Jean Daniel, unul dintre fondatorii lui Nouvel Obs, al cărui comitet editorial îl prezidează, semnează săptămînal şi editorialul revistei. Imediat după discursul lui Nicolas Sarkozy de la Grenoble, în care acesta « a crezut că trebuie să lege violenţa de emigrare », Jean Daniel a scris în chip de editorial acel discurs pe care ar fi vrut să-l audă venind din gura preşedintelui Franţei. Textul nu-i numeşte niciodată pe romi, dar face un istoric al Franţei ca ţară de azil, deplînge actuala atitudine generală faţă de amărîţi şi refugiaţi şi se încheie cu un apel echilibrat – aşa cum ar fi fost de aşteptat – la « respectarea legilor care fac gloria şi măreţia istoriei noastre ». E de crezut că mulţi francezi – mai mult de 52 % după ultimele sondaje – ar fi preferat discursul « prezidenţial » al lui Jean Daniel celui pe care l-au auzit la Grenoble de curînd.

« […] Noi am primit [în Franţa – n. red.] o parte din mizeria lumii. Asta era misiunea noastră, o misiune conformă lungii noastre tradiţii. Dar nu ne-am pregătit să-i primim pe aceşti nou-veniţi, să-i repartizăm în aşa fel încît să aibă aceleaşi posibilităţi de a se caza şi a munci. […]
Multă vreme am avut ştiinţa de a-i transforma pe fraţii noştri care căutau refugiu la noi în copii ai Republicii. Şcoala, scumpa noastră şcoală laică şi republicană, a fost o minunată maşină de fabricat francezi. Voi spune acelaşi lucru şi despre armată, despre sindicate, precum şi – italienii şi polonezii îşi amintesc – despre Biserică.
Am lăsat aceste mecanisme să se strice şi nu ne-a mai dat prin minte să le înlocuim. Rezultatul e că, pe lîngă un număr impresionant de reuşite ale integrării, am văzut şi cum se formează grupuri abandonate de naţiune, de ţările lor de origine, chiar de familiile lor, iar asta e foarte grav. Dar, mai întîi de toate, fără îndoială, abandonate de noi înşine. […] »

Jean Daniel, din editorialul intitulat
« La troisième France », Le Nouvel Observateur,
12-18 august 2010, p. 21