compania

Str. Tuberozelor Nr. 9, Sector 1, 011411 Bucureşti
Tel. editură : 021 223 23 28 Fax : 021 223 23 25
Tel. departament difuzare : 021 223 23 24, 021 223 23 37
E-mail : editura.compania@gmail.com, compania@rdslink.ro

Cea mai recentă apariţie


ISBN : 978-606-680-017-4
13 x 20 cm
340 pagini
Preţ : 30 lei
9 €
11 $

Lucia Ferescu sau Steaua diminetii

pseudoroman

Petru VintilA jr.

Poveste despre sufletul veşnic călător

Nu v-aţi întrebat niciodată de ce v-aţi născut ? Imposibil ! Dacă vi se pare că nu sunteţi deloc genul care-şi adresează întrebări existenţiale, precis aţi uitat că aţi făcut-o. Cel mai probabil, v-aţi pus şi părinţii în încurcătură, poate i-aţi provocat şi pe bunicii cu totul dedaţi la cele sfinte.
E în firea lucrurilor ca oamenii de pe tot Pământul, deci şi românii, să se întrebe cine sunt şi care e rostul lor. Poveştile neobişnuite sau inexplicabile încă pe care le trăiesc sau le află despre lume sunt oare « fantastice » sau aparţin unui altfel de « real » ? Ce real este acela în care « la început era Cuvântul », un Cuvânt care « s-a făcut trup » ? Şi e oare posibil ca într-un infinit de universuri eterne sufletul să fie limitat şi muritor ? Pe savanţi şi pe curioşi, ca şi pe credincioşi meditaţia îi duce departe – prin atom şi prin milenii, spre sunete şi stele. Aceleaşi din care n-ar fi imposibil să fi venit cândva aici, ca pentru un popas.
Petru Vintilă jr., artist plastic şi om de condei, fiul strălucitului pictor naiv şi scriitor cu acelaşi nume şi nepotul mitologului Victor Kernbach, care i-a luminat încă din copilărie drumul printre urmele civilizaţiilor vechi, s-a oprit într-o zi din desenat arhitecturi stranii şi creaturi improbabile şi a hotărât să scrie fresca unei ipoteze care i se clădise pe îndelete în minte de-a lungul câtorva decenii. Pe îndelete a şi purces la treabă, iar în vreo şapte ani a dat la iveală falsul roman intitulat Lucia Ferescu sau Steaua dimineţii. De ce « fals » ? Pentru că volumul are date de roman, dar are şi caractere de eseu, de jurnal, de dialog şi de operă de mediatizare a ştiinţei, toate fiind structurate într-o mărturie despre fiinţa care se întreabă cine e, de unde vine şi unde se duce. Şi nu doar că nu ia în serios celebrul îndemn « crede şi nu cerceta », ci chiar face aproape contrariul, continuând să « creadă » în felul său. Interesant şi cuceritor e să vezi pentru prima oară în româneşte un periplu epic prin istoria căutărilor spirituale din toată lumea integrând şi spaţiul nostru, acele descoperiri, fenomene şi personalităţi care intră în rezonanţă cu cele cunoscute de pe glob, de la semne încă tulburi din preistorie abia scoase la iveală până la calcule de la marginea materiei întreprinse ieri.
Personajul-pretext al pseudoromanului,

Lucia Ferescu, este o domniţă născută în Valahia înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, pe care o regăsim în 2060, proaspătă şi intactă, la fel de aprigă luptătoare pentru libertatea de a exista prin sine a omului în ciuda numeroaselor predestinări pe care ea a învăţat în lunga-i viaţă să le descifreze în amănunt. Îi putem urmări şerpuirea gândului curios prin texte sacre, revelate sau compuse din fragmente scriptice, prin opusuri puse la index sau circulate în vremuri clasice şi moderne, însoţite de exegeză pe marginea credinţelor şi practicilor religioase, oculte şi esoterice. Acelaşi gând, flexibil şi deschis, construieşte cu încredere punţi neconvenţionale între tradiţii confesionale diverse şi ipoteze ale fizicii cuantice, legate în reţea de miile de rapoarte recente despre întâlniri ale pământenilor cu extratereştri şi experienţe ale lor la limita morţii, călătorii aparent neverosimile, decorporalizate, în spaţiu şi timp.
Cei care s-au deprins să citească Scripturile doar în spirit şi în simbol pot fi surprinşi de sugestiile de lectură literală pe care le propune Lucia Ferescu. Iar amatorii de literatură SF ar putea găsi, la rândul lor, că unele pretinse « fantezii » brodate despre lumi cu aer supranatural din cărţile lor preferate figurează deja ca atare în scrieri foarte vechi, în resturi de mituri sau legende de pe alte continente. E greu să rămâi indiferent la un tablou atât de bogat al umanităţii în care marile spirite nu doar că se întâlnesc, cum spune adagiul, dar mai şi consună la mii de kilometri şi secole distanţă. Ca şi cum realităţile laboratoarelor de azi, preocupate de particule subatomice, vibraţii, ADN şi forme abstruse de energie, n-ar fi decât traducerea în idiom contemporan a unor tăbliţe de lut şi suluri de papirus…
La ultima pagină a acestei cărţi fabuloase, aproape la fel de misterioasă ca şi prima,
mi-a venit în minte o scenă trăită acum câţiva ani în parc. Pe bancă, bunicul, citind un
ziar – în picioare, în faţa lui, nepotul care ucide duşmani intergalactici într-un joc de pe smartphone. Nepotul întreabă : Auzi, de ce vin extratereştrii aici la noi ? Şi bunicul, fără să ridice ochii din ziar, răspunde : Pentru
că pot.

