Cine mai invidiază cele câteva batalioane ale puterii ar merita, poate, să se gândească de două ori. Ar face faţă regimului cazon de 12 ore pe puţin de inventivitate obligatorie ? Căci nu numai banii s-au făcut scumpi, ci au început să fîsîie a moarte şi feştilele imaginaţiei producătoare de show-uri la intern şi la extern. N-ar fi exclus să trăim ziua în care, în loc de reclama color la binefacerile exploatării multilaterale a Roşiei Montane, presa şi ecranele să ni se umple de anunţuri color  « căutăm diversionişti de toate vârstele, gradele şi competenţele ».
Pentru toamna asta fuseseră de cu vară aliniate la start câteva calupuri considerate sigure : Schengen în două trepte, capitalizabil ca victorie a guvernării împotriva percepţiei eronate asupra raiului român şi împotriva abuzurilor care abundă în practicile partenerilor UE ; minister nou-nouţ garantînd urgente absorbţii masive de fonduri UE prin pase magnetice bazate pe recunoaşterea unui chip cunoscut la Bruxelles ; voluminoase circoteci de gen judiciar, cu suspansuri la DNA, ANI, DIICOT etc. ; lung şir de hămăieli şi clănţăneli montat pe incidente preelectorale între toţi şi toţi, cu detalii locale care mai dezgroapă câte o mită cochetă, un nepotism lărgit, un trafic de influenţă ; câte o remaniere-şuşanea între ai noştri, un un-doi între directori şi şefi diverşi ; foc de artificii cu Mişcarea Populară, bal inaugural cu Albă-ca-Zăpada ; înfiinţare în trombă al celui de-al n-şpelea stat american minier cu capitala la Roşia Montana ; fondări peste fondări şi recunoaşteri peste plan de partiduleţe noi şi vechi, grupuri şi coaliţii, alianţe şi întovărăşiri ale tuturor tovarăşilor care nu mai zburdă pe câmpii, ci bat pas de defilare. În rezervă se puseseră, în linie de bătaie : evenimente cu cîntec, dezvăluiri şocante, NUP-uri surprinzătoare etc.
Bilanţul parţial la 22 septembrie e deja sumbru : Schengen oha – în mod evident, nu  percepţiile sînt de vină, ci chiar starea de fapt, iar abuzurile UE nu sînt noi, ci tot din cele vechi, deci guvernarea nu cunoaşte materia şi e integral vinovată că pică examenul ; s-a înţeles deplin că ministerul cel nou n-are treabă cu absorbţia fondurilor, ci cu jocul de glezne într-un ring cît o batistuţă ; spectacolele cu poliţai, procurori şi judecători sînt zapate urgent, căci 95 % din populaţie, copiii inclusiv, ştiu că locuiesc într-o ţară 95 % penală ; mutrele ministeriale care se permută în bazin nu frisonează pe nimeni ; Mişcarea Populară din Albă-ca-Zăpada sau invers s-a autoanulat prin tembelism propriu şi ticăloşie funciară ; Roşia, în loc de tezaur, are şanse mari să devină cel mai ieftin detonator, ştergînd de pe faţa pămîntului şi locuri, şi înrudiri cu Uniunea Americană ; firma « La partidu’ vesel » e zapată chiar mai iute decît cea cu cătuşe şi blitz-uri, robe şi serviete.
Mai grav, toate belelele autentice se umflă şi sufocă : banii dispar ca zvîrlugile, datoriile cresc, firmele falimentează, pseudoşomajul de 5 % îşi scoate colţii veritabili de 20 %, stomacurile ghiorţăie, spitalele se scufundă, educaţia se zbate, violenţa creşte şi mai vine şi frigul. Paliative ipocrite, precum trezirea sindicatelor şi alunecarea pe jgheab deturnant a unor fonduri de la unii la alţii, ţîrîieli de refinanţări şi rectificări, abia de mai trec mingea peste fileu, nicicum să mai cîştige meciul.
Şi atunci ? Cum adică ? Vom trece la programul varietăţilor de iarnă ! Le ştiţi, nu ? Sînt alea de anul trecut, ca să facem o economie. Deci, vom viziona da capo numerele din pliantul « Iarna 2010 » : staţi liniştiţi că-l dăm jos pe Boc cu gîlmele lui şi vă livrăm tehnocraţi ; staţi liniştiţi că găsim soluţii pentru subvenţii, ajutoare, daruri, mă rog, bacşişurile standard ; staţi liniştiţi că ne reformăm şi ne modernizăm de nu ne mai recunoaştem ; staţi liniştiţi că avem creştere economică, iar în 2012, 2013, 2014, 2015 etc., o să fie şi mai şi, deşi azi şi mîine sîntem tot în iad ; staţi liniştiţi că totul e la noi macrostabil, macrogigea şi impenetrabil pentru cei fără premiu Nobel ; staţi liniştiţi că mai e puţin pînă departe, iar desagii pe care nu i-aţi umplut pînă acum şi sacii încă neaburcaţi în căruţă pot să stea tot acolo ; staţi liniştiţi şi repetaţi după noi mantra iresponsabilităţii noastre « de fiecare dintre noi depinde fericirea şi belşugul naţiunii noastre, fiecare la locul său de muncă, bla, bla » ; şi celelalte, toate celelalte care vă împiedică încă – mai ales că e frig, nu ? – să puneţi mîna pe ciomag şi să ne opriţi din bunătate de devalizare.
Totuşi, în ciuda succesului iarăşi dat ca sigur al diversiunii de iarnă, o oarecare sastiseală s-a insinuat şi, poate, n-ar fi o idee rea să lansăm de pe acum tatonări în vederea identificării spiritelor creatoare care ar schimba faţa diversiunii de primăvară. Măcar aşa, atunci cînd băgăm la gazetă şi pe post anunţurile color, sîntem deja în teren cunoscut. Unde mai pui că nu poţi să te dai chiar aşa pe mîna oricărui necunoscut, oricît ar fi el de genial : trebuie să ai o fişă premergătoare, ceva, să ştii din ce unitate vin ta-su, mă-sa, ce vorbeşte seara în pat etc. Mă rog, rutina.