Literatură generală

pseudoroman

PETRU VINTILA JR.

E în firea lucrurilor ca oamenii de pe tot Pământul, deci și românii, să se întrebe cine sunt și care e rostul lor. Poveștile neobișnuite sau inexplicabile încă pe care le trăiesc sau le află despre lume sunt oare « fantastice » sau aparțin unui altfel de « real » ? Ce real este acela în care « la început era Cuvântul », un Cuvânt care « s-a făcut trup » ? și e oare posibil ca într-un infinit de universuri eterne sufletul să fie limitat și muritor ? Pe savanți și pe curioși, ca și pe credincioși meditația îi duce departe – prin atom și prin milenii, spre sunete și stele. Aceleași din care n-ar fi imposibil să fi venit cândva aici, ca pentru un popas.

BOGDAN SUDITU

Orice oraș mare se povestește mereu. Povestea, făcută pentru unii din fotografii sau filme, iar pentru alții din documente, anecdote și destine strânse în volume, rămâne fatal parțială și cere completări, explicații, note de subsol. Capitala ca spațiu al locuirii (nu scenă a evenimentelor, nu colecție de edificii, nu Târg al Moșilor...) e însă o cale sigură de a agrega informații despre oameni și locuri, energii și interese vitale care au construit deopotrivă ziduri și moduri de a fi. Înțelegem « totul » aflând CINE și CUM s-a instalat în București, DE CE s-a mutat, UNDE și CÂND a plecat de acolo. O astfel de poveste « interdisciplinară » ne poate spune doar cineva care știe geografie umană și administrație publică, înțelege urbanism, economie și finanțe, pune cap la cap istorie și recensăminte, legi și reglementări, statistici și registre, răsfoiește reviste, citește memorialistică și urmărește actele de guvernare propriu-zise dincolo de discursul oficial. Marele oraș, Bucureștiul, apare astfel ca un campion al schimbării – plin de farmece și traume, cu eroi și hoți, cu visători, șmecheri și multe milioane de supraviețuitori.

« Lista lui Severin » pe intelesul tuturor

ADRIAN SEVERIN

« România de azi nu (mai) este o democrație națională, ci o ordine neofeudală, care a fărâmițat țara într-o sumă de baronate, de oligarhii sau de grupuri de interese locale și a transformat cetățenii în iobagi, în supuși ai unor potentați parohiali.
Potentații abuzivi aflați la cârma respectivelor baronate, la rândul lor, au acceptat ori chiar au căutat arbitrajul corupt și coruptibil al unei conduceri centrale formate din « principi fără țară ». În ceea ce-i privește pe cei din urmă, spre a-și păstra statutul și a-și perpetua sistemul de privilegii garantat de el, aceștia au « închinat » teritoriul asupra căruia domnesc (dar pe care nu-l guvernează) străinătății, respectiv noilor imperii european și euroatlantic. Protecția externă (evident, generos compensată prin cedarea atributelor suveranității statale, dar și a controlului direct asupra celor mai strategice active / resurse autohtone) este menită să descurajeze sau să contrabalanseze contestările interne.
Într-un atare context și în atari condiții, națiunea a devenit un teritoriu, poporul – o populație, statul – o colonie, cetățeanul – un șerb, iar democrația – o impostură. »

Adrian Severin, din articolul « De la ordinea neofeudală la ordinea neocolonială », 8 noiembrie 2013

Editoriale din Evenimentul zilei 1997-2000

Vol. 1 : 18 februarie 1997-30 aprilie 1998 
Vol. 2 : 1 mai 1998-31 august 1999
Vol. 3 : 1 septembrie 1999-
30 decembrie 2000

CORNEL NISTORESCU

Cuvânt înainte de Ioan Buduca

În 1997, director al publicației devine Cornel Nistorescu, iar până în 2003, anul cedării titlului către trustul Ringier, această semnătură se va regăsi aproape zi de zi în capul editorialului, un fel de sunet de gong la care ia aminte majoritatea cititorilor.
Cele trei volume apărute acum cuprind anii 1997-2000, adică suprapunerea « momentului »  politic al guvernării Constantinescu pe primii patru ani în haină de editorialist EvZ ai lui Cornel Nistorescu – o perioadă resimțită de cei mai mulți ca marcată de frământări și fierberi fără mari soluții, o bolboroseală « în cazanul tranziției »  către un orizont fără chip definit.

ANDREI MARGA

În felul ei, mai discret sau chiar mai tăinuit, filosofia continuă să ne ghideze viețile în secolul XXI. Nu pare, dar e acolo, cu soclul tradiției cu tot, cel din zorii unei modernități care a trecut deja de 100 de ani. Mai mult, în ultima jumătate de veac, filosofia s-a tras tot mai aproape de cabinetele care iau decizii, cași de singurătatea omului derutat de o lume prea complexă și prea variată pentru inerția simplității în care a fost el educat. « Bătrâna » filosofie a întinerit uluitor ! și-a adjudecat căile științei, a vizitat principiile dreptului, a disecat limbajul și a scormonit în biserica vie, instalându-se uneori ca un chiriaș de lux în anticamera politicii. A vorbit și vorbește în toate registrele – e cinică, autoritară, intuitivă, profesorală, amicală, acru logicistă sau subtil spiritualistă, după caz. Portretul pe care i-l face Andrei Marga în această panoramă cuprinde toate trăsăturile ei de până alaltăieri. și toate referințele utile celor care vor să aprofundeze o linie anume, o operă, o mare temă. Cum, din păcate pentru noi, avem un acces foarte sărăcăcios la mϳdele recente de pe piața gândirii, un asemenea gest de « introducere » într-un câmp determinant pentru l’air du temps al deceniilor care vin are valoarea unui lanț de chei pus în mâna tinerilor și a formatorilor lor. Pentru că la pasivul urât pe care li-l lăsăm moștenire merită să ne străduim să adăugăm și câteva fire pe care să poată merge căutând ieșirea din labirint, speranța, lumina.

Negarea limitelor planetei
Anders Wijkman
si Johan RockstrOm

Traducere de Vlad A. Arghir
Prefață de Călin Georgescu

Se pledează aici pentru abando­­na­rea indicelui de creștere a PIB-ului ca obiectiv al dezvoltării. Accentul ar trebui mutat pe un număr limitat de alți indicatori ai stării materiale. Å¢ărilor bogate li se adresează aici un apel la limitarea creșterii ma­­teriale, care să lase loc creșterii nivelului de trai în țările sărace. Ni se prezintă modele de afaceri al­ter­­­native, cum ar fi trecerea de la pro­­ducție la servicii sau adoptarea unui sistem economic circular, bazat pe reutilizare, recondi­țio­na­re și reci­cla­re – totul cu scopul de a des­chi­de calea unei dezvoltări durabile.

