Puţină gheaţă cu măr

vineri 9 iul. 2010

O fi Franţa ţara fineţurilor gastronomice, a meselor de gourmets, dar viaţa naţiunii nu se reduce la bistrouri bune şi restaurante cu stele în Michelin. În Nord şi în Sud – mai abitir decît în rest –, tradiţia ţărănească ţine la tăvăleală. În Normandia cel puţin, unde e umed şi răcoros multe luni din an, crăpelniţele îndelungi n-au încetat niciodată. La o asemenea masă de o seară, o noapte şi încă o jumătate de zi, poţi să-ţi pierzi uzul… trupului întreg dacă nu faci ce face toată lumea. Şi ce face ? O gaură ! Îi zice trou normand, adică « gaura normandă » sau « puţul normand ».
Acum mai bine de un secol, era vorba de un păhărel de calva – rachiu de mere sau de mere şi pere, o ţuică simplă sau trasă de două ori din cidru, parfumata şi acidulata băuturică scoasă din celebrele livezi ale regiunii Calvados –, care se servea după al patrulea sau al cincilea fel de mîncare. De cîteva decenii, « şmecheria » asta care accelera digestia şi făcea « gol » în stomac, numai bine ca să mai încapă în el încă şapte feluri, s-a perfecţionat, adăugîndu-şi frigul la pălărie. Normanzii te uimesc punîndu-ţi dinainte, după peşti şi fripturi, o cupă de îngheţată. Stau acolo două bule mici sau una mare de sorbet (îngheţată făcută cu apă, nu cu lapte, smîntînă sau frişcă) de mere locale, peste care s-a turnat un păhărel de calva. Straniul desert alcoolizat zdravăn n-are prea mult zahăr, dar are meritul de a-ţi anestezia interioarele – chiar simţi că ţi se face o gaură, un tunel, un fel de excavaţie în burtă şi, cu toate că ai mîncat deja doza ta normală pe două zile, parcă-parcă ţi se face foame…
Măcar cei care bravează criza – şi bine fac – şi continuă să pună la cale nunţi, botezuri, aniversări ştiu acum să evite ambulanţa de la ora şase « găurind » oaspeţii cu reţete verificate.

Lasati un comentariu

Comentariu