De cînd ne afundăm accelerat în agonie, se aud şi tot mai multe voci mustrătoare. Nu oricine. Nu naivii de pe stradă care să ne mai distreze cu un « vai, cum e posibil ? », nu ei ne scutură cel mai tare, ci semnături cu pretinsă autoritate, foşti înalţi demnitari, inşi cu răspunderi şi funcţii nu în Evul Mediu, ci pînă mai ieri sau chiar azi. Cică « de ce nu se manifestă intelectualii ? », de ce nu-şi joacă « rolul » ? La început am crezut că îi irită tăcerea « intelectualilor lui Băsescu », dar, cum acesta nu e un subiect – căci, odată enunţat, e şi rezolvat –, am trecut mai departe. Pe urmă am văzut că « toată lumea cu mintea-n cap » e vizată de un tir în căutare de vinovaţi. Furioşii nu se încurcă ei cu definiţii – lucruri care obosesc biblioteci –, ci înţeleg prin « ’telectual » tot ce mişcă zicînd cu ghiers mieros, gîdilînd plăcut urechea şi lătrînd la o lună indicată precis/sever/punctual de vreun moderator cu audienţă.
În mod ideal – descifrezi printre rînduri –, un asemenea cretin de ’telectual ar trebui să-i mai înlocuiască în poartă pe politrucii epuizaţi sau să alerge în lungul tuşei încercînd din răsputeri să-i fure mingea aberaţiilor unui acolit al puterii. Dar de ce ar face-o ?! Cretinul de ’telectual e şi el secătuit, dacă e un om de calitate. Precis a vorbit şi a scris la viaţa lui pentru propăşirea naţiei, a bătut cu pumnul în masă sau/şi s-a umilit pentru domeniul lui în diverse etape, s-a întors cu entuziasm la urne după ce se lehămesise de cîteva ori, a rămas fără pix, fără taste-n deşte şi fără apă-n gură de atîtea presă/radio/tele mari şi mici frecventate… şi-acum stă posac la umbră. Pentru ce s-ar alătura el falşilor ’telectuali şi adevăratelor marionete care-şi arată mutra în cîte-o sară pe sticlă ? Oare nu ştie că ăia-s nişte granguri politici răsuflaţi, băieţi de mingi din servicii/sindicate/rizibile patronate, toţi fără viitor şi cu prezent nesigur ? Ba ştie ! De ce s-ar face de rîs lălăind în trena vreunui iluminat care brodează pe tema neamului nedreptăţit, cu gura plină de Doamne-Doamne ? Şi de ce ar trebui să-i convină să fie luat de bou circulînd prin platouri înţesate de ofiţeri tocmai el, un civil 100 %, care n-a luat, ca ei, nici un grad, nici o promovare, nici o şpagă, nici o primă, chiar nimic-nimic afară de o colecţie sănătoasă de corecţii/frustrări/
marginalizări/controale/procese/
destituiri/tăieri/amînări ?
Păi, dacă s-au descurcat ei toţi foarte bine pîn-acum, « în sistem », fără el, s-o ţină tot aşa pînă la victoria finală ! Că nu mai e mult. El o pită şi o ceapă mai găseşte. Să mai găsească şi ei nişte « resurse ». Sigur că i se suie sîngele la cap cînd vede – ca şi mine – texte sobre, scrise de alţii, care acuză neputinţa ’telectualilor din anii ’90, a celor din anii 2000 şi a celor care au mai rămas în viaţă. Da, dar chiar ’telectualii acuzatori sînt cei care stăteau şi stau pitiţi prin cancelarii şi birouri vătuite în chiar acei şi aceşti ani ! Cine i-a împiedicat să se înconjoare de « specialişti » ? Să-i asculte ? Să-i convingă pe politici că nu e în regulă ce se întîmplă ? I-a oprit cineva să-şi dea demisia, să iasă-n stradă cu pancarte, să facă greva foamei, să scrie întregii planete, să-şi rupă hainele de pe ei, să denunţe mîrşăvia de fiecare clipă, trădările şi vînzările la care erau martori şi părtaşi, dar nicidecum judecători şi procurori impliciţi, aşa cum o cere orice înaltă poziţie în stat ?
Nu zău, cu ce tupeu vin azi filfizonii aştia între 60 şi 80 de ani să ne spună că « nu existăm bine » ? Dacă vreunul dintre ei mai crede că va avea o vîrstă a patra demnă, poate că ar merita să-i spunem că e în iluzie. Cît despre posteritate, e cam clar că s-au lins pe bot toate morile de vorbe care au izbutit atîta amar de ani să se facă imune/inconturnabile/inamovibile/impenetrabile : complicitatea la agonie nu se prescrie.
De ce nu se manifestă intelectualii, dragii noştri proşti care justifică baba-oarba asta a noastră cu UE ? Pentru că nu are riguros nici un rost. Deocamdată.