Noutăţi / Cărţile ultimului trimestru

Carnet intim (1913-1918)
Arabella Yarka

Traducere de Denisa Toma
Prefaţă de Mihai Dim. Sturdza

O piesă rară : jurnalul unei tinere bucureştence din lumea bună în anii primului război mondial.
O fiinţă rară şi ea : frumoasă, inteligentă, bogată, curajoasă, muncitoare, frivolă şi serioasă, fericită şi distrusă.

În aceste pagini dezarmant de sincere şi vii, Arabella Yarka se povesteşte nu doar pe sine, ci şi Bucureştiul fără griji care avea să cunoască bombardamentul, refugiul masiv în Moldova, spitalele de pe front, haosul lăsat de arme în urma lor. Infirmieră voluntară, apropiată de Familia regală şi apreciată de medicii din Misiunea franceză, Arabella notează febril zilele de tensiune, elanurile inimii, meditaţiile însingurate asupra destinului, peisaje de şes şi de munte, scene de moravuri. Această obişnuită a saloanelor, surprinsă de intrarea ţării în război, e obligată să-şi poarte singură de grijă şi să se descopere. Experienţa ei feminină asumată elimină destule prejudecăţi, oferind şi o imagine proaspătă, nuanţată a României aflate într-una din marile încleştări ale istoriei.

Cei ce ne cunosc arhivele nu mai speră să găsească în ele memorii sau jurnale inedite de la începutul secolului XX. Textul Arabellei Yarka – despre care unii au auzit, dar cei mai mulţi nu l-au citit – ar fi printre ultimele încă necunoscute şi de interes naţional, dacă nu chiar ultimul document de acest fel. E drept că va fi fost mic tirajul cărţii apărute în franceză la Bucureşti în 1937, iar numele autoarei şi titlul nu-i puteau inspira nici unui bibliotecar obişnuit atîta « credit istoric », încît să achiziţioneze volumul cu ochii închişi, sigur că-i oferă posterităţii informaţii şi percepţii de primă mînă despre România Marelui Război.
Dar nu e asta singura păcăleală căreia i-au căzut victime spiritele riguroase, învăţate cu cărţile. Şi cititorii mai « literari » trebuie să fi rămas perplecşi : unde s-o plaseze, cum s-o trateze pe « cocoana asta » a cărei proză nu cadra cu gusturile şi practicile « moi » ale clasei ei, al cărei teribil talent nonconformist împungea tocmai limitele unei civilizaţii prea închistate în ograda ei, şi asta în timp ce propriul sentimentalism – de care mai şi rîdea ! – o ducea atît de devreme în pragul instrospecţiilor psihanalitice ? Şi-apoi, uriaşa complicaţie creată de opţiunile « subiective » ale duduii, care idealizează orice îi încălzeşte inima, dar e în stare să distrugă mituri naţionale pentru că le cercetează mult prea de aproape şi le cîntăreşte cu măsuri mult prea universale, diminuînd de-a valma guvernanţi, diplomaţi, militari de prestigiu ! Pe scurt, un preaplin de suflet, de creier şi de onestitate, toate feminine, adică « o belea ».
Culmea, majoritatea româncelor şcolite ştiu că femeile de-aici au fost prezenţe active şi interesante în viaţa ţării uneori cu mult înaintea celor din vestul Europei. Dar, cu cîteva notabile excepţii apăsat literare – Elena Văcărescu şi Martha Bibescu, de pildă –, la îndemînă au avut mai ales biografii, texte care rezumă şi fac apel la imaginaţie. De data asta, în De pe o zi pe alta, au şi proba vitală : adevărul mişcător, ce nu se dorea literar dar care atinge performanţe literare, al unei conaţionale stăpînă pe inima şi judecata ei acum o sută de ani.

                                                                Adina Kenereş
                                                                   Figuri&clipe

Constantin C. Giurescu
Prefaţă de Dinu C. Giurescu

Între mai 1930 şi iulie 1943 au fost mulţi  cei care ciuleau urechea la radio când venea ora conferinţelor ţinute de Constantin C. Giurescu pe teme de istorie românească. Profesorul se adresa atunci marelui public, preţ de 15 sau 30 de minute, fermecându-l cu poveşti documentate despre marii voievozi, despre târgurile dispărute ale ţării sau vechile ei judeţe, relatând cum se împărţea dreptatea odinioară pe aceste meleaguri şi ce gusturi de lux aveau boierii, cum au întemeiat Petru şi Asan un stat la sud de Dunăre şi cum s-a petrecut miracolul Unirii. Iată acum reeditate douăzeci şi cinci din aceste « lecţii publice » ţinute la Universitatea Radio şi adunate în volum pentru prima oară în 1942. Şi nu e exclus ca unele detalii care au surprins atunci să-i surprindă azi şi pe contemporanii noştri.
De pildă : « Felul în care au înfăţişat cei mai mulţi dintre istorici pe Ale­xan­dru Lãpuşneanu este inexact : exagerat în unele privinţe, incomplet în al­tele. Atmosfera creată de cronica lui Grigore Ureche şi Simion Da­s­călul, pe de o parte, de nuvela lui Negruzzi, pe de altă parte, i-a fost cu totul defavorabilă : acest domn a ajuns prototipul stăpânito­ru­lui crud, tăind cu o plăcere sadică boierii, aproape egalul lui Vlad Ţe­­peş, celălalt nedreptăţit al istoriei. Câţi nu repetă şi astăzi: „Capul lui Mo­ţoc cerem“, fără să ştie că, în ceea ce priveşte acest episod, po­­vestirea talentatului Negruzzi e inventată pe de-a-ntregul şi că, în rea­litate, ce­lebrul vornic a pierit la Liov, în Polonia, de mâna călăului, iar nu sfâ­şiat de mulţimea înfuriată a târgoveţilor din Iaşi.

