă de Teleorman. A apărut, doamnelor şi domnilor, Liviu Dragnea !
Dar cine este acest Liviu Dragnea ? E preşedintele PSD, bineînţeles. E deja şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Numai atât ? Nu, Liviu Dragnea e mult mai mult, deşi nici un comentator corupt (şi aproape toţi comentatorii noştri sunt fanariotizaţi şi corupţi !) nu are curajul să o recunoască. Liviu Dragnea e de vreo două-trei săptămâni chiar Dodon-ul României.
Printr-un Blitzkrieg anunţat doar de declaraţiile jenante ale ambasadorului american de la Chişinău (prin care Moldova era cedată cu gentileţe ruşilor), prin alegerile prezidenţiale aşa-zis democratice din Republica Moldova, atât UE, cât şi SUA, Germania şi România au fost date afară în şuturi din Basarabia românească. Zece ani de ofensivă diplomatică, economică, de asistenţă socială şi culturală, de tratate şi promisiuni au fost aruncaţi la gunoi şi Rusia s-a întors la Chişinău în calitate de partener strategic al lui Igor Dodon, noul preşedinte rus şi rusofil instalat brutal de aranjamentele secrete sau doar discrete dintre ruşi şi americani în provincia românească. Pentru ştampilarea târgului au fost folosite alegerile „libere”.
Acelaşi Blitzkrieg, aceeaşi metodă pare să se fi repetat la Bucureşti. Tot prin alegeri câştigate de o manieră surprinzător de categorică ne-am potcovit şi noi cu „dodonul” nostru, Liviu Dragnea. Alături de el, un „dodon” mai vechi, de prin 1990 iarna. Cei doi „dodoni” se distrează de minune la Bucureşti. S-au ales urgent preşedinte la Senat, respectiv la Camera Deputaţilor şi îşi pun în guvern pe cine vrea muşchiul lor de „dodoni”. „Dodonul” Liviu Dragnea e pe cale să le facă pe toate secretarele pe care le-a avut în ultimii 20 de ani miniştri şi secretari de stat, după ce le făcuse pe multe parlamentare şi europarlamentare.
Câştigarea alegerilor în America de către candidatul lui Putin, Donald Trump, a schimbat dramatic dona în Europa de Est. Donald Trump şi echipa lui de miliardari şi de generali (guvernul Trump deţine o avere echivalentă cu cea a 109 milioane de americani) sunt interesaţi de afaceri profitabile cu Rusia. Trump a declarat deja că sancţiunile împotriva Rusiei sunt inadecvate, neproproţionale cu presupusa vină a Rusiei de a fi anexat Crimeea şi de a fi fabricat „independenţa” estului Ucrainei.
Transformarea unui lider marcat judeţean, cu o viziune mărginit locală într-un dictator al României s-a produs aproape peste noapte. Cine-l împinge de la spate cu atâta forţă pe Liviu Dragnea ? Cine îl umflă până la atari proporţii ? De vreo două luni Dragnea recită şi răsrecită pe sticla televizoarelor Programul bombastic de înfericire rapidă a poporului român sub conducerea sa înţeleaptă. Cea mai mare fabrică de gogoşi din toată istoria României. Fătucile televiziunilor îl asculta şi îl îngână în extaz.
Ca din întâmplare, în aceeaşi perioadă asistăm la „dezvăluirile” şi „bombele” pe care ni le trimite Sebastian Ghiţă, oligarhul PSD şi SRI, protectorul ani de-a rîndul al lui Victor Ponta şi Liviu Dragnea, furnizorul lor de spaţiu media nelimitat, dispărut misterios de sub nasul poliţiei. Nu o fi intrând şi Sebastian Ghiţă în acelaşi program de „dodonizare” a României ? Sebastian Ghiţă a fugit în Israel sau mai degrabă în Republica Moldova, în Ucraina estică, rusă, sau chiar direct la Moscova, ori se piteşte în Bucureşti sub scutul SRI ? Atâta timp cât factorii răspunzători nu răspund de nimic, speculaţiile sunt permise. Atacurile la CIA (cu publicarea identităţii şefilor succesivi ai rezidenţei) şi la DNA ne arată destul de limpede de ce parte se situează Ghiţă.
Schimbarea paradigmei în Europa de Est este în curs. Peste ceva vreme, Donald Trump şi Vladimir Putin se vor întâlni şi vor negocia. Poate că Trump îi va spune lui Putin : „Iată, îţi dau Moldova, România, cu Deveselu cu tot, Bulgaria…” Iar Putin se va grăbi să-i răspundă : „Mersi, le-am luat deja ! Ce altceva ai de oferit ?”
O fi bine ? O fi rău ? Dacă schimbările vor fi paşnice, vor fi oricum mai suportabile. Dacă Hillary Clinton ar fi câştigat alegerile, e foarte probabil că ea şi grupul său de neoconservatori ne-ar fi folosit ca proxy într-un război care nu ar fi fost al nostru. Donald Trump şi Vladimir Putin se vor înţelege mult mai uşor, ca de la businessman la businessman. Bine ar fi să ştim şi noi câte ceva mai din timp. Poate ne apucăm să învăţăm ruseşte din nou cei care mai supravieţuim în ţara „dodonului” Dragnea. Oare câte suflete părăsesc România zilnic ? Să fie adevărat că pleacă din ţară 16 români pe oră, adică vreo 400 pe zi ? Suntem într-adevăr pe locul doi la golirea ţării după Siria, deşi la noi n-a fost încă război ?
Cum va continua „revoluţia conservatoare” ? Cel mai probabil, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, din ce în ce mai „dodoni”, îl vor suspenda pe Klaus Iohannis fără să aştepte prea mult. Nu putem continua cu doi preşedinţi, unul în Kiseleff şi altul la Cotroceni. Poate că Liviu Dragnea va candida la prezidenţiale şi se va muta la Cotroceni. Îşi va rezolva astfel, pe modelul altui „dodon” (Traian Băsescu), şi prea măruntele probleme pe care le are cu justiţia. Iar Sebastian Ghiţă se va putea atunci întoarce ca erou naţional şi va prelua, de ce nu ?, conducerea SRI.