Populatia Romaniei la recensamantul din octombrie 2011
VASILE GHETAU

Sub egida Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare – Reprofesionalizarea României IV
Cu o prefață de Călin Georgescu

Recensământul unei ficțiuni 

În octombrie 2011 am fost cu toții martori la zarva din jurul recensământului. Atmosfera în țară era proastă și oamenii credeau că li se notează CNP-ul ca să li se fure votul la alegerile viitoare, răspundeau din doi în doi despre cei plecați în străinătate sau refuzau pur și simplu să-i deschidă ușa recenzorului, considerându-l un nou trimis monstruos al unor autorități de la care nu-i veneau decât nedreptăți și amenințări. Autoritățile, deloc mai breze, s-au ocupat de ce vrei și ce nu vrei, dar nu de recensământ : i-au aprobat bugetul cu întârziere, au neglijat cartografierea care ar fi trebuit refăcută, au trimis pe teren oameni slab pregătiți și prost plătiți, s-au dezinteresat de introducerea și tratarea datelor. Toată lumea a părut să aibă dreptate, într-un soi de revoltă colectivă, la aflarea primelor date : populația țării a apărut ca mai puțină decât în 2002 cu peste 2,6 milioane, iar ritmul scăderii ei până în 2050 a permis o proiecție de 14,8 milioane de români pentru acea dată. Ca să nu mai vorbim de masivele scăderi de efective și locuințe din Capitală și din teritoriu, dincolo de ceea ce se știa și se aproxima despre migrația românilor către alte țări pentru muncă. Apoi, ca la un semn, zarva a încetat. Toată lumea a aflat vag că rezultatele parțiale nu vor veni prea curând, iar cele finale, cu analize detaliate și interpretările necesare, vor fi disponibile doar cândva în 2013.
Cum de s-a organizat tăcerea atât de repede ? Poate că mai întâi de toate era nevoie de liniște pentru a tipări oricâte buletine de vot în baza unor tabele pe care nu jură nimeni, dar fără de care hârjoana zisă « politică » nu putea continua, iar rotirea cadrelor « dirighente » devenea imposibilă. Mult mai serioase însă sunt cu totul alte lucruri, explicate pe îndelete de Vasile Ghețău, un profesionist al domeniului, în studiul său cu accente grave. Oricum ai lua rezultatele acestui ultim recensământ, ele nu sunt fiabile. Ca la orice raport care implică relaționări și comparații, cheile de verificare nu prea funcționează. O scădere a populației cu 10 % în zece ani modifică toți indicatorii demografici majori, dar implicit modifică substanțial și toate datele economice și sociale, toate raportările noastre prezente și viitoare. și asta fără ca măcar, în urma modificării, noile date să poată fi luate în serios. Cu alte cuvinte, din pricina acestor aberații de înregistrări, calculele aberante care ar urma n-ar putea indica nici ce populație activă avem, nici câțișomeri, deci nici de câtă protecție socială e nevoie, nici cât consumăm cu toții, nici ce programe de redresare ne-ar lipsi și cât ar trebui să cheltuim cu ele. Nu știm nici ce să povestim despre PIB și nici cât e datoria externă pe cap de locuitor, n-avem habar de rata natalității și nici de cifrele exacte ale etniilor de la noi.
și mai grav e faptul că, dacă azi suntem în ceață, nu vom bâjbâi mai puțin mâine și în următorii zece ani ! Pentru că, până la următorul recensământ, cel din 2022, lucrurile așa rămân. Pe ce se vor baza următoarele guverne și administrații pentru a face planuri și a le aplica ? Mister ! Cifrele livrate de patrie au tot fost grevate de aproximații și suspiciuni decenii de-a rândul, dar de acum încolo e limpede că, mult înainte de a bănui că ele au fost « manipulate », putem fi siguri că ele sunt... ficționale.
De ce se tace atât de apăsat în privința recensământului ? Pentru că nu e vorba de o incompetență și o nereușită oarecare, ci de una de calibru, cu consecințe majore. Poate că societatea românească ar putea înțelege ceea ce Vasile Ghețău numește « pericolele dramaticei depopulări a țării », dar nu e sigur că și elitele ei conducătoare realizează dezastrul de care sunt direct responsabile susținând și cauționând confortabil și orbește nepriceperi, somnolențe, interese nelegitime, deturnări și alte matrapazlâcuri. În fond, recensământul pune nu degetul, ci toată mâna pe rană : « factorii de decizie » din ultimii ani au făcut dintr-o țară care exista cât de cât una care nu mai există, un spațiu fără chip, cu uși și geamuri deschise, prin care bate vântul.

                                                                 Adina Kenereș

« Felul în care a fost organizat și s-a desfășurat recensământul este expresia fidelăa stării societății românești în anul 2011 : o societate profund marcată de criza economică, socială și politică, divizată, disoluția autorității instituțiilor, indiferența populației, frecvente cazuri de spirit civic îndoielnic, atitudine iresponsabilă din partea unor oameni politici față de recensământ, o presă în bună măsură superficială în tratarea problemelor recensământului, cu o vizibilă și violentă atitudine antirecensământ. La modul general, eșecul unui recensământ nu este numai acela al guvernării, ci este unul al întregii societăți, pentru că recensământul populației este singura operațiune statisticăîn care este implicată toată populația [...]. În contextul unei populații cu 2,4 milioane mai mică și cu o structură pe vârste afectatăsemnificativ de masiva migrație, mă întreb ce fel de programe s-au elaborat în anul 2011 și ce fel de programe se elaborează în acest anși pentru anul 2013 în ministerele și în celelalte instituții în care cunoașterea structurii pe vârste a populației, a unor subpopulații este indispensabilă. Este vorba de sănătate, educație, pregătirea și utilizarea forței de muncă, dezvoltare regională. »

                                                                Vasile Ghețău

Cuprinsul : Numărul populației și componentele schimbărilor în profil teritorial •  A fost migrația externă mai mare în urban sau în rural ? •  Structura etnică a populației •  Semne de întrebare •  O populație de 19 milioane de români în anul 2011 : ce perspective pentru mijlocul secolului ? • Remarci finale •  Addendum. Inerția și dinamica internă a construcției demografice • Referințe •  Lista tabelelor •  Lista figurilor • Rezumat, lista tabelelor și cea a figurilor în engleză.

Bibliografia momentului de răscruce în care se află România :
starea de fapt, programe, strategii, dileme, contexte vechi și noi

În toamna lui 2010, românii lucizi pricepuseră deja că țara lor s-a dus de râpă și perspectivele s-au închis pentru multă vreme. Multe soiuri de crize se împletiseră pe un corp oricum foarte șubred, care nu mai producea decât măsuri polițienești sau de jupuire și propagandă mincinoasă în megafoane, iar « soluția » guvernării programa sărăcie, îndatorare, demolarea statului. Sfidând Europa și democrația, îndemnând populația să plece în lume la muncă unde-o vedea cu ochii, tăind voios toate sursele de venit cu o mână, în timp ce ocrotea cu cealaltă un imens evantai de fraude și evaziuni, abuzuri și rețele de crimă organizată, « clasa conducătoare » arăta implicit că românii ar face bine să-și ia gândul de la ceea ce fusese cândva « moșia » lor. Rezolvase ea și « râul », și « ramul », vândute confidențial. « Neamul » nu mai avea căutare, adică redevenise « tolerat », în curs de a se transforma în « sclav » de la bunic la strănepot. Pe un asemenea fundal depresiv, nu e de mirare că am tresărit cînd, la Biblioteca Academiei, o voce surprinzător de sportivă a spus : « Dar România nu este aceasta ! » Vorbea despre români care știu și pot să facă altceva decât ceea ce vedeam cu toții, dar și despre un alt « management » al resurselor. Ba chiar evoca un « ideal comun » ! Vorbe mari, din care nu mai auzisem de mult, dar care – lucru ciudat – se inserau într-o serie de reflecții raționale, pe temeiuri făcute plauzibile de experiența noastră directă de-a lungul deceniilor. Acum, în 2012, transcriptul acelei luări de cuvânt e la fel de șocant :  

