« În prezenţa preşedintelui României, Traian Băsescu, şi a premie­rului Ungariei, Orbán Viktor, europarlamentarul Tökés László, vicepreşedinte al Parlamentului European, a declarat la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, la 22 iulie 2010, că, aşa cum Kosovo şi-a dobândit independenţa, şi maghiarii din Transilvania ar putea să obţină autonomia. »

« La începutul secolului XX apărea Românii din Ungaria. Pentru între­bu­inţare confiden­ţială. Scris, cu concursul mai multor colaboratori, de Huszár Antal, translator în Ministerul de Interne, Budapesta, 1907. Ti­pa­rul tipo­grafiei regale maghiare de stat (A Magyarországi Románok – Bizalmas Használatara – Munkatársak közremüködésével, írta Huszár Antal, M. Kir. Belügyminiszteri Fordító, Budapest, 1907. 963+XXIV p.). Această lucrare confidenţială, pregătită în Secţia Politică a Minis­te­rului de Interne al Ungaiei, s-a tipărit în numai 25 de exemplare la scurt timp după ce Par­tidul Naţional Român a decis reluarea activismului politic în Transilvania. Momentul a coincis cu deschiderea Muzeului Etnografic al Asociaţiei Tran­silvane. Laolaltă cu Marea expoziţie jubiliară de la Bucureşti din 1906 – prilejuită de aniversarea a 1 800 de ani de la cu­ceri­rea Daciei de către romani –, manifestările au marcat cu răsunet unita­tea românească.
„Manualul de maghiarizare“ a românilor, care „conţine planu­rile strategice pentru desfiinţarea neamului românesc“ ¹, a fost destinat exclusiv unor înalţi funcţionari ai guvernului de la Budapesta. Cea mai cuprinzătoare evaluare a acestui proiect, bazat pe forţa terorii şi pe toate mijloacele corupţiei, a fost realizată de profesorul Onisifor Ghibu².
Secţia Politică a Ministerului de Interne al Ungariei, constatând afirmarea din ce în ce mai puternică a conştiinţei naţionale a românilor şi împotrivirea tot mai deschisă a acestora la politica naţională a statului ungar, preconiza :
– distrugerea unităţii demografice a românilor transilvăneni printr-o nouă arondare a judeţelor şi circumscripţiilor electorale
– încadrarea Bisericii Române Unite în Biserica Romano-Catolică pentru a i se împiedica orice manifestări cu caracter românesc
– intervenţia guvernului ungar la Bucureşti pentru eliminarea nu­me­lui de „Ungrovlahia“ din titulatura mitropolitului primat al României, deoarece Biserica Ortodoxă Română era exponentul principal al aspira­ţiilor românilor transilvă­neni, iar preoţii, profesorii şi învăţătorii confesionali erau cei mai periculoşi agenţi ai românismului
– desfiinţarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române din Transil­vania şi abrogarea Statului Organic, pentru a face „să dispară această cangrenă politică, una care roade trupul naţiunii şi al ţării“ ³
– sistarea plăţii de către statul ungar a întregirii de salariu pentru preoţii români „nepatrioţi“
– pregătirea preoţilor români exclusiv în seminarii şi facultăţi teologice ungureşti, concomitent cu desfiinţarea seminariilor existente la Arad, Caransebeş şi Sibiu
– ca în toate şcolile pedagogice româneşti să se utilizeze numai limba maghiară, iar „Reuniunile învăţătorilor ortodocşi“ să fie desfiinţate
– controlul de către stat a activităţii fundaţiilor Bisericii şi cenzurarea listei bursierilor
– controlarea de către stat a şcolilor secundare româneşti, „aceste cuiburi calde ale politi­cii ultranaţionale române, care pun în primejdie integritatea naţională ungară“
– desfăşurarea numai la Sibiu a adunărilor Astrei Române, în pre­zenţa unui comisar guvernamental
– punerea sub strict control de stat a pretinselor societăţi culturale româneşti – în realitate, focare de agitaţie antimaghiară
