[…] Ei, dar cu Dorin-Liviu Bîtfoi – şi unii dintre tinerii istorici sau cercetători de leatul lui – se va fi schimbat calimera, ei întingîndu-şi condeiul în alt gen de călimară. Pe lîngă metodă de lucru, răbdare, obstinaţie în travaliul de căutare şi o bună dicţiune a ideilor, ehehei, dumnealor au stil şi pistil, fraze limpezi, luminoase, umor, jocuri de cuvinte, retorică personală, titluri apetisante, subtitluri elocvente, tematici ispititoare.
E ceea ce ne întîmpină şi în biografia lui Petru Groza, şi în ceea ce am numit opul său magn, de care voi da seama rapidamente în rîndurile următoare ; îi ceea ce ne întîmpină în Aşa s-a născut omul nou. Atenţie, prieteni : e magn opul acesta nu doar pentru că are 704 pagini (cam cît era obligatoriu să aibă o teză de doctorat în Francia de altădată, ci nu una sancţionată prin diplomul bon pour l’Orient, o, nu), pagini blindate cu un aparat de note impresionant, întînzîndu-se de la pagina 520 pînă la pagina 623, şi cu o bibliografie monstruoasă, da, monstruoasă, implicînd consultarea tuturor arhivelor româneşti, posibile şi imposibile, studierea colecţiilor presei comuniste din Periodul Dejian, ca şi a celeia exilice, presupunînd parcurgerea tuturor scrierilor memorialistice apărute (după Ultimul Rezbel în străinătate, după Loviluţie în ţară) sau vizionarea tuturor filmelor româneşti apărute pe vremea investigată. I-a luat şapte ani elaborarea acestei sume neteologice asupra Obsedantului Deceniu, cam cît îi ia unui doctorand franţuz mijotarea unei teze doctorale de stat. Am zis sumă, dar o putem considera şi o enciclopedie a Periodului Dejian, dacă nu cumva chiar E N C I C L O P E D I A  SA. Fiindcă, dacă te interesează ceva anume de atunci (doctrina realismului socialist, iarna anului 1954, festivalul mondial al tineretului, rolul României în conflictul sovieto-iugoslav, cotele impuse ţăranilor, colectivizarea forţată a agriculturii, ororile Canalului, impactul răzvrătirilor ungureşti din 1956 asupra românilor studentini, viaţa deţinuţilor politici la tăiatul stufului deltaic, deportările din Bărăgan, rezistenţa anticomunistă din munţi, reeducările de la Piteşti şi Aiud, viaţa din puşcării, soarta celor alungaţi din casele proprii, luptele intestine dintre fracţiunile comuniste în sînul PMR, destalinizarea precară, rebotezarea străzilor şi oraşelor, lozincile strigate şi portretele purtate la manifestaţiile obligatorii, bancurile din epocă, muzica prizată la petreceri, filmele străine aduse pentru cinematografele din ţară, spaima de Miliţie şi de Securitate, cartelarea alimentelor, lefurile şi pensiile mizere, Editura Cartea Rusă, Institutul Maxim Gorki ori înlocuirea judeţelor cu regiuni şi raioane de tip sovietic), te duci la tabla de materii, foarte analitică, şi-ţi cauţi punctul de interes, apoi, hop la paginile cu pricina, în medie patru pînă la şase, unde totul e miezos, nemica nu e plictisitor, iar totul respectiv hrănitu-i cu citate judicios alese din documentele consultate, ghilimelele pululează pretutindeni, cu trimiterile de rigoare la notele finale, iar figura retorică a hipotipozei ne aduce în prezent feliile de trecut reconstituite, de fiecare dată, acribios. Cuvîntul « tovarăş » e folosit mereu fără ghilimele, dar se pricepe imediat că ironicamente. Sînt excelent zugrăviţi anii precursori ai Deceniului Obsedant, lustrul 1945-1950 carevasăzică, şi cei ai destalinizării crescînde, prin urmare lustrul 1960-1965, ce se încheie odată cu pristăvirea camaradului Dej şi înlocuirea lui, manevrată de Chivu Stoica & Maurer, cu camaradul Ceaşcă, viitorul împuşcat.
Mă opresc acilea, că nu mi-s nici critic literar, nici recenzent de specialitate, doar un hedonist al lecturii, un ascet al ceaiului negru şi al vinului roşu de Dumbraveneion.
Ce-aş mai avea de adăugare ?
Că merită un premiu important suma lui Bîtfoi. Onoruri particulare, nu guvernamentale. Firitisiri din toate părţile. E un parangon de cercetare serioasă, aplicată, nespăimită, la o vreme cînd plagiatul, ajungînd pontagios, banalizatu-s-a printre politicari, iar tezele şi alte lucrări masterandine se cumpără, la preţuri avantajoase, de pe Internet. Aş zice chiar mai mult : mi se pare un miracol, unul laic desigur, că aşa ceva precum enciclopedia bîtfoică se poate întîmpla în România cleptocraţiei multilateral developate.
Sînt invidios că nu am genitat eu Aşa s-a născut omul nou. Sînt aşa de invidios că, de-mi pică Dorin-Liviu în gheare, îi/îmi… rup gîtul.