Prof. Adrian Curaj
preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, profesor la Universitatea Politehnică din Bucureşti.  

fragment din România după criză. Reprofesionalizarea, Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare – IPID, coordonatori Mircea Maliţa şi Călin Georgescu, Editura Compania, Bucureşti, 2010

Celui ce nu ştie în ce port vrea să ajungă
niciodată vântul nu-i va fi favorabil !

În loc de introducere
Suntem la răscruce ! De opţiunile noastre depinde în ce fel de Românie vom trăi.
Pe mine mă interesează pentru că am ales viitorul ca loc în care vreau să trăiesc. Mă simt responsabil, ca şi Dumnevoastră, de deciziile luate astăzi, de cele ce se vor lua mâine şi poimâine, pentru că le asociez cu paşi necesari pentru a ajunge acolo. Avem un acolo ? Ima­ginea lui, viziunea pe termen lung am construit-o împreună şi credem în ea ? Am discutat despre tendinţele globale, am luat în calcul factori ai schimbării, am negociat posibile opţiuni, ne-am pus pro­blema riscurilor ? Este această viziune suficient de provocatoare, dar şi credibilă ? Ţine cont de (şi valorifică) imensul capital intelectual, natural şi cultural al României ? Este acea viziune pe termen lung asu­mată de actorii-cheie din sistem şi conduce la decizii şi acţiuni înce­pând de mâine ? Daca da, atunci avem o ţintă, acel acolo, iar politicile pe termen scurt, strategiile şi planurile de implementare precizează doar forma prezentă, specifică de acţiune. Ţinta nu este însă nici ea fixă şi de aceea se vorbeşte de un proces continuu, de cicluri de în­văţare. Pe de altă parte, nu inventăm şi reinventăm roata, fiecare ciclu politic începând prin a nega tot ce a fost înainte, pornind totul de la zero şi, implacabil, terminând prin a fi contestat de altul ce reia ciclul, din păcate, nu unul virtuos.
Dacă m-aţi întreba « ce fel de Românie doresc », aş spune că vreau o Românie în care îţi place să trăieşti şi să munceşti, o destinaţie ştiinţifică şi tehnologică de interes. « Îţi place să trăieşti » se asociază calităţii sociale ; « îţi place să lucrezi » înseamnă mediu deschis competiţiei, producerii de cunoaştere şi inovare, oportunităţi de a-ţi pune în valoare cunoaşterea şi creativitatea. O Românie care nu te goneşte, pentru care nu brain-drain-ul este problema, ci selecţia celor ce vor să vină să lucreze în universităţi, în institutele publice de cerce­tare şi în cele private, în firmele high-tech, în centrele de design. O Românie care-şi valorifică moştenirea culturală, ştiinţifică şi tehnologică, în care ruralul nu este văzut ca problemă şi handicap, ci este transformat în avantaj competitiv.
Nu avem încă o astfel de viziune şi nici priorităţi, deşi nu se poa­te spune că nu s-a încercat în diverse momente din ultimii 20 de ani. Dacă le-am fi avut, cu siguranţă că în perioada aceasta atât de dificilă economic, global şi naţional, nu am fi putut lua decizii atât de ne­inspirate şi dureroase privind diminuarea dramatică a cheltuie­li­lor/investiţiei în cercetare şi dezvoltare (C&D). Cu siguranţă că nu am fi ajuns să avem cel mai mic procent din PIB alocat investiţiei publice în cercetare dintre toate ţările UE27, şi am fi inţeles că tocmai criza economică şi nevoia de ieşire rapidă din ea ne obligă să sporim investiţia atât în cercetare şi dezvoltare, cât şi în educaţie. Un raport recent al Organizaţiei pentru Colaborare Economică şi Dez­voltare (Policy responses to the economic crisis to restore long-term growth : Results of the OECD questionnaire, DSTI/IND/STP/ICCP(2009)1/ADD, 20 February 2009.) analizează răspunsurile ţărilor membre la un chestionar pri­vind recesiunea economică şi acţiunile pentru revenirea la o creştere pe termen lung, sustenabilă. Investiţia în C&D şi inovare este văzu­tă ca o prioritate în pachetele de stimulare economică. În principiu, aceste măsuri constau în formularea şi aderarea la ţinte pentru C&D (incluzând creşterea cheltuielilor destinate acestui scop, măsuri spe­cifice pentru anumite domenii considerate prioritare şi investiţia în infrastructuri de cercetare), stimulente pentru investiţia privată în C&D (incluzând facilităţi fiscale, achiziţii publice de inovare), măsuri pentru sprijinirea IMM-urilor inovative, încurajarea angajării în C&D. Acest efort include, de asemenea, măsuri fără rol de reglementare pen­tru a stimula inovarea, cum ar fi prevederi ce direcţionează cer­cetarea în ştiinţele vieţii (de exemplu, în domeniul celulelor stem) sau în sfera tehnologiilor verzi (de exemplu, cele privind sursele standard sau re­ge­nerabile de energie). Aspectele instituţionale, colabora­rea pu­blic-privat, transferul de cunoaştere şi cooperarea internaţio­nală sunt considerate com­ponente esenţiale ale pachetelor de stimulare eco­no­mică.
Ţin de viziune atât opţiunile pe termen lung (think big), cât şi opţiunile pe termen scurt (act small, quick and of quality).
Dacă ne uităm la statistici şi analize (trendcharts, INNO-barometers, innovation scoreboards, science and engineering indicators, key figures), dar şi la tendinţe şi provocări globale, înţelegem că şansa României nu poate veni din a copia, din a avea permanent ţinta să-i ajungă pe alţii din urmă, ceea ce poate fi asemănat cu red ocean strategy, ci din schimbarea de paradigmă pe care aş asocia-o cu blue ocean strategy. (Blue Ocean Strategy. How to create uncontested market space and make the competition irrelevant, W. Chan Kim, Renée Mauborgne, Harvard Business School Press, 2005.)  Într-un fel, este vorba de a construi o poveste de succes, aşa cum sunt poveştile altora – ale Irlandei, Finlandei, Israelului sau Coreei de Sud, ca să păstrăm scala –, dar aceasta trebuie să fie propria noastră poveste.
Pentru fiecare dintre ţările de mai sus diferenţa a făcut-o inves­tiţia în cercetare, dezvoltare, inovare, dar mai ales investiţia în educaţie, iar rezultatele s-au văzut în 10-15 ani şi sunt sustenabile. Nu cred în soluţii miraculoase pentru România, dar cred că este mo­men­tul să discutăm despre viziune, strategii, consecvenţă, predictibilitate. Nu cred într-un consens superficial, dar cred în opţiuni majore, ne­gociate şi asumate de actorii-cheie.
Parafrazând raportul unuia dintre grupurile de experţi ai Co­misiei Europene pentru pregătirea Strategiei 2020, aş vrea să cred că ne putem propune un viitor intensiv în cunoaştere pentru România, aşa cum se doreşte a knowledge-intensive future for Europe. (ERA – EU Expert Group Report, A Knowledge-Intensive Future for Europe, 2009.) Sintagma « in­tensiv în cunoaştere » ne duce spre triunghiul educaţie-cercetare-ino­vare ca punct focal pentru România, declarat punct focal al Strategiei « Europa 2020 ». În acelaşi timp, nu trebuie să uitam de tripla elice (triple helix) universitate-guvernare-mediul de afaceri.
Avem proiecte pe termen scurt, mediu şi lung referitoare la cer­cetare ştiinţifică şi la universităţi ?