|
Postat de Adina Kenereş in Lectura
joi 23 aug. 2012
Bun a fost referendumul ăsta ! A făcut lumină în sat cît o explozie nucleară : a arătat cîtă demagogie colcăie în speech-urile despre măreţia UE, a scos din bîrlog foamea PPE, a pus în șpagat parteneriatul strategic, a ridiculizat în prime-time pretinşii neutri din media, a îngropat definitiv clica de apăratori ai „democraţiei occidentale“ care stătea, vezi Doamne, într-un nume de om, a pozat justiţia la vîrf în poziţiile infamante care nu se bazaseră pînă acum decît pe zvonuri, a radiografiat starea şi culoarea instituţiilor majore menite să asigure ordinea şi siguranţa, toate apte să producă mai multă dezordine şi nesiguranţă decît o galerie de fotbal, care o fi ea animată de un ideal simpluţ, dar măcar acela e autentic şi clar.
A adus referendumul şi destule surprize. Două îmi par că merită să fie luate în seamă mai ales. Una, mai mică, ar fi aceea că « politicul » apare ca un peşte mult prea lunecos ca să se lase prins ca lumea de cineva, de la vlădică pînă la opincă. Ieşit din toate gurile şi scris în lung, în lat şi în curmezis pe tot Net-ul de milioane de ori pe zi, n-a făcut decît să-şi întărească scheletul de stafie. Ca o zvîrlugă, refuză să sară în undiţă, ocoleşte năvoadele, îi face în sîc unui pretins consilier economic care-i întinde juvelnicul. Pentru mulţi, « politicul » e un fel de banderolă de gaşcă ; pentru puțini, e o mască a interesului personal cu miros prăfuit de carte din pod ; pentru cîțiva, birocrați mai ales, e o jegoasă amenințare a avantajelor dobîndite cu infinite sacrificii morale.
*
În fine, toată schema de chemări și boicoturi de partid a părut cu săptămînile să cadă într-o ureche surdă. Mai corect, într-una care se preface surdă – talent excepțional al țăranilor care te vînd și te cumpără într-o clipită, muți și surîzînd tîmpeşte. Or, ei sînt departe de a fi tîmpiţi : oare nu-s tot aceia pe care i-au prostit zece partide pînă acum, de şi-au tot schimbat siglele ca să-şi tragă apă, gaz sau drum, şi-au rămas tot cu mîna întinsă ?! O, ei nu sînt proşti deloc : au ieşit la vot la locale ca să se scape de monştrii impertinenţi care-i sfidaseră cîţiva ani, zi de zi, şi care au ajuns să se ascundă sub nume de asociaţii, mişcări şi uniuni altfel colorate decît banda din care continuau să facă parte ; şi au ieşit la referendum ca să-l demită pe smintitul care închinase ţara străinilor, pentru că altfel n-ar fi fost de înţeles cum de ei şi ai lor se usucă pe picioare, în timp ce el şi ai lui hăhăie în continuare şi ameninţă rînjind pe un ton de « trai, nineacă ! ». Nimic « politic » în toate astea ! Numai lucruri foarte « personale », cum personale şi deloc politice au fost mii şi sute de decizii antisociale, antiprofesionale şi antinaţionale. Toate șubrezind pînă la demolare stat şi prezent, unitate şi viitor. A doua surpriză, mai mare, a fost aceea a slabei cunoaşteri a românilor şi din partea politrucilor, şi dinspre funcţionărime, sociologi, poliţai de varii grade şi arme. Mai precis, de cînd au adormit ei ultima oară (de cînd au făcut adică adevărate ample anchete de teren, sondaje largi şi detaliate, de cînd au tras ultima tură de lecturi, au cercetat bazele de date, au parcurs statistici şi studii tematice din meserie), adică de-acum vreo zece ani şi mai bine, populaţia ţării s-a schimbat de n-o mai recunoști. Şi în cifre, şi în locuri, în gusturi, în experienţe şi aşteptări. Lumea românească din vara lui 2012 e pur şi simplu alta decît cea din 2000 ! În plus, cu avalanşa tehnologică pe ea, cu paşapoarte şi umblări non-stop, conturi de toate felurile, joburi şi cursuri în Europa întreagă şi sute de canale, mii de site-uri şi bloguri sub nas, anii care au trecut pot fi înmulţiţi cu patru faţă de molcoma durată calendaristică măsurată într-un secol anterior.