                                       Adina Kenereş

 

 

Din cuprins : Apariţii şi dispariţii Arghiropol şi alte ciudăţenii din Bucureşti Săptămâna marii revelaţii Sexul oamenilor, sexul îngerilor De la mănăstire, prin Europa, spre piramide Uriaşii şi energiile lor din pântecul munţilor Din pustiul arab, prin Stambul, înapoi la Bucureşti Pe spirala neoliticului românesc până la 10 000 de ani în urmă şi mai bine În trăsura prinţului prin Rusia, în trăsura Ohranei înapoi spre ţară Vizitele extratereştrilor în relatările sacre indiene şi cele biblice ADN-ul seminţiilor din Vechiul Testament Supercivilizaţii nemuritoare oglindite în toate textele sacre ale lumii Popas la Qumran şi o privire mai atentă asupra Evangheliilor necanonice Mistificări utile pentru salvarea dogmei Un ocol luciferic prin strada Mântuleasa şi Grădina Cişmigiu Când Poliţia Capitalei umblă după himere 70 de neamuri, 70 de îngeri, 70 de limbi Drumuri prin alte spaţii spre superstaţia cosmică Călători prin rai şi iad Recolta de suflete şi fiinţe răpite de OZN-uri Spre un univers plural, compus din lumi paralele Levitând uşurel cu domnişoara vrăjitoare Curăţenia genetică şi înmulţirea mai mult sau

mai puţin angelică Reîncarnare, karma şi călătorie în timpurile trecute Copiii indigo şi cei de cristal Supercomputere, supertehnologii, superspaţii... Big Bang, Big Crunch, vid şi timp absolut Infinitul greu de imaginat, sensul greu de pătruns Multe cicluri înlănţuite şi un Dumnezeu continuu Sufletele oamenilor îi împrospătează pe zei şi pe Dumnezeu Şerpuirea ADN-ului prin apele primordiale Informaţia din Cuvânt şi realitatea ultimă (sau primă) Pământenii vegheaţi de la mare depărtare Cât de mult rău e în binele divin ? Faţetele răului : intoleranţă, agresivitate, violenţă, cruzime... Amintiri despre « reptilieni »  şi alte maleficii De la gnostici la supercorzi, trecând prin eretici şi mistici Iahve sau Epopeea unei cruzimi cu scop nobil Cataclisme, masacre şi molime în cursa pentru « puritate » Îmblânzirea omului prin ADN şi activitate neuronală orientată Despre « performanţe » obţinute prin meditaţie şi asceză Inexplicabilele viziuni mari ale unor oameni mici Zbor cu trupul, cu insula sau cu vaporul Călătorii în aer şi în timp, fără trup sau fără identitate

 

 

Petru Vintilă jr. (născut în 1955 la Bucureşti, fiul scriitorului şi pictorului Petru Vintilă) a absolvit Institutul de Arte Plastice « N. Grigorescu » din Bucureşti în 1978 şi este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Grafician de formaţie şi desenator de predilecţie, s-a ilustrat şi în pictură, arte decorative, fotografie, şi a participat la numeroase saloane şi expoziţii în ţară şi în străinătate.

Este dintotdeauna pasionat de istorie (mai ales de cea a Bucureştiului), literatură, filosofie, istoria religiilor, mitologie, cărţi de înţelepciune şi spiritualitate din toate orizonturile, fenomenul OZN. Autor al unor hărţi turistice (Sinaia, Complexul Peleş, Bucureşti) în care monumentele sunt figurate prin desen, a publicat, de asemenea, un minighid al Sinaiei (2003) şi un eseu despre catacombele bucureştene (2006).

                                         Cărţi-eveniment

 

 

 

 

Ultimele apariţii


ISBN :
978-606-680-016-7
16 x 23 cm
388 pagini
Preţ : 35 lei
10 €
13 $

Bucurestiul in locuinte

si locuitori de la inceputuri

pana mai ieri (1459-1989)

Bogdan Suditu


Orice oraş mare se povesteşte mereu. Povestea, făcută pentru unii din fotografii sau filme, iar pentru alţii din documente, anecdote şi destine strânse în volume, rămâne fatal parţială şi cere completări, explicaţii, note de subsol. Capitala ca spaţiu al locuirii (nu scenă a evenimentelor, nu colecţie de edificii, nu Târg al Moşilor...) e însă o cale sigură de a agrega informaţii despre oameni şi locuri, energii şi interese vitale care au construit deopotrivă ziduri şi moduri de a fi. Înţelegem « totul » aflând CINE şi CUM s-a instalat în Bucureşti, DE CE s-a mutat, UNDE şi CÂND a plecat



de acolo. O astfel de poveste
« interdisciplinară » ne poate spune
doar cineva care ştie geografie umană şi administraţie publică, înţelege urbanism, economie şi finanţe, pune cap la cap istorie şi recensăminte, legi şi reglementări, statistici şi registre, răsfoieşte reviste, citeşte memorialistică şi urmăreşte actele de guvernare propriu-zise dincolo de discursul oficial. Marele oraş, Bucureştiul, apare astfel ca un campion al schimbării – plin de farmece şi traume, cu eroi şi hoţi, cu visători, şmecheri şi multe milioane de supravieţuitori.

                             Cărţi-eveniment

 

 

  În cuprins :

Locuri, locuinţe, locuire – moduri de viaţă 
Începuturile : un ciorchine de mahalale până la Marele Foc (1847)
Primul val de modernizare a Capitalei (1848-1918)
Bucureştiul interbelic : o doză de România Mare, una de criză şi una de război
Prima etapă a comunismului : « omul nou » bucureştean de la război până în 1965

A doua etapă a comunismului : Bucureştii de fier şi beton ai « epocii de aur »
Bucureştii de şantier : centru amputat, revoluţie pe hârtie, tranziţia nimănui...


Textul este însoţit de 143 de imagini (fotografii, hărţi, documente), 600 de note (de referinţă şi de conţinut) şi o vastă bibliografie.

