Pisica imperială pe care a văzut-o Victor Ponta

luni 15 apr. 2013

Petru Romoşan

Noam Chomsky (n. 1928), profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology, e un savant (inventator al gramaticii generative, cercetător al  « Structurilor semantice » încă din 1955), cunoscut de filologi şi lingvişti din toată lumea de mai bine de 50 de ani. Are azi 84 de ani şi continuă să scrie şi să ţină conferinţe. La ultima sa conferinţă, în 3 aprilie, la Dublin (Irlanda), a atacat-o pe Angela Merkel şi politica ei germană faţă de Grecia şi de ţările Europei de Sud. Vorbind de « politica de ocupaţie a Germaniei atît din punct de vedere politic, cît şi economic » împotriva Greciei, a Ciprului şi a ţărilor din sudul Europei, a subliniat necesitatea formării unui « front unit din Grecia, Spania, Portugalia şi Italia cu scopul de a pune capăt pretenţiilor inumane ale Europei de Nord ».  « Nemţii doresc să pună mîna pe tot ce este de valoare în Grecia », a mai spus printre altele Chomsky.
Noam Chomsky se autocaracterizează ca « anarhist tradiţional » şi trebuie să-l credem, pentru că diagnosticele sale sînt pătrunzătoare şi pertinente. Se revendică de la Bertrand Russell şi John Dewey – numai oameni foarte serioşi. Lingvist de geniu, filosof al limbajului, activist politic, a scris despre război, politică şi mass-media. Este autorul a peste 100 de cărţi şi este cel mai citat savant în viaţă.
Într-una din cărţile sale destul de recente, « Imperial Ambitions » (2005), Chomsky face una dintre cele mai necruţătoare analize ale Americii lui George W. Bush. Pentru cei ce au uitat, reamintim ca preşedintele Traian Băsescu e un pur produs al bushismului. Aţi uitat curcubeul din piaţă (cu Ion Iliescu) şi discursurile lui Bush şi Băsescu cu spatele la Marea Neagră « lac rusesc » ? Iată un fragment din această carte, care este o selecţie de interviuri date la radio lui David Barsamian :
« DB : “După primul război mondial, britanicii i-au înlocuit pe turci în Irak. Ei au ocupat ţara şi s-au confruntat atunci, spune o lucrare asupra chestiunii, »de la bun început cu o agitaţie antiimperialistă”. Revolta “s-a extins considerabil”. Britanicii au crezut că e prudent să instaleze o “faţadă arabă”, cum a spus lordul Curzon, secretar la Foreign Office, “guvernată şi gestionată sub conducere britanică, dar controlată de un musulman băştinaş şi, în măsura posibilului, de un personal guvernamental arab”. (…)
NC : Lordul Curzon spunea lucrurilor pe nume în acel moment. Irakul era o faţadă arabă. Puterea Marii Britanii era voalată cu ficţiuni constituţionale ca “protectorat”, “sferă de influenţă”, “stat tampon” etc. Şi astfel britanicii guvernau toată regiunea – tot imperiul, de fapt. Ideea este să ai state independente, dar cu regimuri slabe, şi deci constrînse să se bazeze pe puterea imperială pentru supravieţuirea lor. Pot să jumulească populaţia dacă vor. Nici o problemă. Dar ei trebuie să asigure o faţadă în spatele căreia adevărata putere poate guverna. Asta e regula de bază a imperialismului. Iar exemplele sînt legiune.” »
Nici o asemănare cu realitatea românească de azi nu este întîmplătoare. Regimuri slabe, şi deci constrînse să se bazeze pe puterea imperială pentru supravieţuirea lor ? Vă amintiţi de vizita-fulger a « imperialului » Philip Gordon imediat după referendum ? Şi, miraculos, Traian Băsescu a supravieţuit. A supravieţuit miraculos după două sincere suspendări, pornite din suflet, şi a cîştigat, simetric, alegerile, împotriva oricăror aşteptări, tot de două ori. Cîtă voinţă populară şi cîtă voinţă imperială în toate acestea ? Regim de faţadă ? Sună foarte bine. Nu este oare şi regimul Băsescu tot un regim de faţadă ? Nu e lipsită de sens toată lupta românilor îndreptată numai împotriva lui Băsescu ? Regimul Băsescu pare compus din păpuşi de cîlţi (Elena Udrea, Emil Boc, Adriean Videanu, MRU etc.) în care românii, disperaţi, pot să împlînte cîte săgeţi vor pentru că tot nu se întîmplă nimic. Să fie acesta marele secret al « răsucirii » de după alegeri a foarte tînărului prim-ministru Victor Ponta ? Oare a văzut Ponta în spatele lui Băsescu o pisică mare, neagră şi foarte periculoasă, o pisică imperială ?
Noi, românii, am mai trăit sub ocupaţia germană în primul război mondial, am fost aliaţi (ocupaţi) ai aceloraşi germani în cel de-al doilea. Am fost ocupaţi (aliaţi) de sovietici aproape 50 de ani. Începînd cu 2004 şi cu precădere din 2008, gustăm din deliciile imperiului american. Ceva nou şi destul de şocant. Avem, în plus, şi tutela germană, numită simpatic « europeană ». Dar nu le-am dorit noi şi pe una, şi pe alta cu ardoare după 1989 ? Nu ne simţeam prea singuri şi, de fapt, incapabili să ne autoguvernăm ?

Lasati un comentariu

Comentariu