Pe unde ne mai sînt intelectualii – scriitorii, filosofii, gînditorii ? Ce-a mai rămas din opera miilor şi miilor de membri ai Uniunii Scriitorilor din RSR ? Vă amintiţi ? Tone şi tone de romane cu false problematici grele, poeţi grafomani – « anul şi cîrlanul », adică volumul, vorba lui Marin Sorescu –, buni numai de internat în case de odihnă, cu şpriţurile aferente, ca în filmele lui Nikita Mihalkov, cărţi de critică literară halucinate şi halucinante, maculatură peste maculatură. Credeam că s-a terminat. Dar nicidecum !
Avem astăzi legiuni de istorici amatori, nepregătiţi dar deja « închiriaţi » de ONG-uri străine sau secret româneşti. S-au inventat nenumărate instituţii, institute, agenţii europene, mondiale, de consultanţă, fundaţii morale şi foarte multe ortodoxiste. Aceste oficine sînt populate de experţi greu de definit. Plătim de ani buni, cu bani mulţi, un CNSAS care n-a reuşit să prindă nici o crimă comisă pe frontiere sau în beciurile fostului regim de vreun colonel sau general de Securitate. Ciudaţii cercetători ai CNSAS-ului au reuşit, în schimb, să-i « prindă » şi să-i spurce pe mai toţi adversarii eternei Securităţi. Avem ziarişti (şi multe ziariste) evident înrolaţi şi care mint, falsifică, intoxică agresiv, violent, securitistic. Dar avem, mai ales, o elită intelectuală aproape în întregime compromisă, cu nimic mai bună decît Roberta Anastase, Elena Udrea sau Emil Boc. O paranteză premonitorie : Traian Băsescu, la fel ca faraonii, îşi va putea atribui şi meritul de a fi îngropat în piramida epocii sale, pe lîngă sigla PDL-ului, şi întregul său aparat de propagandă, eseişti, falşi filosofi, scriitori, analişti, editori, guri vorbitoare TV.
În ultimii zece ani cel puţin, le-am atras atenţia multor tineri că lectura în exces, ca a unor drogaţi (ai aparatului de propagandă), din operele nemuritoare ale lui Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu, plus Monica Lovinescu, Eliade, Cioran, riscă să-i lase aşa cum i-a găsit, adică destul de inculţi sau sfertoculţi. Pentru că în lumea normală li se recomandă tinerilor studiul istoriei, al ştiinţelor, al dreptului, îmbogăţirea cunoştinţelor din propria meserie, oricare ar fi ea, oricît de modestă. Noi, după consumul excesiv de literatură, de poeme, romane, critică literară (nu şi istorie literară) din anii ’60-’70, am avut după 1989 şi un consum abuziv din cîţiva autori de eseuri şi simulacre de filosofie ultrarecomandaţi, foarte « fini », « rari », dar vînduţi şi în supermarketuri ca « bestselleruri ». După beţia de ficţiune, ne-am îmbătat criţă cu imposturi « elitiste ». Ca la nebuni ! Sau ca în societăţile totalitare.
Să venim totuşi la lucruri mai serioase. Vă mai amintiţi de Bulă, celebrul sofist al epocii Ceauşescu, cel care gîndea cu voce tare : dacă ei o duc atît de rău şi noi atît de bine, de ce nouă ne merge atît de rău şi lor atît de bine ? Se spune că Bulă s-ar fi reîncarnat şi ar mai fi pus de curînd o întrebare : de ce ar reuşi mai bine o democraţie făcută de aceiaşi securişti care au făcut comunismul ? Comunismul l-au făcut cu sovieticii, democraţia o execută cu americanii, materialul uman folosit e însă cam acelaşi, adesea identic – atletul ideologic comunisto-capitalist Vladimir Tismăneanu e o dovadă vie.
Tov. Liiceanu, oportunist încă de prin ’60 şi ceva toamna, tocmai s-a delimitat de preşedintele său anticomunist post-factum, ca şi el. A spus Băsescu că Nicolae Ceauşescu ar fi fost un mare om politic (comunist, evident) dacă se limita la două mandate (zece ani) ? Expertul în Heidegger de la Marea Neagră s-a opărit tot. Da, tovarăşe Liiceanu, dacă Ceauşescu se limita la două mandate, scăpam şi de terorismul « intelectual » practicat de mătăluţă asupra românilor « comunişti ». Şi cine ştie de cîte alte noxe am fi fost scutiţi în aceşti ultimi douăzeci de ani.
Douăzeci de ani ? De vreo douăzeci de ani, Gabriel Liiceanu, încremenit în proiect, veghează fix din centrul tuturor tîrgurilor de carte. Parc-ar fi Ceauşescu la CC. Care nu va prinde, din motive obiective, Casa Poporului…

Petru Romoşan