Prof. Ioan Dan Gheorghiu
preşedinte-director general al Institutului de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti, preşedinte al Federaţiei Patronale Energia.

fragment din România după criză. Reprofesionalizarea, Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare – IPID, coordonatori Mircea Maliţa şi Călin Georgescu, Editura Compania, Bucureşti, 2010

România încotro ?
Ca ţară membră a UE, România nu poate sta deoparte şi nu poate ignora o nouă abordare a problematicii energetice din ţara noastră.
În primul rând, trebuie luată de urgenţă decizia revizuirii strategiei energetice până în anul 2020, cu extindere până în anul 2030, prin prisma schimbărilor climatice şi, mai ales, prin prisma SET-Planului, care va deveni cartea de căpătâi a Europei pentru următorii 10 ani în abordarea oricărei probleme legate de dezvoltarea sectorului energetic.
În acest context, România are în faţă o mare provocare, şi anume : schimbarea de fond a conceptului de dezvoltare a Sistemului Energetic Naţional, în sensul de a începe analiza pornind de la noul deziderat al prevenirii schimbărilor climatice. (Ana Otilia Nuţu, România şi ţintele UE de reducere a emisiilor, Centrul Român de Politici Europene, 2010.)
Vom putea oare modifica modul nostru de a gândi şi de a construi un nou Sistem Energetic bazat pe tehnologii curate, capabil să facă faţă tuturor exigenţelor de securitate şi calitate a energiei ?
Răspunsul este greu de dat într-un moment de criză financiară, atunci când toate ramurile de activitate solicită bani de la buget şi când problemele de sănătate, învăţământ şi, mai ales, cele sociale au prioritate în politica oricărui guvern.
Cu toate acestea, pregătirea unei noi strategii energetice bazată pe limitarea schimbărilor climatice este posibilă şi ea trebuie privită ca o îndatorire a României ca ţară membră a UE, nicidecum ca produsul unui partid aflat azi la guvernare sau în opoziţie.
Elaborarea unei strategii energetice pe următorii 10-15 ani, definită ca transpartinică şi transguvernamentală, adoptată prin lege în Parlamentul României, ar da posibilitatea planificării pe termen lung a resurselor financiare şi umane, corelată cu promovarea ultimelor tehnologii din domeniu.
Prin natura lucrurilor şi ţinând seama de faptul că în ultimii 20 de ani nu s-a investit aproape deloc în Sistemul Energetic Naţional, România are şansa să sară nişte etape pe care, de altfel, multe dintre statele europene le-au parcurs. România este în măsură să promoveze direct acele tehnologii care, într-adevăr, sunt capabile să reducă emisiile poluante şi în special CO2 la nivelul prescris astăzi prin norme si directive europene.
Personal, consider că independenţa energetică în noul context european trebuie să primească alte valenţe şi că o ţară cu adevărat independentă energetic va fi acea ţară care va şti să producă energie electrică respectând normele de poluare şi asigurând în acelaşi timp calitatea şi cantitatea de energie solicitate de consumatori.
Dacă vom şti să livrăm din Sistemul Energetic Naţional acea energie verde bazată pe tehnologiile cele mai avansate, sigur vom deveni lideri în această zonă sud-est europeană şi, de ce nu, un exemplu de ţară căreia îi pasă de viaţa şi sănătatea generaţiilor viitoare.
Este un moment crucial pentru energetica românească, iar noi, specialiştii, suntem obligaţi să punem în faţa politicului varianta optimă pentru România, sperând ca măcar în această problemă interesul naţional să primeze asupra intereselor de partid.
Ca să închei totuşi într-un spirit optimist, am convingerea că în momentele de cumpănă ale istoriei (fie ea şi tehnică) românii au ştiut să strângă rândurile şi să ia deciziile în favoarea ţării. Asta îmi doresc şi acum.