Românii care citesc rapoartele destinate străinilor despre starea ţării tac cu înţeles sau suduie scurt. Mai toţi ştiu că paragrafele redactate de slugi portocalii şi alţi închinaţi, traduse în engleza convenabilă a unor mari agenţii sau publicaţii, costă mult şi nu aduc nimic. Cum nu aduc nici tabelele pline de cifre canonite să arate că aici nu există riscuri. Păcat de bani, toată lumea ştie că plutim pe o mare de riscuri ! Şi atunci de ce se mai omoară cu firea funcţionarii superiori să scrie coloane peste coloane şi să le interpreteze pe toate în aria « STABIL » ?
E simplu : marile păsări de pradă sînt şi mari amatoare de « stabilitate » la siestă. Unui om cinstit asta i se poate părea « de bine », asta ar trebui să « aducă investitori ». Dar nici asta, nici promisiuni deşănţate de vreun fel nu aduc pe nimeni. Şi nici nu s-ar putea. Actuala « stabilitate » seamănă mult cu aceea a cadavrelor. Frumoase, mai ales dacă sînt bine machiate, cum e adesea cazul, dar fără elan, fără vreo urmă de energie, adică fără viitor. Stabilităţii cadaverice tocmai asta îi lipseşte : un firicel de viitor. Da, dar viitorul e al celor vii.
De ce nu se mişcă românii ? Păi, de ce s-ar mişca dacă sînt… « stabili » ? Aproape doi ani şi jumătate, înaintînd din ce în ce mai adînc în agonie, şi-au tot exersat echilibrul pînă cînd l-au găsit. Nemulţumite de liniştea letală, care anunţă o economie şi nişte finanţe de plumb, agenţiile notează cu iritare că « nu sînt deloc excluse proteste sociale ». Un detaliu care merită să ne pună pe gînduri : înseamnă oare că oamenii « stabili » nu sînt buni ? Ba eu cred că sînt perfecţi – o consecinţă naturală a cifrelor despre care ni s-a tot spus că reprezintă casa lor, România. Păi, dacă cifrele sînt acelea ale unui cavou – adică « stabile » –, în cavou nu trebuie să fie morţi, « stabili » şi ei ?!

Adina Kenereş