Cum prada Traian Basescu Romania.
Crima organizata. Interesele externe
Victor Gaetan si Ciprian Nastasiu

Cum împiedică Băsescu anchetele penale şi cum a dezmembrat DIICOT...

Cum se pleacă Băsescu în faţa grupurilor externe şi a figurilor politice în timp ce infractorii reuşesc să scape de justiţia română...

Cum i-a discreditat Băsescu pe şefii serviciilor secrete, cum a făcut un procuror general să demisioneze pentru a numi altul supus, vulnerabil...

Băsescu sau inversiunea morală : comisiile prezidenţiale pentru legalizarea drogurilor şi a prostituţiei, condamnarea creştinilor români de către elita comunistă, demolarea partidelor creştine şi periclitarea Catedralei Sf. Iosif...

Cuprinsul cărţii : Prefaţă la ediţia română • Un avertisment sub formă de mărturie • O experienţă ce trebuie scoasă la lumină • Introducere • Un Porsche argintiu, o tonă de heroină şi infractori străini • Întîlniri timpurii • Facultatea de Drept şi Decembrie 1989 • Procuror • Noul DIICOT • Vestea cea mare : este ales campionul anticorupţie • Răpirea • Intrînd în lumea lui Omar Hayssam • Extinderea investigaţiei : sirienii • Din nou la Bagdad, cu Munaf • Damasc • Subterfugiile lui Omar • Certificatele medicale ale lui Omar • Omar eliberat cu aprobare «de sus» • Scoaterea din ţară • Puteri suplimentare pentru Băsescu • Probe privind traficul de armament • Răspunsuri în Siria • Atît de aproape, şi totuşi atît de departe • Undă verde pentru arestare • O explozie de dosare • Conlucrarea cu americanii • Prădătorii de energie • S-a ajuns la cei mai apropiaţi consilieri ai lui Băsescu • Dezmembrarea DIICOT • Pentru moment, Băsescu a reuşit

Clarobscur

sau Viata unui baiat de Bucuresti
Gheorghe Parusi

Povestindu-se, la 70 de ani, Gheorghe Parusi îşi continuă, deloc surprinzător, opera de cronograf : mai întîi Cronica Bucureştilor, întocmită de el din document şi sentiment, apoi Cronologia Bucureştilor (20 septembrie 1459-31 decembrie 1989) , iar acum propria lui « istorie » în date, trăiri şi fotografii. Omul acesta e chiar o părticică a Capitalei – iar dacă s-a plimbat cîţiva ani şi prin ţară, a fost numai pentru a se simţi şi mai bucureştean. 
Uzînd din plin de modestia hîtră şi dibace a mahalalei Vergului, dar şi de rigoarea filologului devenit profesor de română şi bibliotecar al Academiei, relatează tocmai acele decenii despre care din ce în ce mai mulţi deja cer lămuriri. Aflăm cum puteai să te aperi de ce era mai rău după 1945 ocolind, adaptîndu-te, rezistînd, alegîndu-ţi bucuriile şi tovărăşiile sincere. Cu cît mai puţine iluzii, dar nu fără speranţă, cu omenie, cu mult umor şi cu o credinţă discretă în datorie şi în lucrul bine făcut... dacă tot te-ai apucat de el. O fermecătoare cronică a unui localnic devotat.

Cărţi-eveniment

A Textbook for Beginners
Raluca Suciu si Virginia Fazakas

Handbuch für Anfänger
Raluca Suciu si Virginia Fazakas

Un sfirsit in marmura
Andrei Pandele

A fost odată (şi mai este) o clădire înfricoşătoare. Sau impresionantă. Depinde cine se uită la ea, ce înţelege şi ce ştie despre formele create de om, cum citeşte istoria cea mare şi propria sa viaţă. Andrei Pandele, arhitect « pedepsit » să lucreze un an la Casa Poporului în 1987-1988, n-a putut ocoli monumentul nici în amintire, nici în prezentul său bucureştean. În ultimii ani şi-a întrebat şi breasla despre Casă şi viitorul ei într-un oraş pe care această construcţie l-a afectat serios. Fotograf pasionat şi profesionist, nu scapă din obiectiv, de mai bine de douăzeci de ani, Casa şi partea veche de oraş care a fost distrusă pentru a-i face loc. Graţie imaginilor lui Andrei Pandele şi dublei sale meserii, povestea clădirii e în acelaşi timp sinceră, dramatică şi memorabilă.