« Cea mai mare daună adusă societății românești actuale, acum când politicul a ajuns la un rang total nemeritat, este deprofesionalizarea ei. Consider ferm că o societate se îmbogățește prin profesionalism, și nu prin incompetență. Rolul civilizației este să formeze profesioniști și, atâta timp cât societatea nu beneficiază de ei sau îi are, dar nu le dă mijloace de manifestare, lucrurile desigur că nu iau direcția pe care ne-am dori-o cu toții. De aceea cred că mesajul pe care l-am lansat de cel puțin doi ani de zile – reprofesionalizarea României – este, probabil, cheia de succes a unei țări în derivă, care se află în faliment și trăiește pe datorie, așa cum este România ultimilor douăzeci de ani. 
Dar România nu este aceasta. Pentru că a dovedit cu prisosință că a avut oameni remarcabili, care au dat civilizației realizări importante. România are și acum oameni foarte bine pregătiți și bine intenționați, dar care nu sunt lăsați să se manifeste, să dea rezultate pe piața muncii. [...] Să nu-i uităm nici pe oamenii care dinamizează economia din țările unde se află, în loc să o facă în România. Trebuie doar să le oferim mijlocul de manifestare. Să luăm doar un exemplu : la NASA, a doua limbă este româna și, din 3 500 de angajați, 300 sunt români [...], pe lângă cei 10 000 de profesori universitari români care sunt în întreaga lume, în marile centre universitare. Consider că România este a celor care trăiesc constant viitorul ei și care, cu puțină șansă și cu o coagulare pentru un ideal comun, pot genera ceea ce am visat cu toții de o viață.  
[...] Planul Marshall, intrat în vestul Europei în 1945, a creat industria pe care o cunoaștem și la care chiar tânjim, însă a avut și un impact negativ asupra viitorului Europei : faptul că sistemele economice, la ora actuală, nu se mai pot baza decât exclusiv pe capitalul natural pe care îl are o țară. Cheia jocului constă în prezent, în economia lumii, în a consuma cât mai puține resurse pentru a obține produse cu valoare adăugată mare [...]. Cine are acest lucru va avea viitorul, dincolo de pace. Din punctul meu de vedere, cel mai important proiect pe care România ar putea să-l aibă privește cei 25 cm de sol fertil de deasupra pământului. Proiect racordat la investiția complet neglijată în ultimii douăzeci de ani : investiția în om. »

Călin Georgescu le răspundea atunci unor curioși educați la finele prezentării unei cărți despre un alt mod de a vedea și a trăi pe o planetă în suferință, uzată și abuzată de lăcomii iresponsabile, nu fără ecou în context românesc. Ne-a interesat pe loc

« reprofesionalizarea », pe care spunea că o slujea de doi ani, și am aflat apoi mai multe despre îndelungul efort paralel, la care contribuiseră o mulțime de specialiști din diverse domenii, de a construi structuri, strategii, programe, de a asocia bunăvoințe și schițe de proiecte, toate concepute ca alternativă la dezastrul programat în care ne aflam.
Deși nimeni nu se grăbea să-i facă vad « alternativei », Călin Georgescu a continuat s-o explice și s-o promoveze în texte proprii și în interviuri (volumul de față cuprinde numeroase citate, inserate în text cu o tipografie aparte), în studii ample sau în analize de moment. Energia, competența și credința investite într-un asemenea demers merită să fie onorate și, în orice caz, măcar cunoscute și înțelese.
De cine ? ar întreba un curios educat dintre cei care puneau întrebări la Biblioteca Academiei în urmă cu doi ani. Există, am zice, cel puțin trei categorii de cititori interesați de astfel de pagini : cei care, refuzând să admită fiasco-ul țării, se informează despre starea ei dintre 2008 și 2012, și se inspiră din temele unei alternative posibile, viabile, dar niciodată înfăptuite ; cei care studiază fosta Românie ca pe o Atlantidă și se întreabă cum de nu s-au găsit minți și forțe care să o salveze de la scufundare atunci când acțiunea ar mai fi fost încă utilă, bucuroși totuși să descopere cÏ£ s-au înșelat ; cei care habar n-au avut că, dincolo de demagogia și manipulările mediatice menite să-i convingă că fac parte dintr-o națiune de clovni, proști și neputincioși, mulți conaționali de-ai lor aveau mintea clară și își purtau încă țara în inimă, lucrând pentru ea până acolo unde li s-a îngăduit.
Astfel, vor putea găsi cu toții în acest volum : 
â–  o radiografie a evoluțiilor din România anilor 2007-2011 (« Pe unde ne mai aflăm acum », pp. 15-46)
â–  mărturii despre soluțiile propuse de profesioniști pentru o mai bună guvernare și despre disponibilitatea lor de a contribui la punerea în aplicare a măsurilor în cadrul unei guvernări competente (« Au existat soluții : o cale de urmat, un guvernul tehnocrat, o alianță a profesioniștilor », pp. 47-59)
â–  cele două teme majore care stau deopotrivă în fața oricărei viitoare conduceri a țării și în cuprinsul oricărei cercetări istoriografice : educația și mediul (« Oamenii și mediul – cele două artere ale țării », pp. 61-110)
â–  puncte de vedere despre statul responsabil, economia civică și distributismul aplicat la contextul românesc (« Gânduri pentru reeducarea statului », pp. 111-123)
â–  o cercetare asupra tinerilor țării și a perspectivelor lor (« Raport despre și pentru tineri », pp. 125-174)
â–  povestea construirii unei strategii naționale de dezvoltare durabilă, pe care toate forurile au aprobat-o și pe care nimeni n-a implementat-o (« A fost odată Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) », pp. 175-200)
â–  în sfârșit, reluată aici, « O altă istorie a țării – vedere economică și profesională », pentru a nu pierde din vedere trecutul pe care s-a clădit actualitatea (de la începuturi până în 2006) (pp. 201-289)

La ce folosește cartea de față ? Poate fi o agendă, un memento, o arhivă. Seamănă și cu un documentar, și cu un reportaj dintr-un teritoriu nou, deși nu tocmai necunoscut. Aduce, firește, și cu dosarul care pregătește un rechizitoriu. Dar nu acel succint act produs pentru un tribunal ce se exercită azi, ci documentația serioasă pe care o va consulta Istoria atunci când va începe să cerceteze « cazul românesc ». Căci e imposibil ca Ea să nu se întrebe în veci de veci cum de s-a ajuns ca o « gură de rai » să-și risipească fiii și puterile, bunurile și angajamentele, prezentul și viitorul, după ce reușise cu atâta chin să-și treacă ADN-ul prin seculi. și-apoi unde au fost în acel timp de cumpănă faimoasele « elite » ale țării ? și, în concluzie : cine le-a pus piedică ? Dacă noi nu știm să răspundem la asemenea întrebări răspicate, e sigur că Istoria, după o matură chibzuință, va găsi ceva de spus. Va afla și vinovați, va redacta și sentințe.

Deocamdată, bun venit în fosta Românie posibilă !

                                                   Editorii

Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca

Cristina NichituS Roncea

Cu un cuvânt înainte al acad. Florin Constantiniu

Album în ediție bilingvă (română-engleză)
« On earth as it is in heaven ». A photo journey
into the Romanian Eastern Orthodox realm
Versiunea engleză : Vlad A. Arghir

S-au așezat în acest album peste 210 cadre ca să spună povestea unui fel de a fi din interiorul ortodoxiei românești, așa cum arată ea în ultimii doi-trei ani (2008-2011). Cristina Nichituș Roncea și-a deschis aici arhiva de mirean care fotografiază în biserici și mănăstiri, în atelierele și bucătăriile lor, în chilii și prin munții în care călugării se duc « la pustie ». A avut șansa de a fi acceptată și îngăduită cum puțini sunt, grație unui firesc și unei simplități inspirând liniște și încredere. Sentimente justificate din ceea ce se poate vedea în album : o priză directă a evenimentului, iar nu punerea lui în scenă ; bucurii mari și sărbători ale inimii, nu o antologie a fastului ; momente de meditație autentică și altele de muncă la fel de adevărată, care țin laolaltă viața spirituală și întruchiparea ei materială, cerul și pământul existenței, iar nu plăsmuiri eterice asociate cu cine știe ce abstracții.

alese de DAN COMAN si  PETRU ROMOSAN

Ciudat, există reportaje mult mai tari decât cele de la TV ! Există poemele unor tineri – toate sunt « ultime » ca filosofia și « prime » ca fotografia. Adevărate ca ezitările omului etern, crunte ca zvârcolirile timpului nostru, memorabile ca strigătul oricărui poet născut, iar nu făcut.