 

 

Bogdan Suditu (născut în 1974 la Buzău) este conferenţiar la Facultatea de Geografie, Departamentul de Geografie Umană şi Economică, a Universităţii din Bucureşti, doctor al Universităţii din Bucureşti în cotutela Universităţii din Angers, Franţa (2006), şi diplomat al Şcolii Naţionale de Administraţie (ENA) de la Strasbourg,
Franţa (2010).
Şi-a început cariera la Universitate, pentru
a lucra apoi câţiva ani (2006-2013) în administraţia publică centrală pe teme consacrate politicilor de locuire, urbanismului şi amenajării teritoriului, dar
a revenit la catedră (unde ţine cursuri de geografie socială, analiză şi planificare urbană, politici de locuire şi gestiune a zonelor rezidenţiale, geografia Bucureştiului, precum şi cursul de introducere în dreptul urbanismului la masterul organizat de Facultatea de Drept împreună cu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism
« Ion Mincu », Universitatea Paris I, Franţa, şi Universitatea din Louvain, Belgia).

A parcurs stagii de formare în domeniul administraţiei publice în ţară (INA) şi de perfecţionare profesională în străinătate, coordonând, la rândul său, studii şi proiecte privind migraţia, probleme de locuire şi de ameliorare a habitatului, toponimie.
Cu o bogată activitate de cercetare în domeniul socio-demografic şi numeroase participări la seminarii şi conferinţe naţionale şi internaţionale pe teme de locuire, planificare urbană şi mobilitate rezidenţială, a publicat, de asemenea, singur sau în colaborare, zeci de studii de specialitate în cărţi şi reviste începând din anul 2000. Este autorul/coordonatorul volumelor : Mobilităţi şi strategii rezidenţiale urbane şi periurbane. Studiu de caz – Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2011 ; Perspectivele politicii de migraţie în contextul demografic actual din România, Institutul European din România,
Bucureşti, 2013 ; Marketing teritorial, Editura Universitară, Bucureşti, 2015.


ISBN :
978-606-680-015-0
16 x 23 cm
556 pagini
Preţ : 49 lei
13 €
18 $

Factorul intern

Romania in spirala conspiratiilor

Aurel I. Rogojan

Un neoliberalism nemilos a dominat mulţi ani lumea, îmbrăcat în lozincile unor pretinse valori universale. Crizele pe care încă le generează se dizolvă dureros pe seama popoarelor, de-acum vizibil sătule de înşelăciune, sărăcire şi dictat. Iar propaganda noului ideal îi asociază unei insecurităţi chipurile inevitabile o din ce în ce mai scumpă şi mai intruzivă supraveghere. România trece în felul ei prin acest purgatoriu. Fără lideri, fără program, fără curaj. Doar cu revoltă, judiciarism în exces şi ceţoase târguri geopolitice.

« În cancelariile puterii se vorbeşte foarte mult, dar se consemnează foarte puţin ori
pe lângă esenţa subiectelor discutate. Documentelor scrise – condiţie a dovedirii secretelor murdare – li se substituie oralitatea şi aluzia decizională, înţelese
doar de colaboratori apropiaţi ai înalţilor demnitari, cei iniţiaţi în practicile oculte
ale guvernării. Practici cel mai adesea
deduse din ritualurile organizaţiilor
discrete care le-au deschis, finanţat



şi luminat drumul către putere. [...] Capitalul politic este un nesecat izvor de profit oneros. În fiecare campanie electorală, liderii partidelor politice acumulează, pe cont şi risc propriu, câteva milioane de euro, fiecare după importanţa şi şansele partidului. Aspiranţii la fotoliile puterii îşi cumpără locurile pe liste şi funcţiile în administraţia centrală sau în cea locală. Ei ştiu că trebuie să cotizeze oficial la trezoreria partidului, dar numai după ce le-a fost acceptat cuantumul darului cuvenit şefului politic suprem. Cuantumul acestui dar îl comunică şi percepe un reprezentant personal, de regulă, un membru al primei familii politice a partidului.
Sursele acestor bani sunt mai murdare decât cele mai murdare secrete ale puterii. Pentru albirea darurilor politice există reţele ale unor frăţii ale trinităţii criminale transnaţionale – „submasonerii eşuate“, servicii secrete şi organizaţii ale mafiei bancare –, acoperite ca fonduri de
investiţii, companii de brokeraj, opere de caritate, fundaţii de susţinere a libertăţilor civice etc. »

                                           ClarObscur



Aurel I. Rogojan (născut în 1949 la Inceşti, Ceica, în judeţul Bihor) şi-a consacrat întreaga carieră şcolii naţionale de informaţii pentru securitate naţională. Şef de promoţie al Şcolii militare de ofiţeri activi a Consiliului Securităţii Statului, cu specializarea în contraspionaj (1970), şi absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1973), a făcut şi studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie şi management politico-administrativ. Activitatea profesională şi-a început-o în 1970 la Securitatea Municipiului Bucureşti. Între 1977 şi 1985 a fost şeful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – D.S.S.). Evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit pe Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S. Între 1990 şi 2006, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, a predat

în instituţii de profil şi a asigurat, din posturi de mare răspundere, managementul resurselor informaţionale. S-a aflat neîntrerupt în activitate între 1970 şi 2006.
Pe lângă articole, interviuri şi conferinţe apărute în presă, a publicat o serie de lucrări în regim de « informaţii clasificate », precum şi volumele 1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei (Editura Proema, Baia Mare, 2009), Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale (Editura Compania, Bucureşti, 2011), Apusul Agorei. Românii sub al şaselea « ... ESCU » (Editura Proema, Baia Mare, 2014). Este coautor al lucrărilor : Servicii secrete străine. Retrospectivă şi actualitate. Interferenţe în spaţiul românesc – împreună cu Marian Ureche (vol. 1 şi 2, Editura Paco, Bucureşti, 1999-2000) ; împreună cu Traian-Valentin Poncea, Servicii secrete din Ungaria (Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2003), Spionajul ungar în România (Editura Elion, Bucureşti, 2007), Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest (Editura Proema, Baia Mare, 2009).

