Cezar Bolliac
1813 Bucureşti –1881 Bucureşti

Ciocoii din revoluţie

Num-opinca, sărăcuţa,
Numai ea nu ne-a-nşelat,
Numai dînsa, ea micuţa,
Numai ea nu ne-a trădat ;
Dar ciocoii guleraţi
Sînt la inimă spurcaţi.

Ei intrau să fure sume
Şi la ruşi să-şi facă rost.
Ca să-i spui pe toţi pe nume,
Voi nu-i ştiţi cîţi au mai fost ?
Nu ştiţi că au fost spurcaţi
Toţi ciocoii guleraţi ?

Că eu bine-am spus, săracu ;
Eu v-am spus numaidecît
Că n-ai să te-mpaci cu dracu,
De i-ai face orişicît :
Toţi ciocoii guleraţi
Sînt la inimă spurcaţi.

Ba c-om face, ba c-om drege,
Ba s-avem şi pe boier ;
C-o fi bun de-l vom alege
Pin guvern, pin minister.
Dar ciocoii guleraţi
Au fost, cum am zis, spurcaţi.

Că-ncepur-a face fracţii
Ş-a lega pe opincari :
Într-o lună,-n trei reacţii,
Ne-au scăpat ăi măcelari.
Că ciocoii guleraţi
Sînt la inimă spurcaţi.

Şi noi, tot cu evanghelii
Din balconuri predicam ;
Tot spuneam parascovenii
Şi-i iertam, ne împăcam ;
Dar ciocoii guleraţi,
Ei rînjeau că-s rău spurcaţi.

Cînd venir-apoi muscalii, —
Agi, spătari şi controlor !
Alţii — mîrleo ! fug cu banii.
Turcii pradă şi omor.
Şi ciocoii guleraţi
Rîd de noi că stăm legaţi.

Toat-opinca-n puşcărie ;
Toţi legaţi, săraci lipiţi,
Zac în ploaie pe ghimie,
Pribegesc proscrişi, goniţi,
Iar ciocoii guleraţi
Rîd de noi că-i credem fraţi.

Num-opinca, sărăcuţa,
Numai ea nu a furat ;
Numai dînsa, ea micuţa,
Numai ea nu a trădat.
Iar ciocoii guleraţi
Sînt spurcaţi şi veninaţi.

Braşov, 1848, 10 decemvrie

Din volumul Cele mai frumoase 100 de poeme ale românilor despre ei înşişi şi ţara lor alese de Petru Romoşan, Editura Compania, Bucureşti, 2004