Citiți-i pe cei mai buni 15 dintre ei ! Veți descoperi în volumul lor peisajul de suflet al României de azi așa cum nu vrem să-l vedem, lumea noastră așa cum ne îngrozim să le-o lăsăm, energia și speranța pe care ei le-au depozitat în verb.

Faceți cunoștință cu cei care par învinșii de azi, fiind, de fapt, singurii  învingători :

•  CONSTANTIN ACOSMEI •  GABI EFTIMIE • TEODOR DUNÄ‚ •  RUXANDRA NOVAC •  șTEFAN MANASIA •  MARIN MÄ‚LAICU-HONDRARI •  CLAUDIU KOMARTIN • RADU VANCU •  DAN SOCIU •  a. urmanov • V. LEAC •  FLORIN PARTENE •  ELENA VLÄ‚DÄ‚REANU •  val chimic •  DAN COMAN

Duelul cu/in idei

Marin Mincu

Ediție îngrijită, prefață, note și comentarii
de Bogdan Crețu

Prezentul volum reprezintă șantierulelaborării unor sinteze fundamentale. Citind confruntările lui Marin Mincu de-a lungul timpului, se poate observa nu doar o evoluție firească, ci mai ales o coerență a discursului său critic, o consecvență cu sine. Polemosreprezintă, din acest punct de vedere, 
un adevărat manual de critică literară.

                                      Bogdan Crețu

Nu sunt un adept al criticii „învăluite“, detest duplicitatea și, de aceea, cum probabil s-a observat, mi-a plăcut întotdeauna să mă exprim direct, chemând în cauză nominal pe cei despre care am avut ceva de spus. Mai cred, cu naivitate desigur, că această verticalitate a punctului de vedere poate să însemne cel puțin un act de probitate intelectuală, dacă nu profesională...

                                       Marin Mincu

Cartea de față s-a ivit din nevoia de a construi exerciții de traducere pentru cursurile de engleză la care veneau adulți cu diferite profesiuni (din comerț, finanțe, industrie, domeniul juridic...), dornici de exprimare simplă și fluentă. Conștienți de cunoștințele lor profesionale și de « amintirile de engleză », sperau la o exersare țintită, cât mai practică, în stare să le activeze noțiuni pasive și să-i facă inteligibili pentru partenerii străini.
Am ales aici 122 de exerciții, grupându-le în două mari secțiuni : Basic Training și Vocabulary Training. Basic Training cuprinde unități de traducere orientate spre tiparele verbale, resimțite ca « dificile »,  adică destul de diferite de cele din limba română. Secțiunea e împărțită în First Level și Second Level, corespunzătoare deci unui nivel de « începător » și altuia de « avansat », care pot fi și două etape de recuperare a unui fond pierdut prin nefrecventare. Vocabulary Training invită, cum îi spune și numele, la exersarea unor elemente de vocabular uzual din viața « la serviciu ».

scriitori/reviste/institutii/organizatii
Ediția a doua, revizuită și adăugită

Florin Manolescu

Corpusul propriu-zis, bibliografia și indicele Enciclopediei… constituie pentru moment cel mai cuprinzător instrument de lucru în ceea ce privește experiența și creația emigrației românești. Interpretarea largă a « literarului » și preocuparea pentru actualizarea referințelor pînă la finele lui octombrie 2009 țin Enciclopedia… în pas cu înțelegerea sociologică modernă a « scrisului » și servesc interesul tuturor specialiștilor în istorie recentă și contemporană, al profesorilor, cercetătorilor, jurnaliștilor.

sau Viata unui baiat de Bucuresti
Gheorghe Parusi

Povestindu-se, la 70 de ani, Gheorghe Parusi își continuă, deloc surprinzător, opera de cronograf : mai întîi Cronica Bucureștilor, întocmită de el din document și sentiment, apoi Cronologia Bucureștilor (20 septembrie 1459-31 decembrie 1989), iar acum propria lui « istorie » în date, trăiri și fotografii. Omul acesta e chiar o părticică a Capitalei – iar dacă s-a plimbat cîțiva ani și prin țară, a fost numai pentru a se simți și mai bucureștean. 
Uzînd din plin de modestia hîtră și dibace a mahalalei Vergului, dar și de rigoarea filologului devenit profesor de română și bibliotecar al Academiei, relatează tocmai acele decenii despre care din ce în ce mai mulți deja cer lămuriri. Aflăm cum puteai să te aperi de ce era mai rău după 1945 ocolind, adaptîndu-te, rezistînd, alegîndu-ți bucuriile și tovărășiile sincere. Cu cît mai puține iluzii, dar nu fără speranță, cu omenie, cu mult umor și cu o credință discretă în datorie și în lucrul bine făcut... dacă tot te-ai apucat de el.
O fermecătoare cronică a unui localnic devotat.

 Despre carte                   Fragment

Un sfirsit in marmura
Andrei Pandele

A fost odată (și mai este) o clădire înfricoșătoare. Sau impresionantă. Depinde cine se uită la ea, ce înțelege și ce știe despre formele create de om, cum citește istoria cea mare și propria sa viață. Andrei Pandele, arhitect « pedepsit » să lucreze un an la Casa Poporului în 1987-1988, n-a putut ocoli monumentul nici în amintire, nici în prezentul său bucureștean. În ultimii ani și-a întrebat și breasla despre Casă și viitorul ei într-un oraș pe care această construcție l-a afectat serios. Fotograf pasionat și profesionist, nu scapă din obiectiv, de mai bine de douăzeci de ani, Casa și partea veche de oraș care a fost distrusă pentru a-i face loc. Grație imaginilor lui Andrei Pandele și dublei sale meserii, povestea clădirii e în același timp sinceră, dramatică și memorabilă.

 Despre carte                   Fragment

The End, in marble
Andrei Pandele

sau Cîntătorul dorului
Anton Pann

Auzim de cîțiva ani nu doar mult hulitele manele « moderne »,
ci și vechi cîntări românești, zise « de lume » sau « de la lăutari ». Unele își leagă cumva numele de Anton Pann sau provin în chip declarat din culegerea sa – celebră și de negăsit – intitulată Spitalul amorului. Iată, în fine, după mulți ani, această faimoasă sursă reeditată, pusă la îndemîna tuturor celor  ce vor să cînte ca prin Bucureștii de acum cel puțin 150 de ani sau măcar  să-și facă o idee despre cum sunau dorul și petrecerea pe atunci.

Repertoriul de cîntece (în transcriere europeană, pe portative
și în transcriere psaltică modernă) este însoțit de 
Cuvinte lămuritoare despre vechea muzică profană de la noi  de Nicolae Gheorghiță 
și Mică antologie de citate din scrieri despre Anton Pann 
de Petru Romoșan

 Despre carte                   Fragment

intocmita, din document si sentiment,
de Gheorghe Parusi

La toamnă, în 20 septembrie, Capitala va împlini 550 de ani, numărați
de la prima ei atestare într-un hrisov al lui Vlad Å¢epeș. Ni s-a părut nimerit să reedităm în acest an aniversar frumoasa poveste a orașului dintre 1512 și 1947, spusă de Gheorghe Parusi cu ajutorul cronicilor
și tipăriturilor pe care le-a antologat, precum și cu sute de imagini evocatoare și istorii care țin de propria lui viață.

