Simţiţi că vă lasă nervii ? Amintiţi-vă cum era cînd rîdeaţi din toată inima la o prostie sau o glumă absurdă. Nu ca la un banc. Există un rîs sau un surîs şi mai bun : cel inspirat de poezii sau cîntecele copilăreşti. Avem infantilităţi adorabile în folclorul nostru, inclusiv în cel modern, dar ne-am gîndit să lărgim puţin cercul aruncînd azi un ochi la cel francez. Iată un cîntec urban, în care s-au înghesuit poştaşul, casa de hîrtie imposibilă şi avionul cu reacţie, dînd pe uşă afară orice realism. Am încropit şi o versiune RO cantabilă, cît mai aproape de invenţia şturlubatică a puştilor francezi. Il était un petit homme răsună în toate grădiniţele şi şcolile primare din Hexagon, dar îl fredonează şi taximetriştii blocaţi în trafic…

Il était un petit homme

Il était un petit homme,
Pirouette, cacahouète,
Il était un petit homme
Qui avait une drôle de maison. (bis)

La maison est en carton,
Pirouette, cacahouète,
La maison est en carton,
Les escaliers sont en papier. (bis)

Si vous voulez y monter…
Vous vous casserez le bout du nez.

Le facteur y est monté…
Il s’est cassé le bout du nez.

On lui a raccomodé…
Avec du joli fil doré.

Le beau fil(e) s’est cassé…
Le bout du nez s’est envolé.

Un avion à réaction…
A rattrapé le bout du nez…

Mon histoire est termineé…
Messieurs, Mesdames,
applaudissez !

Era un omuleţ prea bun
Piruetă, alunetă,
Era un omuleţ prea bun
Cu o căsuţă de nebun. (bis)

Căsuţa din carton îi e,
Piruetă, alunetă,
Căsuţa din carton îi e
Şi scările de hîrtie. (bis)

Dacă vreţi acolo sus…
Rămîneţi fără năsuc…

Un poştaş s-a căţărat…
Şi fără nas chiar a rămas…

Recusut fu iscusit…
Cu fir de aţă aurit…

Dar s-a rupt cel firicel…
Şi nasul a zburat în cer…

Reactorul a ţîşnit…
Şi nasul l-a regăsit…

Povestea s-a terminat…
Domni şi Doamne, aplaudaţi !