Ciudăţenia conversaţiilor din aceste zile de septembrie o depăşeşte cu mult pe cea a vizitei teatrale pe care a făcut-o preşedintele României la Washington. Cum ar veni, e întotdeauna loc de mai rău ! Conversaţiile spun chiar că e mult loc de « mult mai rău ». Nu numai că nimeni nu se mai aşteaptă la vreun bine, dar oamenii s-au blindat deja psihologic pentru peisajul deşertic de după apocalipsa completă. Prin urmare, orice gogomănie, ticăloşie, hoţie, şmecherie nouă li se trîmbiţează pe canalele clasice media pică sigur sub bara aşteptărilor « superlative ». Superlativele, desigur, îi vizează pe membrii de frunte ai PDL, care sînt zeificaţi, monarhizaţi, nemuritori, ambasadori, fermieri în Argentina, înalţi funcţionari ONU etc. Fireşte, membrii PDL anonimi – şi cu cît mai anonimi, cu atît mai bine – devin, în cîteva zile, cu toţii şefii tuturor instituţiilor, oficinelor, firmelor, pieţelor, autobuzelor, fluturilor, pătlăgicilor, mă rog, tot ce mai rămîne dintr-un stat asocial.
Acest stat e, de altfel, plebiscitat – tot în formula ororii XXL, cu care oamenii se shoot-ează voios. Nemaioferind mare lucru cetăţenilor lui – nici tu protecţie, nici tu sănătate ca lumea, ce să mai vorbim de educaţie, pensii diverse etc. –, e limpede că nici taxe şi impozite nu va mai cere, căci nu va mai avea de ce. În blînda autarhie pe cale de-a se instala, locuitorii actuali ai ţării îşi fac fericiţi socoteala că n-au decît cîteva ore de mers pînă la văgăuna, păduricea, faleza, schitul care le-a rămas la suflet din ultima drumeţie şi unde, la adăpost de toate belelele care le-au pus creierii pe moaţe în ultimii ani, vor putea trăi ca în paradis. Sălbatic, dar liniştit.
E foarte simpatică evoluţia asta vertiginoasă a prospectivei. Mai ales fiindcă te obligă să te întrebi : ce poate veni după ea ? Ce New Age s-ar cere pentru a-i face pe conaţionali să reintre în rîndurile fiinţelor raţionale ?