O lămurire

miercuri 28 Dec 2011

Dinu C. Giurescu

Volumul de faţă este un dialog între un diplomat şi un istoric : Mircea Maliţa rememorează acţiunile la care a participat, de multe ori la înalt nivel ; Dinu C. Giurescu – la propunerea şi invitaţia lui Mircea Maliţa – vine cu privirea istoricului asupra unora dintre evenimente. Privirea diplomatului aduce experienţa personală, cu o sumă de detalii inedite ; cea a istoricului se reazemă pe informaţia disponibilă, plus implicarea personală. Sunt două faţete ale aceleiaşi realităţi. Ambele au nevoie în continuare de documentele din Arhiva Ministe­rului Afacerilor Externe, anevoie de consultat şi astăzi.
Din 1944, România s-a aflat în aria de dominaţie politică şi mi­li­tară a Uniunii Sovietice, ca urmare a înţelegerilor dintre cei Trei Aliaţi – U.R.S.S., Anglia şi Statele Unite ale Americii –, stabilite înce­pând cu întâlnirea la vârf de la Teheran (noiembrie-decembrie 1943) şi încheind cu aceea de la Potsdam (Berlin, iulie-august 1945).
În acest cadru, anii ’60 ai secolului XX şi o parte din următoarea decadă constituie etapa cea mai rodnică a diplomaţiei române post-1945. În conjunctura atunci existentă, diplomaţia română a iniţiat acţiuni proprii, relevante în ansamblul relaţiilor internaţionale. Respectând cerinţele şi limitele balanţei de forţe între Est şi Vest, diplomaţia română şi-a constituit un spaţiu de acţiune cu notabile rezultate, recunoscute de partenerii de dialog din U.R.S.S., Chi­na, Vietnam, India, din Europa de Vest, Canada şi Statele Unite ale Americii.
Informaţiile noi, ale diplomatului şi ale istoricului, se află în acest volum. Analiza acţiunilor diplomaţiei româneşti reclamă însă – impe­rativ – deschiderea arhivelor Ministerului Afacerilor Externe. Alt­min­teri, rămânem la imagini şi înţelesuri parţiale.
Încheierea unui regim cu 21 de ani în urmă şi perspectiva ofe­rită de trecerea timpului ne îngăduie şi ne impun să cunoaştem ce va fi fost. Anii din urmă fac cu totul necesară afirmarea pe plan diplomatic a României faţă de Uniunea Europeană, de Federaţia Rusă, de China şi de Statele Unite ale Americii. O afirmare care se lasă aş­teptată de prea multă vreme.

Din volumul : Mircea Maliţa, Dinu C. Giurescu – Zid de pace, turnuri de frăţie. Deceniul deschiderii : 1962-1972, Editura Compania, Bucureşti, 2011, pp. 157-158.

Un comentariu »

Acest articol mi-a starnit interesul aspura volumului, mi se pare un subiect interesant. De mica am fost pasionata de istorie si o sa-mi achitionez cartea cat mai curand posibil.

13 ianuarie 2012 | 9:53
Lasati un comentariu

Comentariu