 

 

Din cuprins :

« Politica » sinonimă cu « frauda » Cele trei guverne ale României Dosarul Nana vs. Constituţia României Secretele murdare ale puterii Aceşti iresponsabili care ne guvernează Gheorghe Ştefan, alias « Pinalti » – un produs de succes al Casei de consultanţă politică şi PR « Săftoiu & Săftoiu » « Blândul Ben » vs. mafia pădurilor Pe mâna cui joacă Iohannis, preşedintele nimănui ?! Războiul politicii cu serviciile secrete Controlul civil asupra activităţii serviciilor secrete – o utopie a democraţiei Instituţia « ofiţerului acoperit » în România – o situaţie unică în lume Patria trădată şi din interiorul Serviciului Român de Informaţii ?! Politica, spionajul şi mafia. Elena « Gură de Aur » – doar emblema unui deceniu de guvernări cleptocrate ?! Agenturile străine de la CNSAS Feţele lui Ianus « Mircea Dinescu » România insurecţiilor electorale Prezidenţiabili sub steag străin. Pe mâna cui dăm România ? Din mlaştina grotescă a anului electoral 2014 « Ziua cea mare a românilor de pretutindeni Sus cortina, domnilor « ... escu » ! Foştii preşedinţi ai României, discipoli şi mentori ai poliţiei politice Traian Băsescu – un dosar ordinar sau extraordinar ? Dosarele de Securitate – instrument al puterii postdecembriste « Celula secretă » a schimbării via Băsescu-Săftoiu doboară guvernul Ciorbea Actul de stare civilă al Comunităţii Naţionale de Informaţii « Scăparea » lui Omar Hayssam şi « demisia » directorului Serviciului Român de Informaţii Renate Weber sau look-ul noii femei-

 

-comisar Mogulii versus securitatea naţională. Spionaj la Cotroceni pentru afacerişti şi corupţi Nici Washingtonul nu crede în lacrimi Justiţie în ţara suspecţilor Corupţia magistraţilor – unitate de măsură a încrederii în justiţie Ireversibila criză a justiţiei Un cadou estival de la USL : slobod la încălcarea tuturor libertăţilor individuale ! Fapte şi acte recente în dosarul chestiunii maghiare România e pe cale de a fi trădată de apărătorii Constituţiei Ungaria – vârful de lance al Rusiei în NATO şi în Uniunea Europeană ?! « Ţinutul Secuiesc nu este România ! » Noi file din cronologia neorevizionismului maghiar (aprilie 2013-ianuarie 2016) Nesfârşitele războaie geopolitice Rusia rediviva Decalogul lui Putin : « Timpul jocului s-a sfârşit... » Războiul americano-rus din Ucraina Geopolitica la îndemâna nesăbuiţilor sau Insecuritatea globală ca premisă a viitorului (şi ultimului) război mondial Cât de departe este pacea ? Cât de aproape este războiul ? Europa Unită, de la speranţe la deziluzii Dezmembrarea virtuală a statelor Războaie vechi cu variaţiuni noi : jihadism, terorism, spionaj cibernetic, schimb de informaţii... Terorişti, media, servicii secrete şi politică « Emiratele Occidentale Unite » Când doi foşti directori ai CIA se contrazic, câştigă alianţa high-tech israeliano-chineză Adevărul generalului Vlad în lupta cu falsul « Generalul Iulian Vlad, erou sau trădător ? » Faptele generalului Iulian Vlad la judecata istoriei Coincidenţe neîntâmplătoare


ISBN :
978-606-680-014-3
13,5 x 20 cm
354 pagini
Preţ : 38 lei
11 €
15 $

Pragmatismul reflexiv

(Incercare de constructie filosofica)

Andrei Marga


Care e filosofia personală a unui profesor de filosofie ? Avem aici reperele esenţiale ale meditaţiilor sale hrănite de experienţă (la catedră, în administraţie, la guvernare) : trecerea necesară de la cunoaştere la înţelepciune, drumul de la adevăr către sens, comunicarea ca trambulină spre conştiinţa de sine, lumea ca rezultat al acţiunii oamenilor, dar o acţiune ce cuprinde deopotrivă reflecţia şi spiritualitatea lor.