În plus, poate că acum, la patru ani de la prima ediție a cărții, simțim mai apăsat « constantele » istoriei noastre locale : de la curiozitatea pentru orice formă de spectacol – aceea care îi făcea, la 1632, pe bucureșteni să se suie cu copiii « pă garduri, de să uita cum să bate războiul » lui Matei Basarab mai jos de Plumbuita (zice cronica lui Radu Popescu) – la ușurința cu care întîmpinăm abuzurile negustorilor străini – astfel încît
« în casa cea mai modestă, ca și în palatul cel mai somptuos, de la vlădică pînă la opincă, din dușumea pînă-n tavan, din tălpi pînă-n creștet nu poți găsi un pat, un pahar, un scaun, un șervet, o cizmă, o căciulă care să nu fie adusă gata din străinătate. În țara cînepii sacii și sfoara
le cumpărăm de la nemți ! » (spune Ion Ghica în 1875).

Amatorii de nostalgii și realiștii găsesc aici deopotrivă argumente pentru lehamitea sau amorul lor de București.

 Despre carte                   Fragment

Ecouri simboliste în sculptura românească modernă

Adriana șotropa

Adriana șotropa luminează destinul accidentat al sculpturii românești, mai precis, momentul nașterii dureroase a modernității ei. A-și părăsi statutul sigur dar anost de ornament funerar pentru a face saltul în abisul autonom al « artei pentru artă » a fost pentru plastica noastră
de la începutul secolului XX o încercare teribilă. Soldată cu ivirea unor personaje de succes, mimînd creator modele germane și franceze, a unor spirite torturate și încă prea puțin înțelese, ca Paciurea, cu un geniu numit Brâncuși, dar și cu o seamă de sculptori « interesanți », surprinzători, pierduți pe nedrept din vedere prin decenii și depozite
de muzeu.
Marele merit al unei asemenea cercetări este acela de a ne arăta – folosindu-se și de vreo 70 de fotografii – că sîntem mult mai bogați
decît știam. 

 Despre carte                   Fragment

Scrieri economice
Mircea Vulcanescu

Editie ingrijita de Marin Diaconu
Cuvint inainte de Toma Roman

Cei ce admiră paginile înaripate ale lui Mircea Vulcănescu pe tema dimensiunilor spirituale, filosofice ale naționalului vor afla acum - sperăm - că ele nu au fost doar rodul unor meditații inspirate. Soclul lor - multă lectură, multă experiență, multă muncă - este deplin vizibil în acest volum.

Din cuprins : Revanșa tîrzie a lui Mircea Vulcănescu - cuvînt înainte de Toma Roman • Mircea Vulcănescu : Viața, coordonate spirituale și economice, repere bibliografice (1904-2009) • Spre un nou medievalism economic • Gospodăria țărănească și problemele pe care le pune statisticienilor • Bonurile de impozite ca mijloc de lichidare a datoriilor arierate ale statului • Balanța comercială a României • Carteluri, politică liberală și dictatură economică • Însemnări pentru industrializarea României • Între Londra și Washington • Locul României în economia mondială • Economia de război • Problemele economiei românești după al doilea război mondial • Indice de nume 

                                         Fragment

Jurnale, scrisori, insemnari
Editie ingrijita de Dana Crisan

Intimidant, trufaș, cochet și rău de gură - așa l-a transmis legenda pe « boierul » Theodor Pallady. Până și pentru fanaticii săi, pictorul e și azi prea hieratic, modern și elitist față de gustul popular, pe care a tot părut că-l sfidează. Citindu-i însă aici miile de însemnări, toți amatorii de artă vor afla omul care a cunoscut lumea într-atât, încât s-a dezgustat de ea, ca și pe cel care s-a străduit să nu piardă nici o clipă contactul cu Arta și cu sinele său adevărat. Desenând și pictând, dar și scriind ca pe o oglindă, Pallady a înțeles să fie în toate același : frust dar cultivat fără răgaz, crunt dar just, sensibil și disponibil dar nu mai puțin demn și tăinuit, formalist precum și creator de forme, urmărind compoziția sau experiența interesantă dar mai ales expresia ei simplă și eficientă. În notele și schițele « private » care au ritmat viața acestui căutător de Absolut mereu pândit de Neant, cititorii din secolul XXI vor avea șansa să-l descopere și pe Pallady modest, disperat, econom, slab și frivol -în totul, un uluitor artist al mărturiei.

 Despre carte                   Fragment

Fotografii necenzurate din comunism
Andrei  Pandele

Prefață de Petru Romoșan

Ediție bilingvă română-engleză / bilingual Romanian / English edition (Surprise Witness. Uncensored photos from the Communist years
Versiune engleză / English version : Mike Ormsby)

Fotografiile datează din 1975-1989 - două treimi dintre ele au figurat în catalogul expoziției Fotografii interzise și imagini personale, o treime sînt publicate în volum pentru prima dată. Sperăm ca, prin acest volum, să circule, în țară și pe glob o mărturie convingătoare despre supraviețuirea românilor în ultimele două decenii ale regimului comunist.

 Despre carte                   Fragment

(20 septembrie 1459-31 decembrie 1989)
Zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani
Gheorghe Parusi

De la povestea șoselelor la cea a iluminatului, de la arheologie la școli, de la lucrări publice și rații la meserii și etnii locuitoare, de la temperaturi-record la primari și ocupații străine, de la A la Z, tot ce înseamnă moment, gest, nume sau loc memorabil pentru viața Capitalei preț de mai bine de cinci secole se găsește AICI. Această « biblie » a existenței bucureștene, realizată din surse sigure și complet repertoriate, încrucișează axa timpului cu cea a temelor, astfel încît nici o căutare documentară și nici o curiozitate întîmplătoare să nu poată rămîne fără răspuns.

 Despre carte                   Fragment

N.T.Orasanu
Ediție îngrijită de Adina Kenereș și Petru Romoșan

Da, românii au încă mari scriitori necunoscuți ! Orășanu e unul dintre ei. De ce e încă necunoscut ? Pentru că deranja acum aproape 150 de ani, așa cum cu siguranță vom vedea că deranjează și azi. De ce ? Pentru că le spunea lucrurilor pe nume, iar verbul său era popular. Pentru că umorul și ironia lui, acide amîndouă, se gravau dureros pe numele puternicilor zilei. Care îi suspendau gazetele, îl mai trimiteau la « răcoare », iar îi suspendau gazetele etc. Bucureștenii îl adorau pentru că pana lui le descria orașul așa cum era : cu bogați și săraci ; cu gropi și noroaie ; cu hoți, aroganți și impostori ; cu o foame bolnavă de « politică », prin care se înțelegea pur și simplu « bătaia pe ciolan ». Parcă vă amintește ceva, nu ? Ei da, Orășanu e omul care ne lipsește !

 Despre carte                   Fragment

Demolarile anilor '80 : stergeri, urme, reveniri
Cristian Popescu
Cu colaborarea lui Adrian Majuru
Editor Adina Kenereș

În 424 de imagini, romanul-foto al schimbării și neschimbării Capitalei în ultimii douăzeci și ceva de ani. În cîteva texte, repere istorice și detalii de viață urbană. Comparații necesare pentru a trăi și a visa în București.

