Zice că-i jurnalist. Nu l-am văzut pe jos decît în incinta Camerii, nefiind permis nimănui a intra în Cameră cu birja. Prefecţi gentili, dac-aveţi vanitatea să vi s-anunţe la gazetă sosirea voastră-n capitală, adresaţi-vă tînărului No. 3. Îl găsiţi la Capşa între orele 5 şi 7 post meridiane : « Simpaticul prefect… » costă un pol. « Agerul şi neobositul nostru prefect… » taie ceva mai scump. Nenorociţi cerşetori de slujbe, dacă vreţi să trăiţi cîteva zile în cele mai frumoase iluzii, să ştiţi că nu le puteţi cumpăra pe un preţ mai moderat şi mai potrivit cu mijloacele şi cu aspiraţiile voastre decît tot la No. 3. E bun prieten cu toţi miniştrii.

Pe « Bimbirică » l-a făcut marţi. E dator pe doi ani la birt, şi croitorul i-a făcut al cincilea palton în socoteala unei « împămînteniri » care-n toate iernele se pune la ordinea zilei. Cînd îl vezi răsturnat în birjă, cu jobenul lui, cu havana lui, grav, cu braţele încrucişate pe piept şi cu picioarele proţăpite în spatele birjarului, îţi vine să crezi că e, cel puţin, moştenitorul lui Zapa. Altfel, e băiat bun : astă-vară, cînd l-a prins poliţia c-o mică escrocherie, el nu s-a supărat de loc… a început să rîdă : voise să fac-o farsă… de-o mie două sute de lei. Speră să iasă deputat în viitoarele alegeri. Mai ştii ?

A. Vlahuţă – Scrieri alese, vol. II, ediţie îngrijită de Valeriu Rîpeanu, EPL, Bucureşti, 1963 ; fragment din textul « Cîţiva paraziţi », apărut iniţial în Vieaţa, la 12 decembrie 1893, semnat Mirmidon.