Cărţi-eveniment

Versiunea engleză :
Vlad A. Arghir şi Mike Ormsby

The House of the People
The End, in marble
Andrei Pandele

Antologie de poezii si cantece in engleză (gradinita, primar, colegiu)

Cerassela Anghel

Iată un « dosar » cu o selecţie cuprinzătoare de momente vesele ! Profesorii de engleză ştiu că nu e uşor să găseşti repede « ce-ţi trebuie » ca să dezmorţeşti o clasă obosită, să fixezi noţiuni simple când lucrezi cu un grup eterogen, să oferi mici satisfacţii de ritm şi rimă unor copii care abia îşi încropesc vocabularul de bază. Cu toţii ştiu că râsul face minuni, iar umorul englezesc rezistă bine şi la torturile gramaticale. O profesoară îndrăgostită de meserie le dă o mână de ajutor, punându-le la dispoziţie reuşitele din experienţa proprie. Fără să uite « indicaţiile scenice » acolo unde se cer, şi nici partiturile simple ale unor cântece fredonate de toată planeta.

Metodidact

Demolarile anilor '80 : stergeri, urme, reveniri
Cristian Popescu
Cu colaborarea lui Adrian Majuru
Editor Adina Kenereş

În 424 de imagini, romanul-foto al schimbării şi neschimbării Capitalei în ultimii douăzeci şi ceva de ani. În cîteva texte, repere istorice şi detalii de viaţă urbană. Comparaţii necesare pentru a trăi şi a visa
în Bucureşti.

Cărţi-eveniment

sau Cîntătorul dorului
Anton Pann

Auzim de cîţiva ani nu doar mult hulitele manele « moderne », ci şi vechi cîntări româneşti, zise « de lume » sau « de la lăutari ». Unele îşi leagă cumva numele  de Anton Pann sau provin în chip declarat din culegerea sa – celebră şi de negăsit – intitulată Spitalul amorului. Iată, în fine, după mulţi ani, această faimoasă sursă reeditată, pusă la îndemîna tuturor celor ce vor să cînte ca prin Bucureştii de acum cel puţin 150 de ani sau măcar să-şi facă o idee despre cum sunau dorul şi petrecerea pe atunci.
Repertoriul de cîntece (în transcriere europeană, pe portative şi în transcriere psaltică modernă) este însoţit de Cuvinte lămuritoare despre vechea muzică profană de la noi de Nicolae Gheorghiţă şi Mică antologie de citate din scrieri despre Anton Pann de Petru Romoşan

Cărţi-eveniment

intocmita, din document si sentiment,
de Gheorghe Parusi

La toamnă, în 20 septembrie, Capitala va împlini 550 de ani, număraţi de la prima ei atestare într-un hrisov al lui Vlad Ţepeş.
Ni s-a părut nimerit să reedităm în acest an aniversar frumoasa poveste a oraşului dintre 1512 şi 1947, spusă de Gheorghe Parusi cu ajutorul cronicilor şi tipăriturilor pe care le-a antologat, precum şi cu sute de imagini evocatoare şi istorii care ţin de propria lui viaţă.

Cîteva secole de viaţă bucureşteană palpită aici graţie documentelor. O iscusită alegere a montat cronologic secvenţe suculente ale traiului din marele oraş. Ies la iveală casa, biserica, familia, portul, ceremonia, limba, petrecerea, precum şi ecoul evenimentelor ţării în existenţa localnicilor.
Prin ocheanul sutelor de viniete întrezărim împletirea de rural şi urban, de Orient şi Occident, creşterea tîrgului, scăderea vegetaţiei, perpetuarea moravurilor.
O selecţie complementară de amintiri şi evocări dă glas unui adevărat « club » al celor ce-şi iubesc fără măsură oraşul de naştere sau de adopţie.

În plus, poate că acum, la patru ani de la prima ediţie a cărţii, simţim mai apăsat « constantele » istoriei noastre locale : de la curiozitatea pentru orice formă de spectacol – aceea care îi făcea, la 1632, pe bucureşteni să se suie cu copiii « pă garduri, de să uita cum să bate războiul » lui Matei Basarab mai jos de Plumbuita (zice cronica lui Radu Popescu) – la uşurinţa cu care întîmpinăm abuzurile negustorilor străini – astfel încît « în casa cea mai modestă, ca şi în palatul cel mai somptuos, de la vlădică pînă la opincă, din duşumea pînă-n tavan, din tălpi pînă-n creştet nu poţi găsi un pat, un pahar, un scaun, un şervet, o cizmă, o căciulă care să nu fie adusă gata din străinătate. În ţara cînepii sacii şi sfoara le cumpărăm de la nemţi ! » (spune Ion Ghica în 1875).
Amatorii de nostalgii şi realiştii găsesc aici deopotrivă argumente pentru lehamitea sau amorul lor de Bucureşti.

Cărţi-eveniment