Naşterea şi copilăria lui Iisus

miercuri 22 dec. 2010

Fragment din Sfânta Scriptură pentru popor urmată de Vieţile sfinţilor, cuprinzând şi rugăciunile folosite de fiecare creştin în viaţa cea de toate zilele  de I. Popescu-Băjenaru

Vestirea naşterii lui Iisus. – La şase luni după ce a vestit pe Zaharia că va avea un fiu, Îngerul Dom­nu­­lui s-a arătat şi Fecioarei Maria în Nazaret. Ea trăia în casa dulgherului Iosif, a cărui logodnică era. La vederea strălucirii îngereşti, Maria s-a înspăimântat. Îngerul Ga­vriil însă i-a zis : « Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, că Dom­nul este cu tine ! Binecuvântată eşti tu între femei ! » Văzând însă spaima Fecioarei, îngerul a adăugat : « Nu te teme, Mario, că ai aflat har înaintea lui Dumnezeu ; şi iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte Fiu ; şi-I vei pune numele Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui de Sus se va chema ; şi-I va da Lui Domnul scaunul lui David, tatăl Său ; şi va domni în veci peste casa lui Iacob, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit ! » Şi a întrebat Fecioara : « Cum va fi aceasta, deoarece eu nu ştiu de bărbat ? » Iar îngerul i-a răspuns : « Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. Pentru aceasta, şi Sfântul ce se va naşte din tine se va numi Fi­­ul lui Dumnezeu. Iată că şi Elisabeta, rudenia ta, a ză­mis­lit şi ea fiu acum, la bătrâneţe ; aşa că la Dumnezeu nimic nu e cu neputinţă ! » La aceste vorbe, Fecioara Maria a adău­gat : « Iată roaba Domnului ; fie mie după cuvântul tău ! » Şi în­ge­rul s-a depărtat.
Fecioara Maria la Elisabeta. – După aceea, Maria plecă în Iudeea, la vara sa, unde a rămas aproape trei luni. Iar Iosif, după sfatul îngerului Gavril, care i s-a ară­tat în vis spunându-i că rodul pântecelui ei este de la Duhul Sfânt, care l-a ales pe el să poarte de grijă Ma­ri­­ei, a luat iarăşi în casa sa pe Sfânta Fecioară, cu care a vieţuit mai departe împreună.
Plecarea spre Betleemul Iudeii. – Pe vremea când Sfânta Fecioară purta în pântece pe Iisus dom­nea peste Imperiul Roman Octavian August. Acesta, voind să cunoască numărul tuturor supuşilor săi de pe toată în­­tinderea imperiului, porunci ca fiecare om să meargă să-şi înscrie numele în satul sau oraşul de unde i se trăgea neamul.
Urmând poruncii împăratului, Sfânta Fecioară porni cu logodnicul său, Iosif, spre Betleem – vechea ce­tate a lui David –, deoarece aici era leagănul neamului lor.
Sosind în cetate, din pricina îmbulzelii de lume, abia găsiră adăpost într-un staul de vite, la marginea ora­­­şului. Tocmai în vremea aceea veni ceasul ca Sfânta Fe­­­cioară să nască. Neavând alt loc de adăpost, născu în sta­ul. După ce şi-a înfăşat pruncul în scutece, L-a pus în ies­lea oilor.
Vestirea păstorilor despre Naşterea Mântuitorului. – În preajma staulului unde născuse Sfânta Fecioară erau mai mulţi ciobani care străjuiau noaptea în jurul turmelor. Îngerul Domnului li s-a arătat lor cu mare strălucire. Ei, deocamdată, s-au înspăimântat. Îngerul însă le-a grăit : « Nu vă temeţi ! Eu vin să vă aduc vouă veste bună şi izvorâtoare de multă bucurie pentru tot norodul. Astăzi s-a născut Mântuitorul lumii, Hristos Domnul, în cetatea lui David. Mergeţi la staulul din apropierea voastră şi-L veţi afla înfăşat în scutece şi culcat în iesle ! » Cum sfârşi aceste vorbe, îndată se ivi împrejurul îngerului mulţime mare de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi cântând : « Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu ; şi pe pământ, pace ; între oa­­meni, bună­voire ! » Încetul cu încetul, ceata îngerilor se depărtă, iar glasul lor se pierdu în nemărginire.

Lasati un comentariu

Comentariu