Doamna Culcer are dreptate

luni 5 Mar 2012

De cîţiva ani buni, cei care se scîrbeau de mişcările jegoase de fiecare zi ale PDL-ului şi ale acoliţilor săi aveau şansa de a-şi schimba grimasa în surîs spre sfîrşit de săptămînă, cînd apărea Formula AS. « Cea mai citită revistă tipărită în România » – cum a decis de curînd Radar de Media, ne-o spune chiar Formula AS de săptămîna trecută şi o şi credem – a găzduit în fiecare săptămînă, în alternanţă, editorialele lui Toma Roman şi ale Rodicăi Culcer, care îi făceau şi îi fac PDL&comp un imens serviciu. Şi anume transformă potlogăriile unor netoţi vînduţi, dirijaţi din centre obscure, în labirinturi ale inteligenţei de şahist din top 10 mondial, pentru a decripta apoi punct cu punct şi a interpreta subtil şmenurile componente, şi nu oricum, ci inducînd ideea unei adieri de geniu care ar face să vibreze gingaş viaţa profundă a ţării din perspectiva psihologiei şi sociologiei politice din care se împărtăşesc doar rafinaţi, iniţiaţi şi strategi de marcă. Prin acest miracol editorial, ştiinţa ezoterică a grupurilor restrînse e mereu pusă la îndemîna gloabelor cititoare şi, accesoriu, PDL&comp ajunge chiar să facă figură de « partid », cu « partite », foaie de parcurs, tacticieni şi scopuri de deasupra norilor, cum îi şade bine unei coaliţii împovărate de 20 de milioane de plugari nemernici.
Cunoscîndu-i personal pe ambii semnatari – pe doamna mai puţintel şi pe domnul mai multicel –, eu una i-am citit consecvent, sfidînd băşcălia amicilor şi cunoştinţelor. Cred că eu sînt cea cîştigată. Am despre capacitatea de filosofare, îmbîrlificotare şi transmutare a unor intelectuali neaoşi o reprezentare mult mai corectă decît cea a apropiaţilor mei. În plus, la pachet, am şi o vedere mai justă asupra talentelor de ficţionare şi diversionare a birourilor de zgomote cu care sînt garnisite diverse servicii. Pe ansamblu, performanţele astea au de ce să-l facă invidios pe John Le Carré şi să pună în cur, deopotrivă, toţi străinii care scriu rapoarte despre noi. Rezultă că sîntem atît de îmbîrligaţi, încît cu noi nu se pot imagina decît acţiuni radicale din categoria « mergi sau crapă » şi sabia lui Alexandru zbang !, cea care taie nodul gordian imposibil de dezlegat cu mîini şi creiere de simplu om, fie el şi nobelizat în ştiinţe exacte.
Şi ce-i cu asta ? Păi e, că mă gîndesc că puteţi să pierdeţi cea mai bună bucăţică dacă nu v-o semnalez eu vouă, celor care nu vă coborîţi la lectura editorialelor din AS. Eu, de veghe la post, am exultat la textul doamnei Culcer apărut în numărul din 1-8 martie. Se intitulează cuceritor, după obicei, « Aroganţa UDMR şi duelurile d-lui Preşedinte » (merită oare să observăm că « aroganţa » se referă la o nouă mojicie de scenă ? Sau că Băsescu creşte în statură cît casa fiind el, aici şi doar aici, « domn », başca Preşedinte cu respectuoasă majusculă, şi, unde mai pui, se mai şi « duelează », deşi asemenea eleganţe nu au cu personajul nimic comun ? Poate că merită totuşi.). Interesant la culme e însă finalul coloanei pe care ni se livrează hermeneutica numirii intempestive a lui Teodor Meleşcanu la şefia SIE. Ce dacă – zice doamna Culcer – e Meleşcanu « traseist de facto » ? Noroc că beneficiază « de o imagine favorabilă » (imaginea e chestia aia din recuzita de deghizări a PDL&comp despre care am tot vorbit). Şi ce dacă e « cinic » Traian Băsescu ? În fond, zice doamna Culcer, « e exact atît de cinic cît este nevoie în bătălia politică », asezonîndu-şi judecata cu o piruetă care introduce sintagma politically correct, aiurindu-i glumeţ pe cei care o folosesc doar în sensul ei brut. Şi conchide zdrobitor : « Atunci amintiţi-vă cum, de 22 de ani, idealiştii au pierdut pe toată linia. »
Ne-a zis-o, fraţilor ! Şi, prin pana sau keyboard-ul ei, ne-au zis-o toţi « specialiştii ». Aţi avut vreo idee în ăştia 22 de ani ? Vreun ideal, ceva ? Vreo idealizare, vreun exces idealist ? Poate şi vreo ideologie ? Păi, aţi pierdut irevocabil la masa verde, unde regulile s-au montat şi demontat pentru şi cu traseişti, cinici şi imagini. Cîţi neuroni îi trebuie cuiva ca să priceapă că regulile statornice 22 de ani nu se vor schimba mîine ? Mai aveţi idealuri, băieţi ? Păcat de voi ! Băgaţi-le în seif şi valea ! Idealişti din toată ţara, căraţi-vă ! Dacă şi acum vă mai legaţi la ochi şi vă drogaţi cu speranţa de mai bine, acum cînd o voce absolut autorizată vă spune – şi nu fără compasiune – că fiinţele din altă specie decît ea şi ai ei sînt condamnate din ’90 încoace, nu ştiu ce ar trebui să se întîmple ca să pricepeţi din ce e făcută ziua de mîine.
Nu, tovarăşi, nu e nici o ironie. Doamna Culcer are dreptate : am muncit şi ne-am stresat degeaba, ne-am făcut planuri degeaba, am tot plătit ca să prospere ceva străin de noi, lipsit de ideal. Cîţi să fim printre cei mai perdanţi ? Să zic vreo 10 000. Ei, nu s-o face gaură-n cer pentru idealismul a 10 000 de inşi. Poate fi înlocuit fără probleme de o nouă versiune traseism-cinism-imagine. Şi, de ce nu, una pe care interpreţii de aur ai mizeriei s-o boteze chiar « idealism ».

Un comentariu »

Denisa Toma:

Am jurat să nu mai dau bani pe „Formula As” atâta timp cât acolo vor semna Tia Şerbănescu, Toma Roman şi Rodica Culcer. Pe aceasta din urmă, nefiindu-i străn numele meu, o întreb cu amărăciune, uluire şi repulsie dacă nu cumva, din întâmplare, îi este ruşine. Aştept cu nerăbdare ziua în care primele două pagini din „Formula As” vor fi lizibile şi de oameni care nu au ochelari de cal. Până atunci, nu-mi rămâne decât să duc dorul cronicii Adrianei Bittel, că de gâlci şi bube dulci m-oi lecui cumva.

7 martie 2012 | 8:37
Lasati un comentariu

Comentariu