 Despre carte                   Fragment

In compania fiintelor supranaturale
Constantin Eretescu

« Fata Pădurii apare în postura de agresor al bărbaților, îndeosebi al ciobanilor. Metamorfozată în iubita rămasă acasă, ea dă năvală noaptea peste tînărul aflat  singur departe de sat și îl atacă, îl violează. Atunci cînd se opune sau descoperă impostura, tînărul este pedepsit : demonul îl ia pe sus și îl aruncă peste stînci sau în prăpăstii, îl îmbolnăvește și, nu de puține ori, îl omoară. Tot ea îi face pe oamenii aflați pe drumuri aparent cunoscute să-și piardă calea, fură sau schimbă copii nou-născuți de sub ochii mamelor, îmbolnăvește animalele. Buna cunoaștere a acțiunilor ei oferă garanția unei protecții adecvate. Pentru apărare s-au elaborat complexe procedee magice. Ele joacă un rol foarte important în tentativele de a-l readuce pe tînărul agresat la starea de dinaintea contactului cu divinitatea. [...] Cel care rezolvă în mod exemplar tensiunea dintre om și Fata Pădurii este Omul Nopții - o altă reprezentare, și mai puțin cunoscută, fără corespondențe cu alte ființe supranaturale. Acțiunile lui iau o formă extremă. Înfățișat uneori ca un antropoid cu un singur ochi sau un singur picior, care merge sărind ca iepurele, cînd mare, cînd mic, Omul Nopții o urmărește pe Fata Pădurii, o prinde, o omoară rupînd-o în două și o consumă în fața ciobanului-victimă. »

Uimitoarele urme ale unui străvechi rit de inițiere •  Spaime și încercări pentru viitorii păstori •  Între Fata Pădurii (oficiantul ritului) și Omul Nopții (mediatorul mitic) •  Scenarii de îndepărtare a spiritului malefic •  știința plantelor de leac •  Faptele supranaturale.

Prima monografie consacrată unui text în proza din folclorului literar românesc.

 Despre carte                   Fragment

Arhitectura si decoratia interioara in slujba monarhiei (1875-1925)
Marian Constantin

Palate și castele regale, înjghebări originale și grădini... Toate aceste spații - de locuit, dar și de recepție și de odihnă - se încarcă de valori simbolice. Vor să spună mai mult decît zidurile, mobilierul și vitraliile, trebuie să convingă, să dea un exemplu, să apropie sau să țină la distanță. Adevărate efigii, reședințele regale plătesc tribut timpului, lucrînd neobosit pentru « imagine » prin materii și forme care slujesc idei. Arta « mare », arhitectura, artele decorative contribuie, prin intermediul maeștrilor și meșteșugarilor, la realizarea unor proiecte care depășesc cadrul estetic. Viziunea suveranilor se arată, firește, marcată de cultura proprie și de gust, dar finalitatea ei este un gest politic, o miză a întregii comunități.

 Despre carte                   Fragment

in cele mai frumoase 100 de poeme romanesti
Antologie intocmita de Petru Romosan

Iată cele mai cunoscute, cele mai iubite, cele mai frumoase 100 de poeme de amor ! Selecția a fost pe cît se poate obiectivă, judecata antologatorului trecînd înaintea gustului său. Fiecare epocă a avut hiturile ei. Volumul a încercat să cuprindă cît mai multe asemenea poeme celebre. Fiecare cititor va fi fost sensibil cîndva la una sau mai multe poezii. Cum s-au impus aceste versuri ? Prin manuale, prin mijlocirea cîntăreților de tot felul, prin antologii, prin mass-media, prin bilețele de amor.

Avem aici, în cele mai îndrăgite poeme de dragoste pentru cei mai mulți cititori, o Românie secretă, fremătătoare și indivizibilă.

Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti
Adrian Majuru

Cum își creșteau românii copiii altădată ? Așteptau oare de la școală să le dea un viitor ? Cît de ușor îi venea comunității să-i accepte ca membri ?

Cercetînd un secol de Românie modernă (1850-1950), fără a lăsa însă deoparte informații mai vechi sau mai noi care ieșeau în afara lui, autorul a reunit aspectele esențiale ale formării « oamenilor mici » în familie, în școală și în societate : « Mi s-a părut util - mai întîi pentru mine, dar apoi și pentru cititorii cărții de față - să abordez, și deci să și expun extremele documentare : la un capăt, date statistice, care vorbesc o limbă destul de obiectivă, iar la celălalt capăt, cel foarte subiectiv, mărturii obținute în cursul unor convorbiri cu oameni care au avut generozitatea să-și povestească anii tineri și cărora le mai mulțumesc o dată aici. Titlurile capitolelor indică ordinea etapelor de lucru în „șantier“ : de la venirea pe lume a unei noi ființe la finele școlarizării sale, de la intimitatea familiei la viața în instituțiile de învățămînt, de la crearea microcosmosului școlii la funcționarea marilor mecanisme ale societății care angrenează un copil de la naștere la majorat. »

 Despre carte                   Fragment

Cele 100 de poeme ale copilariei

alese de Petru Romosan

« Pentru cine am făcut ceastă carte ? În primul rând, pentru copiii de astăzi. Cu speranța că ea va fi interesantă și pentru copiii de mâine prin valoarea "inoxidabilă" a majorității textelor alese. Am făcut totodată selecția cu gândul la educatorii de astăzi, învățători și profesori, la părinți și bunici
care, la rândul lor, mai sunt încă - sper pentru ei - copii mari. Nefiind vorba de un manual, ci de un prilej fericit de petrecere a timpului împreună și
de dialog, grija mea cea mare a fost să găsesc acele poeme care să-i atragă și să-i bucure pe cât mai mulți. Am avut mereu în minte un popor de copii. »
                                                                Petru Romoșan

Autorii selectați în antologie sunt :
Anton Pann •  Alexandru Donici • Grigore Alexandrescu • Vasile Alecsandri • Mihai Eminescu • Petre Dulfu • Alexandru Vlahuță • Duiliu Zamfirescu • Maria Cunțan • George Coșbuc • Ion Păun-Pincio • N. Batzaria • St.O. Iosif • Elena Farago • Tudor Arghezi • Octavian Goga • V. Voiculescu • George Topîrceanu • B. Nemțeanu •  Al. Mateevici Victor Eftimiu •  Ion Pillat • Otilia Cazimir •  Ion Barbu •  ștefan I. Nenițescu •  Marcel Breslașu •  ștefan Roll •  Radu Gyr • Mihai Beniuc •  Cicerone Theodorescu •  Virgil Teodorescu •  Magda Isanos •  ștefan Baciu •  Radu Stanca •  Mioara Cremene •  Aurel Gurghianu • Nina Cassian • Tudor George •  Ion Gheorghe •  Marin Sorescu •  Ilie Constantin •  Ana Blandiana •  Gabriela Melinescu •  Vasile Romanciuc • Alexandru Mușina •  Florin Iaru •  Traian T. Coșovei •  Matei Vișniec

Textele de avangarda (1926-1932)
Ionathan X. Uranus
Ediție îngrijită de Mariana Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi

Iată un volum ce restituie publicului larg un scriitor de avangardă de al cărui nume a auzit, dar a cărui operă n-a ajuns s-o cunoască pînă acum. Cartea cuprinde, în ordine cronologică, cele 47 de texte apărute în cîteva gazete (Orizontul, Bilete de papagal, Radical, Viața literară, Zodiac, Adam, Ulise, Vremea) între 1926 și 1932, texte care posedă toate caracteristicile general acceptate ale literaturii zise « de avangardă ». Despărțirea lui Marcel Avramescu (numele adevărat al scriitorului, care a folosit, de altfel, numeroase pseudonime) de producția de avangardă poate fi situată în 1931, în momentul apariției în revista Vremea a textului intitulat « Necrolog. Pentru răposații Ionathan X. Uranus și Mark Abrams » ; foarte probabil însă, o întîrziere redacțională a făcut ca ultimele sale două scrieri de acest tip să fie tipărite în 1932 (« Despre șapte... » și « Ispitele lui Moș Grămadă... »). Cercetătorii fenomenului literar găsesc în cuprins sursele textelor și alte precizări utile. Această ediție, îngrijită de Mariana Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi, conține, de asemenea, fotografii ale autorului, desene ale sale și extrase cu ilustrații din scrisorile adresate familiei.