 


Ăl mai tare om din lume
sau Tot Banatu-i fruncea !

marți 3 Ian 2017

Petru Romoşan       

Timişoara şi Banatul îşi vor avea Boc-ul lor, ba chiar şi, de ce nu, Iohannis-ul lor. Pentru că şi Timişoara, asemenea Sibiului, va fi capitală europeană în 2021 şi va capitaliza. Investiţiile vor fi dirijate, discret sau pe faţă, de noul prim-ministru şi viitor preşedinte (cel puţin al PSD !), susţinut de bănăţeni, către Timişoara, Timiş şi întreg Banatul. În loc de bancuri cu ardeleni, lenţi şi mărginiţi, vom avea bancuri cu bănăţeni, mărunţi (la minte, la suflet), zgârciţi şi foarte ocoşi (mândri). „De ce au bănăţenii un singur copil ? Răspuns : pentru că nu pot să facă doar o jumătate de copil.” Sau : „Banatul îi fruncea, zice o vorbă românească. Din păcate, zilele astea la mare căutare e ceafa.” Să notăm că un membru al comunităţii săseşti numeşte prim-ministru un român din regiunea şvăbească. Orice s-ar spune, orientarea României e clar spre Vest.
Din nou transilvănenii vor conduce România (cu UDMR la pachet), iar Moldova şi Oltenia se vor afunda şi mai mult în sărăcie, uitare, dispreţ. În primele şase luni va curge lapte şi miere. Arendaşul de Teleorman a pregătit o listă mare de cadouri pentru cei care au votat corect, dar şi pentru cei care nu au votat deloc. Salarii şi pensii mărite, taxe fără număr tăiate. Trai nineacă pe banii bugetului de stat ! Austeritatea doamnei Angela Merkel, una dintre protectoarele lui Klaus Iohannis, va fi doar o sinistră amintire. Dar traiul cel bun promis de PSD şi de jupânul Dragnea nu va dura prea mult. Scadenţa, decontul, socotelile vor veni repede, înspre sfârşitul lui 2017. Veselia şi cheful PSD-ului se vor fi încheiat, iar Colonia România îşi va vedea mai clar faţa în oglinda economiei. Cea care nu iartă.
Pentru o vreme, programul exaltant de cheltuieli al PSD-ului (aprobat entuziast de electorat) îi va veni mănuşă tânărului bănăţean Sorin Grindeanu, care va putea fi un adevărat Moş Gerilă generos. Spunem Moş Gerilă, şi nu Moş Crăciun, pentru că el însuşi a urmat exemplul apropiat al tatălui, fost preşedinte PSD Caransebeş, şi nu exemplul îndepărtat al bunicului deţinut politic. Adică, tânăr activist, a ales PSD-ul, şi nu PNŢCD-ul, care la vremea aceea (1996), aduna cei mai buni tineri în politică. Cu toate astea, noi credem că singurul capital moral cu care porneşte la drum vine de la bunicul său, un cunoscut luptător în munţi.
Totuşi, poate ar trebui să-i dăm cu toţii o şansă prim-ministrului Sorin Grindeanu. Aceeaşi şansă pe care i-a dat-o, de fapt, electoratul social-conservator şi liberal (ALDE) din România.
La Anul şi La Mulţi Ani !