N.T. Orăşanu

Ciocîrlia

Cîntă, cîntă, ciocîrlie,
Şi te-nalţă pîn’ la nori,
Spune norilor să ştie
Că sărmana Românie
E-adîncită în plînsori.

Zboară, zboară, ciocîrlie,
Pîn’ la vîntul cel turbat,
Spune vîntului să ştie
Că a noastră veselie
S-a schimbat în greu oftat.

Cîntă, zboară, ciocîrlie,
Şi te-nalţă pîn’ la cer,
Spune cerului să ştie
Că e lungă-a lui urgie,
Că-n dureri românii pier.

Zboară, dragă ciocîrlie,
În văzduhuri şi mai sus,
Poate Domnul că nu ştie
În ce foc, în ce urgie
Cel străin ţara ne-a dus.

Şi acolo, legănată
Pe-aripioare şi pe vînt,
Cere mila cea înaltă,
Să ne-ajute ca-altădată
Pentru mîndru-ne pămînt.

1870

Din volumul  N.T. Orăşanu – Satire, dicţionar politic
şi alte marafeturi de Bucureşti, Editura Compania, 2007