Cele 150 de retete care fac fala traditiei transilvane
Sorina Tibacov

« Bogat amestec mai e și Transilvania ! Aproape o Europă în miniatură, căci din Banat pînă în Maramureș s-au tot pus laolaltă români, maghiari, sași, secui, șvabi, sîrbi, evrei, ucraineni etc. și au trăit împreună mai pașnic sau mai dușmănos, după cum erau vremurile. Fiecare neam s-a străduit să-și păstreze limba și obiceiurile, iar în materie de gastronomie, felurile zise "specifice" ori "naționale" și-au păstrat cu mîndrie identitatea. În schimb, în ceea ce privește prăjiturile, s-a instalat o (dulce !) devălmășie. Umblînd mult după rețete prin case de români, germani sau maghiari, am constatat că nimeni
nu mai știe ce origine au dulciurile și de la cine a aflat secretele scrise în carnețel. Îmi și închipui un fel de conspirație a nevestelor, care, în timp ce bărbații li se țineau de polemici naționaliste, împingeau portița din fundul grădinii și mergeau pe la vecine cu farfuria cu prăjituri, bucuroase să facă schimb de rețete. și, ca un fel de răzbunare a istoriei, vrăjmașii mîncau acasă aceleași prăjituri. »

 Despre carte                   Fragment

Grigore Cugler
Cu o prefață de Florin Manolescu și ilustrații de Carmen Nistorescu

" Forța de atracție pe care o exercită apunakismul are mai multe explicații. Dar nota sa dominantă poate fi descrisă ca un fel de a fi opus rutinei, academismului anchilozat, mentalității de cazarmă și, în general, tuturor obișnuințelor noastre pavloviene. Însă oricît ar fi ea de radicală (și este !), opoziția aceasta nu se exprimă în felul în care prost-crescuții contrazic morga oamenilor serioși sau codul manierelor elegante, și nici nu se manifestă în stilul în care anarhiștii ar vrea să arunce în aer fundamentele tuturor așezămintelor politice și sociale, ca să nu mai rămînă nimic. Dimpotrivă !
Disidența lui Apunake e o formă de voioșie stenică, alimentată [...] de o inteligență de tip structuralist, altfel spus, de o inteligență înzestrată cu o enormă capacitate asociativă a celor mai diferite tipare, identificate parcă în joacă. Iar efectul pe care îl provoacă această disidență este, de cele mai multe ori, rîsul, mai precis, un rîs de matur căruia nu-i este rușine să se copilărească. "

                                                              Florin Manolescu

alese de Petru Romosan

Românii și țara lor - nu s-ar putea spune că tema e la modă ! Am căutat să compun aici un portret în timp al românilor, și nu o laudă patetică a nației. Sigur că e vorba tot de patriotism, dar nu și de propagandă. Cînd piesele încep să se adune, să se cearnă și să se suprapună, tulburătoare devine  continuitatea problematicii, în fapt, a stărilor de lucruri din partea noastră de lume. Poezia a însoțit, a "ștampilat", a certificat întreaga noastră istorie modernă. "Documentele" reprezentate de aceste poezii sînt cu atît mai credibile, mai prețioase, cu cît ele n-au fost premeditate ca probe.

O privire contemporana
Constantin Eretescu

În paralel cu impostura oficială, specialiștii au continuat să culeagă, să arhiveze, să studieze și să publice, în măsura posibilului, folclor autentic. Putem citi aici o poveste dezinhibată a literaturii populare. și avem șansa de a ne descoperi bogați și interesanți pentru noi înșine și pentru alții. Pe o astfel de nouă "carte de identitate apar toate genurile și speciile create și alimentate în timp de comunitățile românești, fără a uita descîntecele, strigăturile licențioase, zvonurile, bancurile, legendele urbane interzise de "etica și echitatea omului nou".

Din cuprins :
Colindele • Plugușorul • Sorcova • Vasilca • Drăgaica • Paparuda • Caloianul • Cununa • Nașterea • Căsătoria • Moartea • Descîntecul de boală • Descîntecul de dragoste • Miorița • Meșterul Manole • Doina • Cîntecul • Strigăturile • Proverbele, zicătorile și ghicitorile • Legenda • Snoava • Povestirea • Basmul despre animale • Basmul fantastic • Cenușăreasa • Anecdota • Bancurile • Zvonul • Legenda urbană

Volumul oferă ilustrații evocatoare și bibliografii tematice (cărți de referință vechi și noi din literatura română și străină).

 Despre carte                   Fragment

Retete afrodiziace : stiinta veche, gusturi noi
Cristina Stoica

Există o gastronomie a amorului ! Compusă, firește, din alimente care "înflăcărează" simțurile, dar și din rafinament, un vîrf de cuțit de exotism la îndemînă și citate culturale. E o altfel de bucătărie decît cea familială sau tradițională - cînd prea superficiale, cînd prea vîrtoase. Aduce mai degrabă cu o colecție de cărți poștale din momentele de vis parfumat ale vieții sau din locurile fermecătoare care s-au transformat de mult în repere ale civilizației : țărmul Mediteranei, India, cafenelele Vienei, Franța ca un mozaic gourmet... Dacă simte imboldul și vrea să țeasă vraja timpului petrecut în doi, oricine poate fura plăceri din uriașul repertoriu al savorilor amoroase. Îi trebuie doar o mînă ușoară, ochi de artist și o inimă generoasă.

1866-1947
Ion Mamina

"Înainte de toate, cartea își propune să informeze. Iar informația merge pînă la detaliu. Cititorul va putea afla, astfel, în ce au constat prerogativele regale, care a fost cuantumul listei civile a fiecărui suveran, va descoperi biografiile membrilor Familiei domnitoare, va găsi amănunte despre organizarea Casei Regale. Totodată, grație imaginilor, va vedea cum arătau însemnele regale, ordinul Coroana României sau statuile lui Ferdinand I din Oradea, Chișinău ori Orăștie, vechiul Palat regal din București sau castelul de la Balcic. Informația, citatul din documente, gravura, pagina tipărită, fotografia au fost puse la contribuție pentru a reconstitui deopotrivă universul faptelor și atmosfera vremurilor în care s-a clădit România modernă."

                                                                      Ion Mamina

Mircea Vulcanescu

     Crize vechi în haine noi.
     Cine sînt și ce vor tinerii români ?

Ediție îngrijită de Marin Diaconu

Mircea Vulcănescu, de la a cărui naștere s-au împlinit 100 de ani în 2004, a fost unul dintre campionii generației sale. Dar și cel care a resimțit acut risipa în plan social și politic a acestei forțe, cel care a scris articole memorabile pe tema misiunii tinerei generații. A reușit să arbitreze între atitudinile și opiniile diferite ale colegilor săi, propovăduind coabitarea contrariilor, slujind prietenia pe deasupra divergențelor. Mircea Vulcănescu a pus puncte pe i, a tras semnale de alarmă, a mizat pe solidarități în slujba unor idealuri naționale fondate pe judecată istorică și realism.

 Despre carte                   Fragment

Constantin Eretescu

Cît de "adevărate" sînt poveștile care dau viață filmelor, romanelor, dialogurilor din piesele contemporane ? Aflați din această carte că multe sînt pur folclor urban de azi, adică o sumă de legende care circulă pe toate continentele în felurite variante. Unele chiar au un autentic sîmbure de istorie sau de-a dreptul de basm. Altele sînt istorisiri cu stafii, cu animale credincioase sau cu proști și șmecheri în care se glindesc sensibilitățile - gata globalizate ! - ale civilizației noastre. În total, 246 de anecdote și idei pentru un scenariu - altfel spus, amintiri din prezent.