« Construcţia pe care am proiectat-o vine din patru opţiuni filosofice. Prima este aceea că, printre capacităţile pe care le posedăm, ca oameni – sensibilitate, voinţă, intelect, reflecţie etc. –, raţiunea este cea pe care ne putem rezema cu mai multe şanse de orientare încununată de succes în viaţă. A doua este aceea că raţiunea implică – aşa cum ne-a arătat deja Fichte – voinţa de raţiune şi datoria raţionalizării lumii noastre. Suntem deja departe pe drumul raţionalizării şi avem concluzii propriu-zis filosofice în urma drumului parcurs. Nu este aproape nimic în ordine în lume, dar nu este totul pierdut şi nici mult de la început asigurat ! A treia este aceea că persoana care vrea raţionalizarea intră pe terenul unei realităţi ce rămâne un întreg – distribuit pe numeroase paliere, domenii, segmente şi situaţii, unde trebuie făcute suficiente distincţii – şi se cere abordată ca întreg. « Diferenţierea » o consider nu doar un mecanism de evoluţie a modernităţii, ci şi o realitate mai adâncă, cu ale cărei efecte abia am început să ne confruntăm, filosofic vorbind. A patra este aceea că în conştiinţă şi în comunicare avem mediile hotărâtoare ale vieţii noastre într-o societate a cărei complexitate deja pune la încercare conceptualizările reţinute în istoria filosofiei. Chiar şi după decenii de ofensivă împotriva unificării datelor experienţelor, în filosofie nimic nu este asigurat fără fundamentare – am făcut deci temă de reflecţie chiar din aceste opţiuni sau măcar le-am apărat.
Raţiunea, raţionalizarea, diferenţierea, acţiunea, conştiinţa şi comunicarea sunt termenii filosofici unificatori ai scrierilor mele de până acum. Dacă este să iau în seamă cerinţa lui Hegel de a unifica până la capăt experienţa şi de a găsi un termen – unul singur ! – unificator, care să fie oarecum fundalul celorlalţi şi să proiecteze o lumină asupra întregii realităţi, dincolo de derutantele ei diversificări şi mişcări, atunci pot spune că acesta este comunicarea. Ne naştem în mediul comunicării, trăim înăuntrul ei, ea decide direcţia acţiunilor noastre şi ne permite să atingem ceva, şi nu altceva. Prin comunicare trec, de fapt, şi cunoaşterea, şi acţiunile, şi fiinţarea noastră. Celebrele întrebări puse de Kant – „ce pot să ştiu ?“, „ce trebuie să fac ?“, „ce îmi este îngăduit să sper ?“ şi „ce este omul ?“ – se dezleagă astăzi mai profund pe terenul comunicării. Interogaţiile ce au nutrit filosofia dintotdeauna – de la „ce este ?“, trecând prin „cum putem cunoaşte ?“, la „ce putem face ?“ – se dezleagă într-un fel nou în orizontul comunicării.
Aparţin curentului de gândire ce a făcut trecerea de la „filosofia conştiinţei“ la „filosofia comunicării“ şi caută acum să absoarbă „filosofia conştiinţei de sine“ în aceasta din urmă. Mi-am asumat faptul că accesul nostru, ca oameni, la realitate este mijlocit de „comunicare“ (începând cu cea mai simplă operaţiune lingvistic-cognitivă, care este „nominalizarea“) atât în ipostaza de „instrument“ al cunoaşterii, cât şi ca „mediu“ al acesteia, şi că nu există soluţie la problemele unei societăţi de „complexitate“ înaltă în afara „comunicării“ soldată cu „înţelegerea“. Mi-am asumat însă tot mai mult ideea că în „comunicare“ suntem prezenţi, ca oameni, în aşa fel încât ceva mai mult decât comunicarea rămâne de partea noastră, aşadar, în afara comunicării. Sau,







pozitiv formulat, că în „comunicare“ venim mereu cu asumarea noastră de către noi înşine, la singular (ca individualităţi) şi la plural (în chip de comunităţi), care afectează comunicarea faptică însăşi. Pe ambele direcţii – sesizarea condiţionării comunicative a tablourilor realităţii pe care ni le construim şi sesizarea condiţionării ontice (existenţiale şi sociale în înţeles larg, în primul rând) a „comunicării“ – m-am sprijinit pe achiziţiile ştiinţelor timpului (de la matematică şi logică, trecând prin sociologie şi lingvistică, la psihologie). Demersurile mele au drept cadru „filosofia subiectului“ şi desfăşoară înainte de toate o antropologie a reproducerii culturale a vieţii prin acţiuni diferite, subsumate unui sens cultural, ancorat în bună parte în echiparea noastră, în cele din urmă anatomo-fiziologică, şi dependent de iniţiative umane şi, desigur, de caracteristicile lumii. »

Andrei Marga este licenţiat în filosofie şi sociologie şi a obţinut doctoratul în filosofie cu o teză despre « teoria critică » a Şcolii de la Frankfurt (Herbert Marcuse). S-a specializat în filosofia contemporană în Germania Federală şi SUA. A publicat volume în domeniu, printre care Introducere în filosofia contemporană (Compania, 2014), Religia în era globalizării (Editura Academiei Române, 2014), Relativismul şi consecinţele sale (Ratio et Revelatio, 2014), Guvernanţă şi guvernare (Un viraj al democraţiei ?) (Editura Compania, 2013), Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică (Editura Academiei Române, 2013), The Destiny of Europe (Editura Academiei Române, 2012), Argumentarea (Editura Academiei Române, 2011), Challenges, Values, Vision. The University of the 21st Century (Cluj University Press, 2011), Die Religion im Zeitalter der Globalisierung (EFES, 2010), Absolutul astăzi. Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger (Eikon, 2010), Criza şi după criză (Eikon, 2009), Filosofia lui Habermas (Polirom, 2006), Filosofia unificării europene (EFES, 2005), Reconstrucţia pragmatică a filosofiei (Polirom, 1998), Raţionalitate, comunicare, argumentare (Dacia, 1991).
A publicat, de asemenea, volume ce cuprind analize şi proiecte de reformă legate de misiunile publice pe care le-a îndeplinit, precum Ieşirea din trecut (Alma Mater, 2002), Anii reformei. 1997-2000 (Presa Universitară Clujeană, 2007), Profilul şi reforma universităţii clujene. Discursuri rectorale (Presa Universitară Clujeană, 2012), După cincisprezece ani. Fifteen Years after (Cluj University Press, 2012), Sincronizarea culturii române. Un proiect (Tribuna, 2013), România într-o lume în schimbare. Interviuri realizate de Romeo Couţi (Ecou Transilvan, 2013).
Profesor de filosofie contemporană şi logică generală, a fost rectorul Universităţii « Babeş-Bolyai » (1993-2004 şi 2008-2012), ministru al Educaţiei Naţionale în guvernele Ciorbea, Vasile, Isărescu, ministru al Afacerilor Externe în guvernul Ponta I, preşedinte al Institutului Cultural Român.
A fost ales în conducerea unor organizaţii şi instituţii internaţionale (European University Association, United Nations University din Tokyo, CEPES-UNESCO etc.) şi a fost numit consultant al unor instituţii culturale şi universitare din China, Vatican, Germania, Ungaria, Austria.
I s-au acordat ordine de stat în Germania (« Marea Cruce de Merit »), Franţa, Italia, România, Portugalia. A primit premii internaţionale (printre care premiul « Herder ») în Austria, Germania, Israel.
A susţinut cursuri şi seminarii, ca profesor invitat, la universităţile din München, Viena, Montpellier şi Ierusalim.
Este laureat al premiilor naţionale « Bărnuţiu » şi « Brătianu ».

