Acad. Cristian Hera
membru al Academiei Române, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice « Gheorghe Ionescu-Şişeşti », fost preşedinte al IPID în 2008

fragment din România după criză. Reprofesionalizarea, Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare – IPID, coordonatori Mircea Maliţa şi Călin Georgescu, Editura Compania, Bucureşti, 2010

[…] În calitate de stat membru al Uniunii Europene, avem datoria să realizăm dezvoltarea rapidă şi durabilă a unui sector agricol performant, adaptat cerinţelor europene şi mondiale, să folosim pârghii eficiente economic şi metode de producţie în deplină armonie cu protejarea mediului şi a resurselor naturale. Producţii de 2 341 kg/ha la grâu, 3 417 kg/ha la porumb, 15 993 kg/ha la cartofi, realizate în anul 2009 în România, comparativ cu 8 280 kg/ha la grâu în Marea Britanie, 9 943 kg/ha la porumb în Spania sau 44 056 kg/ha la cartofi în Germania, nu pot fi eficiente economic şi sunt departe de a fi competitive, ceea ce face ca România, din ţară exportatoare, să devină ţară importatoare de alimente.
Încă de la instituţionalizarea cercetării ştiinţifice, prin înfiinţarea în anul 1927 a Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR), rezultatele obţinute au fost competitive cu cele realizate pe plan mondial. Au fost create soiuri de grâu şi orz, hibrizi de porumb şi floarea-soarelui cu potenţial ridicat de producţie, calitate superioară şi stabilitate a recoltelor. Hibrizii de floarea-soarelui creaţi la Institutul de la Fundulea au constituit prioritate absolută pe plan mondial, aceştia cultivându-se nu numai în România, ci şi în SUA, Spania şi în alte ţări.
Dificultăţile cu care se confruntă cercetarea ştiinţifică în ultimii 20 de ani explică abordarea timidă a domeniilor de vârf, cum este cel al biotehnologiilor moderne.
Pentru diminuarea efectelor negative determinate de schimbările climatice şi pentru adaptarea la noile tehnologii de cultivare a plantelor, cooperarea cu instituţii având realizări de vârf în sectorul geneticii şi ameliorării plantelor este de mare interes, mai ales în domeniul infuzării în germoplasma românească a « genelor de interes », pentru obţinerea de organisme autohtone bine adaptate condiţiilor de climă şi sol din diferitele zone ale ţării.
Pe plan mondial, ca urmare a potenţialului ridicat de producţie, a rezistenţei la boli şi dăunători, a toleranţei ridicate la schimbările climatice, cultivarea soiurilor ameliorate prin biotehnologie a depăşit, încă din primul deceniu de comercializare şi cultivare, suprafaţa de 114 milioane de hectare, aducând beneficii economice nete de 27 de miliarde de dolari şi reducerea utilizării pesticidelor cu 15 %.
Decada care a debutat în 2006 sub semnul câştigării încrederii în viitorul culturilor biotehnologice a milioane de fermieri din ţări avansate şi emergente preconizează obţinerea de plante cu modificări multiple, cu potenţial sporit de producţie şi toleranţă crescută la schimbările climatice.

Culturile comerciale biotech şi produsele alimentare realizate au fost evaluate riguros sub aspectul siguranţei alimentare şi al mediului, în conformitate cu standardele şi reglementările stabilite şi acceptate pe plan internaţional. Rezultatele demonstrează că soia, porumbul, rapiţa şi alte culturi ameliorate sunt pe deplin comparabile din punctul de vedere al nutriţiei şi siguranţei alimentare cu culturile şi produsele agroalimentare convenţionale.
Reticenţele manifestate faţă de progresul cunoaşterii ştiinţifice şi al dezvoltării tehnologice, neaplicarea sau aplicarea cu întârziere a progresului în practica agricolă afectează şi performanţele agriculturii româneşti în competiţia globală. Până în anul 2007, România cultiva 240 000 de hectare cu soia, fiind una dintre ţările cu suprafeţele cele mai mari consacrate acestei culturi. În ultimii ani, suprafaţa cultivată cu soia a scăzut la 20 000-40 000 de hectare, în timp ce România, ca şi alte ţări ale UE, importă din SUA, Brazilia sau Argentina zeci de milioane de tone de şroturi obţinute din soia. Prin valorificarea rezultatelor obţinute de cercetarea ştiinţifică agricolă avansată, România poate deveni, din ţară importatoare de şrot, ţară exportatoare, având în vedere condiţiile extrem de favorabile pentru cultura soiei.
Asigurarea necesarului intern de hrană şi produse pentru export, nivelul şi calitatea recoltei depind de efortul concertat al factorilor politici şi administrativi, al producătorilor agricoli, al economiştilor, al tuturor specialiştilor, mai ales al cercetătorilor ştiinţifici.