 Despre carte                   Fragment

alese de  Petru Romosan

Românii sînt originali cînd își mărturisesc iubirea. Iar limba dragostei o vorbesc cel mai bine poeții. De la Ienăchiță Văcărescu la Mihail Gălățanu, 200 de ani în 100 de poezii, de "urme" ale celui mai frumos sentiment lăsat de Dumnezeu oamenilor. Femeia e pusă în centrul lumii, este iubită cu toate cuvintele,
cu toată muzica, cu toată arta poetică.

"Ce e amorul ? E un lung / Prilej pentru durere... Povestea iubirilor de pe aceste meleaguri face să vibreze o certă coardă răsăriteană. Am dorit o carte care să se poată citi ca un roman. Romanul unui sentiment cardinal. și sperăm ca în această construcție să se poată recunoaște cu emoție două veacuri de viață românească. Pentru că poeții români reușesc să se deosebească de ceilalți, au vocea lor proprie în marele concert al dragostei."

                                                                       Petru Romoșan

Manual de limba romana pentru cei care chiar vor s-o invete
Dana Cojocaru

O carte "completă" și "complexă", destinată celor ce vor nu doar să-și facă o idee despre limba română, ci chiar s-o înțeleagă, s-o vorbească, s-o citească și s-o scrie. Acestor cursanți serioși Dana Cojocaru le oferă 13 capitole cu haz, care sînt tot atîtea etape de cucerire a vocabularului de bază și a gramaticii. Apar aici și ticurile noastre de conversație, și bîlbîielile, și acele expresii familiare care fac sarea și piperul limbii. Dar lipsesc din alte manuale. Din acesta nu lipsesc nici măcar elementele de cultură și civilizație, presărate ici-colo și susținute permanent de dialoguri plauzibile, de texte autentice, scrise sau citate dintr-o limbă vie, naturală, cu precădere familiară. Toate temele gramaticale sau lexicale sînt însoțite de exerciții, precum și de tabele pline cu acele forme... de negăsit ori de cîte ori cineva are nevoie de ele. Toate situațiile de limbă sînt explicate și exemplificate, iar toate exemplele sînt traduse, așa încît vorbitorul de engleză (britanică, americană sau pseudointernațională) să nu piardă niciodată controlul utilitar al limbii. Repetiții și recapitulări evidente sau subtile, traduceri încrucișate, teme de autogestionare a lexicului fac parte dintr-o panoplie didactică mereu trează.

Adrian Majuru

"Istoria urbanistică a Capitalei interesează dintotdeauna, dar a venit, poate, vremea să ne întrebăm ce dădea viață clădirilor și străzilor care și-au schimbat, arareori întîmplător, înfățișarea. Ce poate fi acest București apărut din comerțul unui tîrg sezonier și din interesul unor domnitori de a spori veniturile visteriei? Cum poate fi sufletul marelui oraș născut din puzderia de mahalale (în jur de 120 menționate în documente) apărute haotic și mulțimea pestriță venită de pretutindeni să se așeze aici?"

Ce se găsește aici sau un cuprins
• Bucureștii sau dintr-o mahala în alta
• Mahalaua Colței sau o veche periferie-tip
• Cartierul Dămăroaia sau vîrstele periferiei recente
• Mahalaua Calicilor sau periferia de pretutindeni
• Hilariopolis sau mariajul extremelor
• Străinii și modernizarea Bucureștilor sau periferia tolerată
• Bucureștii ca "arenă a hetairelor" sau periferia defulată
• Bucureștiul bolnav și nebun sau periferia subterană
• Capitala "țării lui Hübsch"

1945-1989
Florin Manolescu

O carte de referință pentru toți cei interesați de experiența și creația emigrației. Peste 350 de articole consacrate scriitorilor (literați, filologi, ziariști, oameni politici, autori de memorii bulversante...), revistelor, instituțiilor și organizațiilor din exil. Bibliografii complete și numeroase referințe actualizate la 31 decembrie 2002. Peste 370 de imagini (fotografii, desene, facsimiluri, coperți, pagini reprezentative din publicații...) și peste 4100 de nume în indicele general.

Eseu despre lumea lui Caragiale
Mircea Iorgulescu

O lume de vorbărie fără sfîrșit, de autoritarism și abuz, de proști, lingăi și corupți. Scrisă cu vervă și nerv, această radiografie necruțătoare este un text de referință nu numai pentru istoria și critica literară, ci și pentru toți românii convinși de adevărul și dreptatea ce emană în veac din textele
lui nenea Iancu

Poezii perene
Mihai Ursachi

Poeme perene, adică toate poemele lui Mihai Ursachi scrise pînă în 2002. "În stilul Ursachi, totul pare rupt din începuturile 'de basm' ale poeziei, cea ermetizată, cu efecte orfice. Efectul este însă 'dirijat' către o nouă sensibilitate, către un lector dispus să învețe 'limba melancolică', dezbrăcat de prejudecăți literare."

C. Rogozanu

Florin Mugur

Viața cu o rană deschisă, "viața obligatorie" : ultimii doi ani trăiți de un poet singur așa cum au fost ei "scriși" pentru vechii lui prieteni plecați în Franța, Israel, Statele Unite. Între 1989 și 1991, Florin Mugur a traversat drama personală, năuceala revoluțională și noul optimism literar. Grație solicitudinii prietenilor săi, poate ieși acum la lumină un document tulburător : mărturia unui om aflat în mijlocul rupturii dintre lumi. Ediția, alcătuită și îngrijită de Mircea Iorgulescu, cuprinde și un eseu al criticului despre ultimii ani de dictatură comunistă.

alese de Petru Romosan

O istorie inedita a poeziei noastre, care ne pare cunoscuta de cînd lumea pentru ca majoritatea poemelor alese au intrat de mult în tezaurul simțirii românești. Contemporanilor li s-a oferit un spațiu generos : ei exprimă cel mai bine sensibilitatea cititorului de astăzi. Gustul elitei conviețuiește cu gustul popular, ermeticii stau alături de textieri.

Filmul marii aventuri polare
Emil Racovita
Ediție îngrijită de Alexandru Marinescu, Anca Bănărescu și Alexandru Iftime

Cele mai importante mărturii ale participării lui Emil Racoviță la expediția antarctică "Belgica". Jurnalul vede pentru prima oară lumina tiparului într-o versiune românească. Fotografii, desene, facsimiluri contribuie la reconstituirea unui destin excepțional.

Prima ediție integrală, stabilită
de Chantal de Tourtier-Bonazzi
Traducere de Mariana Petrișor

În vîltoarea evenimentelor dintre 1796 și 1814, stăpînul Europei își găsea timp pentru scrisori de dragoste. Puse în contextul lor istoric și însoțite de un solid aparat critic, scrisorile țes vălul rupt al uneia din cele mai frumoase povești de dragoste ale lumii moderne.

Bilant si perspective (2001)
Emilian M. Dobrescu

Datele și faptele definitorii pentru țară ale ultimilor 11 ani. Pînă în 2001, o imagine coerentă a domeniilor vieții, în cifre și statistici interpretate cu obiectivitate, fără a uita mentalitățile și atitudinile care însuflețesc mecanismul social.

ANDREI PANDELE

FOTOGRAFII INTERZISE 
SI IMAGINI PERSONALE
la Teatrul National, Galeria etaj 3/4
decembrie 2007-februarie 2008

Conform deciziei Ordinului Arhitecților, acest album nu se poate comercializa. Doritorii se pot adresa Ordinului Arhitecților din România, strada Pictor Arthur Verona, nr. 19, sector 1, 010312, București. Tel./fax : 317 26 34, 317 26 35, 0728 872 150, e-mail : office.oar@rdslink.ro, secretar.oar@rdslink.ro.