Şi televiziunea nu e decît televiziune. Iar online-ul nu devine friptură orice i-am face. Marea modernizare a mentalităţilor din România, de care s-a făcut şi se face atîta caz, a început – atenţie, la noi toate începuturile durează 20-30 de ani – cu imitaţia. Ca de obicei, nu doar la noi, ci şi în istoria lumii, s-a imitat ceea ce livra lumea « dezvoltată » la vedere. Şi era şi în interesul ei să-şi vîndă papuaşilor, cît mai scump şi cît mai repede, ultimele gadgeturi lucioase. Ne-a vîndut, prin urmare, ticul ei la modă : imaginea. Cu teoria ei nebuloasă, în stare să înfierbînte minţi mediocre, din care avem destule, şi cu practica ei de forţă « nu plăteşti pentru imagine ? te executăm ! ».
Şi a mers. O vreme. Lungă. Cortina imaginii s-a vălurit de mai mare dragul 20 de ani. În dosul ei s-au comis toate mişeliile imaginabile, s-au erodat toate bunurile şi s-a amanetat ce-a mai rămas. Imaginile înseşi au pervertit încet-încet valorile, documentele, sentimentele. De-o vreme încoace, temîndu-se că se vor stinge, imaginile s-au apucat să-şi bage la venă doze mari de realitate mizerabilă. În lipsa realului fiabil – a oricărui real, de fapt, căci realul s-a surpat, iar ce nu s-a scurs din el în pămînt e luat de vînt–, tot imaginea a ajuns în situaţia de a ne spune că ne reprezintă. Cum ar veni, « ea » sîntem « noi ». Păi, uite că nu sîntem noi. E doar ea, opintindu-se la mistificarea ultimă.
Ea vorbeşte, de pildă, despre noi numindu-ne « românii ». Şi ne atribuie încrederi, preferinţe şi intenţii de vot în urma unor conversaţii telefonice. Ea ţine să mai zbîrnîie ideea că noi credem în făcături, fiind slabi de minte şi plini de speranţe, mîndri că sîntem în UE şi în NATO, respectuoşi de democraţia americană şi dispuşi la sacrificiu pentru binele naţiunii, începînd, desigur, ca orice bine, cu salvarea imaginii ei. (La ce-ar folosi asta, by the way ? La diminuarea costurilor la care se vor face viitoarele împrumuturi. Dar de ce am contribui noi la diminuarea asta ? Uite că n-avem de gînd ! Costurile n-au decît să crească pînă sparg plafonul !) Mare greşeală, stupefiant de eronat calcul cu creionul pe hîrtie…
Căci « românii » au dispărut pur şi simplu. Scîrbiţi de prostie, hoţie şi insulte aiurea, s-au transformat într-o lume de indivizi. Cei mai mulţi dintre ei se dezinteresează net de familiile UE şi NATO, şi n-ar duce nici în ruptul capului mîna la buzunar ca să buy American democracy. Mai degrabă s-ar plimba la pădure şi ar cumpăra un chil de cartofi. Ştiu, pe de altă parte, că « băieţii cu imaginea » vor trage din greu să facă figuraţie în locul lor. It’s very much OK : să transpire ei să pună în scenă bătălii pe ciolan, conflicte între clase şi categorii, alegeri şi modificări fiscale.
În cea mai mare parte a zilei, indivizii sînt ocupaţi cu asigurarea traiului, iar în partea mai mică fac liste. Pentru că indivizii ăştia supravieţuiesc de milenii prin memorie (alte chestii nu le-au fost de prea mare folos). Prin urmare, acum pun pe coloana din stînga numele celor de neuitat care i-au dus în sapă de lemn, iar pe coloana din dreapta numele celor care ar fi trebuit să ridice glasul, pumnul şi arma în apărarea lor, dar n-au făcut-o, preferînd pactul tăcut cu asasinii (mulţi, diverşi, şmecheri şi generoşi).
E o ocupaţie amuzantă dar şi gravă, dacă te gîndeşti bine. În fond, ce ne-am fi făcut fără listele pictate şi sculptate în piramide, pe tăbliţe sau în piatra lui Aşoka ? Mai exact : ce-ar fi fost umanitatea dacă ar fi rămas în picioare numai « imaginea », fără contraexpertiza ei de liste ?