Petru Romoşan

Vă amintiţi cum locuiau la aceeaşi adresă, pe General Prezan, lîngă Parcul Herăstrău, Nicolae Văcăroiu (încă mai locuieşte ?), Adrian Năstase şi Traian Băsescu ? Desigur, din absolută întîmplare, unul a fost prim-ministru, “un Hagi al Finanţelor”, al doilea tot prim-ministru (şi ulterior puşcăriaş celebru) şi al treilea primarul Bucureştiului şi apoi vreo zece ani preşedintele României. Desigur, securiştii şi Păpuşarul-Şef au făcut economie la protecţie şi pază, dar mai ales la înregistrări audio şi video. Că nu se ştie niciodată cînd folosesc şi pac ! la Războiul. Cu asemenea garanţii, băieţii fac ce se cere, se execută, sînt cuminţi. Şi se ocupă de soarta naţiunii conform dezideratelor.
Tot aşa, dintr-o absolută întîmplare, soţia primului-ministru, soţia preşedintelui Senatului, etern candidat la preşedinţia României, şi fiica preşedintelui încă în funcţie sînt, toate trei doamnele şi tustrele, europarlamentari. Pentru că toţi românii, cînd vor, un-doi, se fac europarlamentari, cu salarii grase în euro, cu voiaje la business class, cu hotel cu atîtea stele sau chiar cu casă proprie, corespunzătoare. Pentru că tot ce este bun este pentru noi şi pentru ai noştri. Care de la pasopt (1948, de la ocupaţia sovietică !) au luptat pentru binele poporului. Iar poporul sîntem noi.
Fără îndoială, tot din cea mai pură întîmplare, atît Victor Ponta, cît şi, se zice, Elena Udrea, şi, din cele spuse, aşteptăm confirmarea, Dan Voiculescu (împreună cu piticii săi) şi împreună cu mulţi alţii, îşi fac vacanţa la Miami (Miami, Florida sau Miami Beach de la Nisa sau de altundeva, problema rămîne aceeaşi). Pentru că, de cînd se ştiu, românii, urmaşii dacilor, se prăjesc pe plaja pensionarilor milionari de la Miami sau de la Cancun (ori Monaco, Nisa, Capri, Saint-Tropez…). Să sperăm că zvonurile cu Gold Corporation şi cu Chevron şi gazele de şist în calitate de sponsori nu se vor confirma. Pentru că, dacă nu, s-ar adeveri prea simplist că nişte triburi barbare sînt ameţite de imperiali cu banale jucării pentru copii. Numai că aceşti copii ameţiţi conduc un biet popor de 20 de milioane.
Ar mai fi de făcut şi o listă a miliardarilor de carton, de partid şi de stat, ca Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Sebastian Ghiţă. Care, deşi n-au dovedit nici o abilitate specială, s-au trezit în rolurile de oligarhi. Ca să avem şi noi întreprinzătorii noştri care să negustorească cu miliardarii lor. De la privat la privat. Rezultatele monstruoase ale acestei improvizaţii securistice se văd şi se vor vedea din ce în ce mai dramatic în continuare.
Totuşi, democraţia de tip occidental trebuia încercată mai întîi pe cîini (maidanezi, de exemplu) înainte de a fi încercată pe români. Povestea s-a întîmplat şi se întîmplă şi în Irak, şi în Afganistan. Dar nici românii, după 50 de ani de comunism rusesc, nu erau mai apţi de democraţie occidentală decît afganii sau irakienii. Smulsă şi prin voinţă proprie (cîtă mai avea) din sfera de influenţă a Rusiei ortodoxe, deşi ortodoxă şi cu milenare rădăcini răsăritene, şi dusă spectaculos, împreună cu Bulgaria, în zona de influenţă a SUA şi a Europei occidentale, România îşi scoate la suprafaţă toate gunoaiele şi toată slăbiciunea. Agresată şi stîlcită de barbaria comunistă pînă în ’89, incapabilă să se integreze civilizaţiei vestice în ultimii 20 de ani altfel decît prin ce e mai rău şi la îndemînă (consumism, egoism, relativism moral), România e azi o ţară profund nefericită.
“Democraţia” noastră – adică a lor –  se face aproape exclusiv cu complexul securisto-industrial care, prin definiţie, e lipsit de orice calificare pentru regulile democratice. Cu cei trei milioane de emigranţi, cu una dintre cele mai scăzute natalităţi din Europa, înglodată în datorii făcute iresponsabil, România traversează cea mai sinistră perioadă din istoria ei modernă, contemplîndu-şi zilnic condamnarea. Toate soluţiile au fost ratate de mult. Cu cîţiva ani în urmă, înaintea Greciei şi a Italiei, care au folosit-o cu brio, România a avut şansa unui guvern de profesionişti, de tehnocraţi, cît mai puţin intoxicat de politică şi corupţie. Acum urmează alegerile din Germania, în septembrie, care, odată încheiate, vor da poate drumul cîinilor crizei economice majore. România nu pare să fie în nici un fel pregătită pentru o atare eventualitate.