Tam-nesam, „directorii de conştiinţă“ li se adresau acestor „români noi“ diluîndu-şi vorbele şi aşa slăbănoage ca să fie ele bune pentru « omul simplu » – ăla pe care-l avea Malenkov în minte prin `52. Or, omul ăla e chiar cel care n-are de gînd să-i asculte vreodată ! E unul din masa de 30-35 % care habar n-are ce-i cu el, nu merge niciodată la vot nicăieri în lume şi poate fi şi foarte fericit în felul lui. Autiştii vorbăreţi n-au însă habar de ce e în mintea lu`mamaie şi a lu`tataie, ba chiar cred că pe mamaie şi tataie îi doare la bascheţi că nepoţii lor n-au unde munci, că nepoata n-are loc în grădiniţă pentru copil şi că ei înşişi n-au bani de lemne, şi-s și mari idioţi dacă se bat pe-o pungă de mălai din ăla gratuit de la Ajutoare dată în dar cu pompă de vreun partid înainte de alegeri, că mai uită ei de pe un an pe altul. Ba uite că, dacă aşa o fi fost, nu mai e aşa. N-a uitat nimeni Parlamentul Boc-ului mecanic, voturile cu pedelacii în bănci, nămeţii de sub elicopterul lui MRU şi cei 30 % clamaţi pentru partidul prezidenţial de Ioan Oltean şi Vasile Blaga, în dispreţul oricărei logici.
*
Cine sînt românii aştia care n-au uitat ? Păi, ăia 65 % care încă există social şi profesional, compuşi din ăia vreo 60 % care s-au dus la vot, plus ăia vreo 2,5 % care nu s-au dus fiindcă erau prea bolnavi/bătrîni sau au avut o problemă gravă în acea zi sau erau în vacanţă, dornici de uitare sau prea departe de orice urnă, plus vreo 2,5 % care au ascultat îndemnul la boicot laolaltă cu cei care ţin de maghiarime.
Poate că mai interesantă ar fi analiza celor 900 000 de voturi cu NU – cum se vor fi adunat ele ? Să tot fie vreo 25 % dintre ele de la băsişti convinşi, vreo 35 % de la colateralii acestora şi de la primul strat inert aflat sub influenţă şi vreo 40 % de la « non-conformiştii » căpăţînoşi şi cu totul neangajaţi, genul care nu dansează în dancing, nu bea în bar şi nu se uită, de ruşine, exact la ceea ce vrea să vadă la orice oră – o categorie prezentă în toate comunităţile mari cam la aceleaşi valori.
Să punem şi o marjă de eroare obişnuită şi să ne destindem dară, căci avem toate motivele. S-a spus cu mare sfîşiere că s-a rupt România în «două », că se luptă între ele « tabere », că ne zdrobim pentru pro sau contra şi alte trăsnăi la fel. Păi, nu-i adevărat ! Una din cele « două » Românii conţine doar un comando, plus centura lui de siguranţă, căci mai toată România e în cealaltă parte. Numele de « tabără » acest comando nu şi-l merită decît dacă i se adaugă din gros reţelele de afaceri politico-economice care-l leagă de cîteva figuri europene şi americane, în nici un caz de toată Europa, de toată SUA sau de omenirea civilizată. La un « contra » atît de mare, ce înseamnă, în fond, « pro » ? Ce vedem cu ochiul liber : membri de partid, sicofanţii uzuali, liber-schimbişti istorici şi ţuţerii lor, vîrfuri de instituţii aservite, cu propriii lor servanţi şi acoperiţi, companii media dependente, şantajabili şi angajaţi anume pentru tărăboi. La urma urmei, totalul lor e neglijabil în ansamblul populaţiei. Să adunăm la acest ansamblu şi milioanele de români care au votat cu picioarele ? Mai bine să ne oprim. Chiar şi cu atît, cu ceva care trece adică de 90 % din corpul social şi profesional încă viu, portretul atît de urît care li s-a făcut cu metodă românilor în ultimii ani merită să fie aruncat la gunoi de urgenţă. Uite că ne-au supravieţuit şi bunul-simţ, şi memoria, şi judecata, şi interesul pentru ţară. Deloc n-am devenit hoarde de populaţie manelistă, analfabetă, drogată cu « distracţie », intoxicată cu etnobotanice şi deliruri verbale, salivînd la punga cu mălai.
Cumulate, surprizele ideologice şi cifrice ale referendumului sînt de pus la icoană : nici nu i-a convins careva pe români că « politica » ar fi doar o salată de cuvinte, nici nu i-a lămurit că trădarea, învelită în staniol de « reformă » şi « modernizare » de la marmotă, o fi vreo mare ispravă. Nu e exclus să fim distruşi pe cine ştie ce cale originală, nu e exclus să fugim cu toţii de-aici într-o zi mîncînd pămîntul. Dar măcar azi, după ce am văzut în vara asta, merită să ridicăm paharul şi să ne bucurăm de noi. Să trăiţi, români !
Lasati un comentariu
|
Sunt postate doar comentariile de substanta si la obiect, trimise de persoane cu identitate declarata. Asumati-va opiniile - nu va exprimati despre textele unor persoane reale sub etichete fictive. Nu sunt postate jigniri, trivialitati, injurii, materiale publicitare.
