29 iulie, lovitura de stat, Dan Voiculescu, Traian Băsescu

marți 30 iul. 2013

Petru Romoşan

Azi, 29 iulie 2013, cu cod portocaliu, aniversăm un an de la lovitura de stat – aşa a numit-o preşedintele Republicii în funcţie. Reuşită ? Eşuată ? Depinde din al cui punct de vedere. Din punctul de vedere al lui Traian Băsescu, lovitura de stat din iulie 2012 a reuşit cu brio. Traian Băsescu avea atunci sub 5 % opinii favorabile. 7,4 milioane de români au votat cu sete împotriva sa. Doar vreo 900 000 s-au opus demiterii. După un an, Băsescu e încă la putere, coabitează, numeşte procurori, ambasadori, trage sfori şi chiar inventează un partid direct din funcţia de preşedinte, anunţă candidatul « dreptei » la viitoarele alegeri prezidenţiale în persoana fostului ministru al Justiţiei, Monica Macovei. Nu e asta o reuşită ? Ba mai mult, azi, în Trompeta Cotrocenilor, adică România liberă, Suspendatul îşi acordă plăcerea unui interviu diversionist, aşa cum i se potriveşte, în care încă din titlu ni se atrage atenţia că tînărul, îngîmfatul şi neexperimentatul său prim-ministru, Victor Ponta, are în afacerea Hayssam nişte schelete în dulap. Pentru că, în calitatea sa de şef al corpului de control al primului-ministru (Adrian Năstase), avea răspunderi certe, conform fişei postului, în diferite dosare de privatizări în care e amestecat şi Omar Hayssam. Toate acestea înainte de 2005, cînd Traian Băsescu preia puterea.
Tot azi, portocaliii respinşi cu o largă majoritate acum un an şi l-au oferit pe tavă, deocamdată în calitate de învinuit, pe cel mai urît şi detestat adversar al lor, « mogulul » Dan Voiculescu. Meritul Laurei Codruţa Kövesi, recent propusă în post de Victor Ponta. Şi tot din întîmplare, azi, presa portocalie constată cu perversitate că Traian Băsescu caută cu lumînarea încă o suspendare, a treia, pentru a se reîncărca politic pe seama amatorismului părţii adverse. Pentru că soluţii normale, economice şi politice, nici el şi nici partida portocalie nu mai au. Nu le rămîn decît loviturile de stat cu repetiţie. De fapt, o lovitură de stat permanentă, cum ar spune menşevicul Vladimir Tismăneanu, ucenicul lui Troţki şi consilierul fanatic al lui Băsescu. În 29 iulie 2013, după inculparea oligarhului într-un dosar de şantaj de presă, românii au de ales emoţional între Dan Voiculescu şi Traian Băsescu.
Dar majoritatea românilor nu îl place pe nici unul. Cei mai mulţi (plus minoritatea maghiară şi, aproape sigur, şi cea romă) îi detestă pe cei doi aproape în egală măsură. Cu mici variaţii într-un sens sau în celălalt, nesemnificative pînă la urmă. Toată lumea ştie că amîndoi au fost servanţi în puncte esenţiale ai regimului comunist, ai lui Nicolae Ceauşescu. Mii de fire, văzute dar mai ales nevăzute, îi leagă pe cei doi de Securitate. Crescent, IC Dunărea, Biruinţa, Anvers. Asemănarea dintre afacerea Crescent-IC Dunărea şi afacerea Flota e mult prea mare ca să nu te pună pe gînduri. Crescent-Dunărea a fost mai degrabă o afacere a anilor ’80 şi a tulburelui an revoluţionar 1990. Flota lui Băsescu a fost o afacere a anilor ’90, dar Băsescu se antrena deja pe nava Biruinţa şi la Anvers în deceniul anterior.
Cît de democraţi pot fi şi unul, şi celălalt ? Şi cît de democraţi pot fi fanatizaţii lor susţinători direcţi, pe de o parte, pentru Dan Voiculescu, Mihai Gîdea, Mircea Badea, Adrian Ursu, Oana Stancu, Mugur Ciuvică, Radu Tudor şi destui alţii, pe de alta, pentru Traian Băsescu, Dan Cristian Turturică, Dan Tapalagă, Andreea Pora, Sabina Fati, Robert Turcescu, Mircea Marian şi încă atîţia alţii ? Asta în ceea ce-i priveşte pe susţinătorii « democratici » din mass-media. Dar mai sînt şi vastele adunături politice, parchetele şi, mai ales, serviciile secrete, devenite gardă pretoriană. Care mai toate sînt în mîna preşedintelui încă în funcţie, Traian Băsescu. Desigur, la  prima vedere, între Dan Voiculescu şi Traian Băsescu există o mare deosebire. Unul e doar un capitalist pe cont propriu, care răspunde numai pentru ograda lui, iar celălalt are la îndemînă resursele practic nelimitate ale unui stat.şi ar trebui să răspundă pentru un întreg popor.
Şi totuşi. Şi Dan Voiculescu, ca şi Sorin Ovidiu Vîntu sau Dinu Patriciu şi alţi oligarhi, s-au servit fără limită de resursele – oameni şi informaţii – fostei Securităţi. Foarte democratic, desigur, vor spune ei, în oligarhia noastră travestită într-o mascaradă democratică. Iar în ceea ce-l priveşte pe Dan Voiculescu, pot fi reamintite şi resursele cu care a venit dinainte de 1989, cînd e ştiut că orice român capabil putea face afaceri de milioane fără să dea seamă la Securitate sau lui Ceauşescu, nu-i aşa ? De altfel, după propriile-i mărturisiri, şi Traian Băsescu a încropit avere înainte de 1989, tocmai bună pentru a fi utilizată « politic » după 1990. Foarte mulţi români cred că tupeul cu care Dan Voiculescu ne-a aplicat în ultimii ani lecţii de economie socialist-capitalistă pe propria lui televiziune, una dintre ele, mă rog, ascultat cu respect religios de presupusul jurnalist critic Mihai Gîdea, a întrecut orice limită a bunului-simţ, a fost de-o extremă indecenţă. Şi tot aşa, foarte mulţi cred că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, de la nava Biruinţa pînă azi, trecînd prin ministerul Transporturilor şi pe la primărie, e îndoielnică şi prefabricată. La fel cum imensa avere presupusă a lui Dan Voiculescu, plus enorma lui carieră de politician cu un partid de buzunar pot fi puse, legitim, sub semnul întrebării. La mai bine de un an de la venirea la putere a USL, interesele încropirii acestei căruţe politice din partea unuia dintre principalii săi strategi, poate cel mai important, se văd cu ochiul liber. Ele n-au nici o legătură cu bunăstarea generală, cu ieşirea din criză şi cu redresarea ţării. Argumentele morale ale lui Dan Voiculescu în faţa lui Traian Băsescu, după acceptarea pe micile sale ecrane a coabitării, sînt nule.
Sînt puţine şanse ca Dan Voiculescu să se bucure de o justiţie imparţială. Astăzi e învinuit, mîine va fi inculpat şi, foarte probabil, arestat. Pentru cea mai gravă acuză care i se poate aduce cuiva care se ocupă de media, aceea de şantaj. Ca şi în cazul lui Adrian Năstase, care a fost acuzat pentru finanţare ilegală a campaniei electorale. Adică atacat în inima profesiei sale. Cine e vinovat pentru o asemenea stare de lucruri ? Numai Traian Băsescu ? Numai PDL-ul, care de altfel o duce bine mersi în opoziţie ?

Lasati un comentariu

Comentariu