– îngreunarea apariţiei ziarelor politice româneşti, eliminarea gratuităţilor de transport pe căile ferate pentru ziariştii români şi condam­narea acestora pentru delictele de presă la temniţă ordinară în locul celei de stat
– împiedicarea dezvoltării institutelor de credit româneşti şi redu­cerea influenţei acestora asupra societăţii
– interzicerea Partidului Naţional Român, „factorul cel mai primej­dios pentru ideea de stat ungar“
– dezinformarea opiniei publice europene în legătură cu situaţia ro­mânilor transilvăneni prin publicarea în sinteză a datelor statistice cu­prinse în lucrarea confidenţială, date astfel prelucrate încât „să se afle de câtă libertate se bucurau românii din regatul maghiar“
În sensul ultimei recomandări, din cele peste 900 de pagini ale „Manualului de maghiarizare“ s-au publicat 492, sub pseudonimul „Veri­tas“, într-un tiraj considerabil ; s-a scos şi o a doua ediţie, care avea cu 90 de pagini mai puţin.
Duşmani înverşunaţi ai românilor – precum Tisza István (1861-1918), fost prim-ministru şi lider al Partidului Naţional al Muncii, contele Apponyi Albert (1846-1933), fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii, ministrul de Interne Andrássy Gyula, contele Bethlen István – au inspirat ori susţi­nut măsurile politice, economice şi culturale de o severitate excepţională îm­potriva românilor din Transilvania. Ca prim-minstru, Tisza István i-a cerut contelui Bethlen István să-i prezinte planul de acţiune al statului ungar în chestiunea românilor transilvăneni, având în vedere că „guvernele de după 1867 au neglijat o politică energică şi sistematică“.
Planul contelui Bethlen István prevedea :
– noi colonizări în Transilvania
– stimularea natalităţii ungurilor
– sporirea agresivităţii măsurilor de asimilare a românilor
– stimularea emigrării românilor
– strămutarea în Transilvania a ungurilor invalizi de război, a emigranţilor din America şi România, a ceangăilor din Bucovina şi Moldova, împroprietărirea acestora şi acordarea unui credit financiar, printr-o bancă economică şi culturală pentru Transilvania, care să paralizeze Banca Al­bina din Sibiu şi alte 117 bănci româneşti
– intensificarea exploatării resurselor naturale, a investiţiilor în in­fra­structura edilitară a oraşelor, în cea feroviară şi de navigaţie pe râul Mureş, astfel încât să nu fie posibilă afirmarea capitalului economic, industrial ori agrar cu caracter naţional românesc
– promovarea românilor în funcţii publice numai în zone compact maghiare aflate în dreapta Dunării
– unificarea dreptului transilvan cu cel al Ungariei
– înăsprirea pedepselor pentru delicte de opinie sau presă împotriva statului
– azilurile de copii şi orfanii de război să fie exclusiv sub tutelă un­gurească
– preluarea de către stat a tuturor şcolilor şi grădiniţelor, ca şi obli­gativitatea frecvenţei şi educaţiei în limba maghiară
– înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Maghiare
– introducerea calendarului gregorian în ambele Biserici româneşti
– înfiinţarea Ministerului Reconstrucţiei Transilvaniei
Numai primul război mondial şi consecinţele sale au împiedicat ca planul maghiarizării totale a Transilvaniei să fie aplicat. »

Note

¹ Roman Ciorogariu, Zile trăite, Oradea, 1926, pp. 92-93.
² Onisifor Ghibu, « Un livre secret du gouvernement hongrois : les Rou­mains de Hongrie et la nécessité de les magyariser », in Revue de Transylvanie, tome I, nr. 1, 1934, pp. 61-72 ; Un plan secret al guvernului unguresc din 1907, privitor la maghiarizarea românilor din Transilvania, Cluj, 1940.
³ Huszár Antal, Românii din Ungaria…, op.cit., p. 221.

Din Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, Editura Compania, Bucureşti, 2011