Rosa canina, mai 2019
©Gabriela Cernusca
©Adina Kenereş
Ciobani din Măguri, 1938
Înainte de primăvara 2018
©Bogdan Constantinescu
În soarele deşertului Sonora, în Arizona, cactuşi gigantici (saguaro), opuntia şi verii lor
©Kiki Skagen Munshi
Regina-nopţii din cartier
©Gabriela Cernuşcă
Mierla, 23 martie 2017, fotografie de Denisa Toma
Din grădina Mirunei – vara 2016
Veniţi să luaţi lumină !
Fotografie de Andrei Pandele, 1 mai 2016
Pallady târziu – fotografie din colecţie privată
Trei imagini din cea mai recentă expoziţie a Dalyei Luttwak la Greater Reston Arts Center, « Încolţirea aurului », septembrie 2014
Rădăcini autentice din atelierul artistei – în fundal, lucrarea Cannabis sativa
Vedere din expoziţia « Încolţirea aurului »
Cannabis sativa (detaliu)
Ştefan Luchian, spre sfârşitul vieţii – fotografie rară, 22,5 cm x 17 cm
Picturi de Constantin Pacea
expuse la Muzeul Ţăranului Român (din 9 aprilie până la 18 mai 2014)
Altă lucrare a Dalyei Luttwak
Poison Ivy, 2014 Oţel, circa 8 metri
Kreeger Museum, Washington DC
Casa în care s-a născut Octavian Goga la Răşinari
Alte două lucrări ale Dalyei Luttwak
Hidden, 2009
When Nature Takes Over, 2011
Două lucrări ale Dalyei Luttwak
Rhizophora Mangle (Mangrove), 2010
Flora, Growing Inspirations, 2009
Restaurant în Grădina Botanică Foto arhitect Alexandre Petit
Alexandru Bogdan Piteşti, Din Ohritu
O şezătoare în satul Vălsăneşti Argeş Colecţia Bogdan Vasile, Anticariat Unu
Fotografia Cristinei Nichituş Roncea
Paşte 2013
Mînuind biciul de apă© Andrei Pandele
Albeşti, 23 aprilie 1896, colecţie particulară
Fotografii ale Cristinei Nichituş Roncea
Binecuvântare în Făgăraş
Barză în Apuseni
Valah la începuturile secolului XX
O schiţă şi trei pasteluri de Eugen Mihăescu
Pont-Neuf (esquisse)
Les Vignobles à Bagnols
Le Château de Bagnols
Paysage à Bagnols
Una dintre ultimele lucrări ale lui Carmen Nistorescu : « eu » Vlad Predescu
Vara speranţei noastre
Raţă cu lalele
Melc în ianuarie
Şi deodată, un balon !
Altă lucrare a Eugeniei Ilieş
Alte fotografii de Radu-Petru IliescuApus la CăldăruşaniCanal la apus în Strasbourg
Altă fotografie a lui Lucian MunteanÎntr-o zi toridă de vară, tinerii păstori se scaldă alături de bivoli în rîul Hăşdate, în amonte de Cheile Turzii. Iulie 2005
Fotografii de Radu-Petru Iliescu Apus la OxfordApus cu felinare în StrasbourgVedere din Strasbourg noapteaCatedrală din StrasbourgVedere din parc, noaptea. Bloc părăsit pe George Enescu
Alte fotografii ale lui Lucian MunteanOdihnăŢăranii din Apuseni încă îşi lucrează pămîntul în mod tradiţional. Cîmp cu maciDobrogea – culoarea primăveriiFotografie făcută în Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca în 1997
Alte lucrări ale Eugeniei Ilieş Cui nu-i plac fotografiile lui Lucian Muntean ?« Amintiri dintr-o altă primăvară » Cluj-Napoca, 2004 Reflexie în fereastră, Biserica Sf. Mihail, Cluj-Napoca, România, 2002Fereastra este acel loc special, care desparte intimitatea de infinit. « Blondele » : Florina, pisica şi iapa Doina – trei blonde, la Rogojel, un sat izolat de munte, din Apuseni
Alte lucrări ale Eugeniei Ilieş Pictura Eugeniei Ilieş
Cu talent şi umor, tînăra graficiană din Tîrgu Mureş a ilustrat deja o seamă de cărţi şi reviste pentru copii. Puţini ştiu însă cît de vie e pictura ei.
Ce mai pictează Cristi Gaşpar ?
Pictura lui Carmen Nistorescu
Pentru că, înainte de a face ilustraţie, a făcut – şi face tot timpul – pictură.
Inimă albastră, tehnică mixtă pe pînză (seria nouă)
Miere, tehnică mixtă pe pînză (seria mai veche)
script type="text/javascript">var gaJsHost =(("https:"==document.location.protocol) ? "https://ssl." : "http://www.");document.write(unescape("%3Cscript src='" + gaJsHost + "google-analytics.com/ga.js' type='text/javascript'%3E%3C/script%3E"));
|