S-au mai văzut vremuri complicate precum cele de acum (şi din deceniul care va urma). Le-au supravieţuit cu brio doar inconştienţii şi elitele apte de raţionamente şi soluţii complicate. De ce ? E complicat de spus. După o îndelungă dereglare în valori şi interese, operaţiunile de stabilizare n-au cum le face fiinţe simple, posesoare de cunoştinţe elementare şi mijloace brutale. Care ar fi atunci virtuţile complicaţiei ? Păi, aceasta ar avea din pornire avantajul cardinal al discernămîntului. Din care decurg măsuri, nuanţe şi atitudini aplicate. Pe moment, ele pot părea nebuneşti, iar în timp pot căpăta aura geniului.
Un ins complicat în vremuri pe măsură a fost, de pildă, Alexis de Tocqueville (1805-1859). Nici azi nu e limpede – şi nici mîine nu va fi – dacă vicontele magistrat, filosof, politician şi gînditor politic, căruia îi datorăm o vedere timpurie lucidă a Statelor Unite, o interpretare « originală » a Revoluţiei franceze ca desăvîrşire a monarhiei şi o sumedenie de alte judecăţi surprinzătoare, ar putea fi aşezat într-o casetă anume a istoriei. Cum, printre alte merite, îl avea şi pe acela de a nota clar şi onest unde şi de ce se complică lucrurile pînă şi cu sine însuşi, ne putem invita, preţ de trei mici paragrafe, în laboratorul său. Scurtele lui note, scrise strict pentru sine, ne dau o cheie rară pentru complicaţiile din care nu vom scăpa prea curînd.

« Instinctul meu, părerile mele

Am pentru instituţiile democratice un gust intelectual, dar sînt aristocrat din instinct, adică dispreţuiesc mulţimea şi mă tem de ea. Iubesc cu patimă libertatea, legalitatea, respectarea drepturilor, dar nu democraţia. Asta e în sufletul meu.
Urăsc demagogia, acţiunea dezordonată a maselor, intervenţia lor violentă şi deloc luminată în treburile publice, patimile jinduitoare ale claselor de jos, pornirile împotriva credinţei. Asta e în sufletul meu.
Nu ţin nici de partida revoluţionară, nici de cea conservatoare. Totuşi, la urma urmei, ţin mai degrabă la cea din urmă decît la prima. Căci mă deosebesc de cea de-a doua mai mult prin mijloace decît prin scop, în timp ce mă deosebesc de prima deopotrivă prin mijloace şi prin scop. Libertatea e pasiunea mea înaintea tuturor celorlalte. Acesta este adevărul. »

(Citat de Antoine Redier în Comme disait Monsieur de Tocqueville, Perrin, Paris, 1925, pp. 46-48)