                                                   AltFel

ISBN :
978-606-680-013-6
16 x 23 cm
416 pagini
Preţ : 40 lei
11 €
15 $

Romania – subiect sau obiect al geopoliticii ?

« Lista lui Severin » pe intelesul tuturor

Adrian Severin


«România de azi nu (mai) este o democraţie naţio­nală, ci o ordine neofeudală, care a fărâmiţat ţara într-o sumă de baronate, de oligarhii sau de grupuri de interese locale şi a transformat cetăţenii în iobagi, în supuşi ai unor potentaţi parohiali.
Potentaţii abuzivi aflaţi la cârma respectivelor baronate, la rândul lor, au acceptat ori chiar au căutat arbitrajul corupt şi coruptibil al unei conduceri centrale formate din «principi fără ţară». În ceea ce-i priveşte pe cei din urmă, spre a-şi păstra statutul şi a-şi perpetua sistemul de privilegii garantat de el, aceştia au








«închinat» teritoriul asupra căruia domnesc (dar pe care nu-l guvernează) străinătăţii, respectiv noilor imperii european şi euroatlantic. Protecţia ex­ternă (evident, generos compensată prin cedarea atributelor suveranităţii statale, dar şi a contro­lului direct asupra celor mai strategice active / resurse autoh­tone) este menită să descurajeze sau să contrabalanseze contestările interne.
Într-un atare context şi în atari condiţii, naţiunea a devenit un teritoriu, poporul – o populaţie, statul – o colonie, cetăţeanul – un şerb, iar democraţia – o impostură.»

Adrian Severin, din articolul «De la ordinea neofeudală la ordinea neocolonială», 8 noiembrie 2013

 

 

Adrian Severin (născut în 1954 la Bucureşti) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde şi-a dat şi doctoratul (1987), urmând apoi cursuri postuniversitare în diverse domenii ale dreptului (pri­vind proprietatea industrială, comerţul internaţional), în management
şi marketing la universităţi din ţară
şi la Business University School
din Londra.
Jurisconsult la Romconsult (1978-1986), a predat după aceea constant dreptul comerţului internaţional, drept civil şi comercial comparat, drept internaţional public şi construcţie europeană în mediul academic românesc (Academia de Studii Social-Politice, Universitatea din Bucu­reşti, SNSPA – la înfiinţarea căreia a şi contribuit –, Universitatea «Titu Ma­io­rescu»). Între 1987 şi 2010, a fost membru al Curţii de arbitraj comercial internaţional a României (preşedinte 2008-2010). A fost, de asemenea, membru al Curţii de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, al American Arbitration Association şi al curţilor de arbitraj comercial ale Sloveniei şi Maltei.
Deputat în Parlamentul României (1990-2007), a deţinut funcţiile de viceprim-ministru şi ministru pentru Reformă, Relaţii şi Informaţii Publice în guvernul Roman (1990-1991), preşedinte al Agenţiei Naţio­nale de Privatizare şi Dezvoltare a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii în guvernul Stolojan (1991-1992) şi viceprim-ministru

şi ministru al Afacerilor externe în guvernul Ciorbea (1996-1997).
Preşedinte şi preşedinte-emerit al Adunării Parlamentare a OSCE (1999-2003), a fost desemnat apoi raportor special al ONU pentru situa­ţia drepturilor omului în Belarus. Participant la Convenţia pentru viitorul Europei în 2002-2003, a prezidat apoi Sub-comisia pentru Afaceri externe a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (2004-2007). Membru al Parlamentului European (2007-2014), a fost vicepreşedinte pentru poli­tica externă, de securitate, apărare şi extindere al Grupului Socialiştilor şi Democraţilor (2009-2011), preşedintele delegaţiei PE pentru relaţiile cu Ucraina (2007-2009) şi raportor permanent al PE pentru relaţia cu Rusia (2009-2011).
A publicat volume de autor (Lacrimile dimineţii – slăbiciunile Guver­nu­lui Roman, Editura Scripta, Bucureşti, 1995 ; Locurile unde se construieşte Europa, în dialog cu Gabriel Andreescu, Editura Polirom, Iaşi, 2001 ; Elemente fundamentale de drept al comerţului internaţional, Editura Lumina Lex, Bucu­reşti, 2005) şi a colaborat la volume colective (Subiectele colective de drept în România, Editura Academiei, Bucureşti, 1981 ; Law in Greater Europe – Towards a Common Legal Area, Kluwer, Haga, 2000 ; Un concept românesc asupra viitorului UE, Editura Polirom, Iaşi, 2001). A contribuit, ca jurnalist şi analist politic, cu numeroase articole de drept, politologie şi geopolitică, la publicaţii în format tradiţional şi online din România şi din străinătate.

