« O gară : Saint-Sauveur, în drumul spre Honfleur. Mică, dar drăguţă. Dimineaţa trece un tren, seara trece altul. Allais vrea să-l vadă pe şeful de gară.
— E pentru o reclamaţie ?
— Nici gînd, amice. Dimpotrivă, aveţi toate felicitările mele, gara dumneavoastră e adorabilă. Dar, vai, ce rău e pusă aici ! Dacă aţi avea aşa ceva la Paris, v-aţi umple de bani…

*

Pe cînd era tînăr ziarist, Alphonse Allais îşi făcuse obiceiul să treacă în fiecare lună pe la casierul jurnalului şi să-i spună :
— Bună ziua ! Am venit să-mi iau bănuţul.
După cîteva luni, casierul, iritat, i-a atras atenţia că ar trebui să spună „bănuţii“.
— Da, aşa e ! i-a răspuns Allais. Doar că n-o să deranjez pluralul pentru atîta lucru ! »

(Alphonse Allais – Les Pensées,
culese de Robert Chouard,
Le Cherche-Midi Éditeur, Paris, 1987, p. 140)