 

 

De ce e România anormală sau „Lista
lui Severin” pe înţelesul tuturor

Oricât ar părea de ciudat, are şi anormalitatea faze şi grade. Prin 2011-2012, în România majoritatea găsea că totul e „anormal”, era furioasă şi revoltată. În 2014, a fost perplexă la „anormalul” alegerilor prezidenţiale, iar acum, pe la jumătatea lui 2015, e exasperată, trăind deja panică într-un climat care miroase anormal de puternic a primejdie.
Nici n-ar putea fi altfel pentru cei mai mulţi dintre noi, căci locuim în consecinţele unor jocuri, târguri şi compromisuri, interne şi externe, pe care nu noi le facem, şi deci nu le înţelegem. În plus, suntem în bătaia vântului compus din manipulări, diversiuni, mistificări, intimidări, predici solemne şi pledoarii găunoase care suflă prin canalele media – toate interesate de bifarea agendei şi atingerea scopului lor, iar nu de propăşirea sau clarificarea noastră.
Totuşi, un om avertizat, adică „înştiinţat”, face cât doi, spune un proverb francez. Nu sunt multe locuri şi căi pentru a te „în-ştiinţa” cu politică naţională şi internaţională autentică dacă îţi lipsesc îndrumările teoretice, exerciţiul profesional în materie, iar scena lumii ţi-e accesibilă doar prin intermediul poveştilor gata cusute şi vopsite pe care ţi le livrează presa scrisă şi audiovizuală românească. România – subiect sau obiect al geopoliticii ? este un asemenea izvor rar. Texte cu circulaţie mică publicate de Adrian Severin între 2012 şi 2014, însoţite aici de excursuri explicative şi ample puneri în context ca de la catedră, fac oficiu de manual. Un manual fără precedent, căci acest curs de geopolitică şi relaţii trans- şi internaţionale e compus direct pe aplicaţii practice, unele aflate chiar în curs, şi nu în vreo insulă pierdută în Oceanul planetar, ci chiar pe viaţa şi pe ţara noastră.
E în ordinea anormalităţii româneşti ca informaţii utile şi lămuriri necesare să ne vină de la un „disident” al pattern-ului politic universal acceptat şi recomandat. (În ultimele două decenii, acest pattern a căpătat

clare trăsături birocratice, astfel încât „bunul” om politic a devenit o creatură executantă de vitrină, fără atitudini şi iniţiative, fără interogaţii iritante şi fără speech neliniştitor, o portavoce cu partitură preînregistrată şi volum reglabil de la distanţă.) Dar, dacă disidenţa lui Adrian Severin e gata pedepsită cu operaţiuni menite să discrediteze persoana şi s-o scoată din joc prin orice mijloace, faptele şi sensurile lor, încăpăţânate, nici nu dispar şi nici nu se transformă automat din maligne în benigne prin asemenea scamatorii. Ce poate fi deci mai anormal de normal ca „un cap tăiat” şi pus pe un platou să mai şi vorbească, şi chiar cu vocea lui ?
Pentru a face ca acul balanţei să se mişte dinspre talerul cu minus – pe care simţim prea bine că suntem aşezaţi şi zgâlţâiţi de turbulenţe de-a dreptul periculoase – spre cel cu plus, e limpede că nu ne vor fi de vreun folos inacţiunea precaută, plecăciunile servile, aşteptarea semnalelor de la alţii şi declamarea unor false victorii sau umflate cifre macroeconomice. Folositoare nu mai sunt de-acum decât sinceritatea şi realismul care li s-au cerut dintotdeauna oricăror decidenţi responsabili, acea specie rară – dar o specie, nu un unic exemplar providenţial – reprezentând ultima şansă a unei naţiuni.
Vă mai amintiţi de „lista lui Severin” ? Cea tratată ca o ficţiune, o iluzie, o boroboaţă, o gafă ? Ei bine, n-a fost nimic din toate astea, dar a fost un moment decisiv al istoriei noastre recente. Ca şi referendumul din 29 iulie 2012, fotografiat din mii de poziţii frontale îngăduite, dar nu şi din cele incomode şi revelatoare. Despre aceste lucruri, despre justiţia-instrument şi despre evoluţia arhitecturii de securitate globală şi regională care ne apasă – cea în care suferim ca „obiect”, în loc să fi fost „subiect”, cum s-ar fi cuvenit –, Adrian Severin vorbeşte în cartea de faţă deschis, în timp real şi pe înţelesul tuturor.

                                       Adina Kenereş

 

 

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE
  • Sunt un « corupt cinstit » !
  • Declaraţie făcută în faţa judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României la deschiderea procesului pornit de la scandalul provocat de The Sunday Times

SUBMINAREA UNEI NAŢIUNI : FALSE MODELE, FALSĂ POLITICĂ, FALSĂ ISTORIE
Generoasa fundaţie MM
  • Ce nu ne spune presa română despre Occidentul euroatlantic
Utopia exasperării  
  • Corul şi partitura societăţii civile
De la represiune la infracţiune – eşecul gândirii autoritar-populiste în politica penală  
  • Represiune contra expansiune
Dimensiunea externă a « războiului » politic românesc 
  • Libertatea de a trage sfori politice
  • Actori interni de uz extern
« Interlocutorii-cheie » ai doamnei Reding
România nu poate avea decât o singură politică externă 
  • Despre incompetenţă, frică, trădare
Naţional-populism şi justiţiar-populism
Cui îi servesc, de fapt, « agenţii lui Băsescu » ? 
De la puciul lui Ianaev la « lista lui Severin » 
O ţară a nimănui la porţile Occidentului

O CRIZĂ CU IMPACT GLOBAL : TEXTUL ŞI PRETEXTUL « RELAŢIA UCRAINA-RUSIA »
Putin după Putin 

  • Retorică belicoasă şi demonizare în loc de politică
Ucraina între solidaritatea portocalie şi interesele geopolitice 
  • « Armistiţiu » sau « capitulare » – consecinţele unei confuzii
Refuzul gândirii geostrategice omoară Parteneriatul estic al UE 
  • Imposibila politică externă a UE
Vilnius nu trebuie să fie un alt München ! (I) 
  • Război ? Da, dar numai în mass-media
Vilnius nu trebuie să fie un alt München ! (II) 
  • Şarada ucraineană în context eurorus
  • Utopie şi realism sau succes şi dezastru
Epilog la un summit ratat
Bătălia pentru statu quo în criza ucraineană
Criză în Ucraina – reflecţii de la faţa locului (Confruntarea Occidentului cu Rusia – Cronica unui eşec anunţat) 
  • « Strada » şi « masa » agendelor politice
  • Farmecul zgomotos al propagandei de război
Pactul Ribbentrop-Molotov redivivus sau Securitatea dinamică a macroechilibrului strategic
Al doilea război al Crimeii 
Criza ucraineană este criza ordinii globale (I)
Criza ucraineană este criza ordinii globale (II)
 
  • Progresul tehnologic « omoară » diplomaţia
Arta posibilului şi acceptarea imposibilului
Tăcerea Maidanului

O FOTOGRAFIE DE GRUP NERETUŞATĂ : NOI ALĂTURI DE UE, GERMANIA, SUA
România şi Pactul fiscal 

  • Este Germania unită incompatibilă cu Europa federală ?
UE şi patriotismul naţional – o relaţie complexă 
  • Extinderea teoretică a UE ca expansiune practică
Raportul MCV sau Derapajul democratic al Europei corupte
Există democraţie în afara statului-naţiune ? (I)
Ordinea inter-naţională
Există democraţie în afara statului-naţiune ? (II)
Ordinea trans-naţională
 
  • Rătăciţi printre carenţe, manipulări şi diversiuni
Există democraţie în afara statului-naţiune ? (III)
Ordinea supra-naţională
 
  • Varietăţi şi variante ale euroscepticismului
De la Europa germană la Germania europeană şi retur 
  • Egoismul nevoilor puterii şi lupta geografiei cu istoria
  • Germania şi Mitteleuropa – toţi diferiţi, toţi nemulţumiţi
  • Drumul desfundat de la Europa-piaţă la Europa-putere
Criza cipriotă şi sfârşitul democraţiei
Desacralizarea Occidentului (I)
În 2012, masca principiilor morale a căzut de pe faţa Occidentului
Desacralizarea Occidentului (II)
Europa unită nu poate exista ofensând indentitatea culturală a românilor

  • Orientul cu complexe şi Occidentul cu prejudecăţi
Aşa grăit-a doamna Merkel (I)
« Apărarea » statului de drept naţional prin încălcarea dreptului internaţional
Aşa grăit-a doamna Merkel (II)
Când unii sunt mai egali în drepturi decât alţii
   
  • Ficţiunea justiţiei universale ca realitate a justiţiei naţionale
Aşa grăit-a doamna Merkel (III)
Când « siguranţa » celor mari implică nesiguranţa celor mici 
  • Arcanele inavuabile ale contractului EADS – un studiu de caz
Un american la Berlin  
  • O altă coregrafie dar acelaşi scenariu
UE şi România – mariaj, coabitare sau partaj 
  • Tangram-ul geografic şi etnic al Ucrainei
Alegerile germane – cine câştigă şi cine pierde ? 
  • De la euroscepticism la secesionism
Războiul Rece – etapă a primului război mondial de o sută de ani
Reaua vestire după Viktor Orbán
Şi a fost Summit-ul NATO...
Dileme şi contratimpi româneşti la vreme de alegeri prezidenţiale

REFERENDUMUL DIN 29 IULIE 2012 –UN CUTREMUR NAŢIONAL CU REPLICI GEOPOLITICE
«Războiul civil» se transformă în « război de eliberare »
  • 1989 sau România ca dilemă europeană
Victoria referendumului asupra poporului român        
  • Traian Băsescu strivit între onoare şi tranzacţionism politicianist
Destul ! 
  • A trăda în folosul «aliatului» sau Despre vânzarea patrioţilor care nu pot fi cumpăraţi
« Ieşiţi afară ! Se fură o ţară ! » 
  • « Lista lui Severin » povestită şi decriptată

ROMÂNIA ÎNCOTRO ? SAU DESTINUL NEDECRIPTAT AL ROMÂNILOR
Protestele românilor în context global 
  • Legitimitate sau autoritate ?
Juventinismul – populismul centrului 
  • « Revoluţia hegemonică » – spre o morală unică fără ţintă şi o naţiune unică fără identitate
O naţiune pe cale de dispariţie ? 
  • Denigrare şi autodenigrare
Un pont pentru partenerul strategic american 
  • Cât de coruptă este lupta împotriva corupţiei ?
  • O Românie obedientă e mai bună decât una rezistentă
Cine concepe şi cine răspunde pentru acţiunea externă a României ? 
  • Între personificarea şi personalizarea puterii
Alegerea domnului Băsescu 
  • Falsa justiţie faţă cu adevăraţii alegători
O victorie strălucitoare şi înspăimântătoare 
  • USL entuziasmează, driblează şi... eşuează
Geostrategia SUA sau (de)veselirea românului sub scut 
  • Recunoaşterea eşecului ca premisă a unei noi strategii globale a SUA
  • România – stat cu suveranitate limitată, independenţă negarantată şi securitate ameninţată
Politica externă a României ca tragedie greacă (1)
Spre Moscova prin Paris  
  • « Visul maghiar » despre un trecut mai bun şi « coşmarul european » al unui prezent nesigur
Politica externă a României ca tragedie greacă (2)
Spre Moscova prin Berlin  
  • A fost odată diplomaţia noastră trilaterală
Politica externă a României ca tragedie greacă (3)
Spre Moscova prin Washington  
  • Moscova – un pol etern al echilibrului strategic
  • De la parteneriat la protectorat
În căutarea parteneriatului pierdut 
  • Contradicţii, spaime şi iluzii în geopolitica românească
Diplomaţie economică fără pârghii economice ?
Colonizarea unei naţiuni eşuate (I)
De la naţional-comunism la neofeudalism  
  • O altă lectură a istoriei comunismului românesc
Colonizarea unei naţiuni eşuate (II)
De la ordinea neofeudală la ordinea neocolonială 
  • Iluzii pierdute în bâlciul deşertăciunilor
Se resetează politica externă
a României ? 
  • O inevitabilă schimbare de azimut sau o necesară schimbare de stil ?
Interesul naţional şi interesele naţionale
România în pericol !

                                       Cărţi-eveniment




House Season 7