Corneliu Florea

În  2009, Editura Compania a publicat PRĂDAREA ROMÂNIEI, cu subtitlul Cum pradă Traian Băsescu România. Crima organizată. Interesele externe, cartea autorilor Victor Gaetan, scriitor româno-american, şi Ciprian Nastasiu, procuror-şef adjunct la DIICOT. Ediţia s-a epuizat imediat, procurorul Ciprian Nastasiu a fost, tot imediat, concediat de Laura Codruţa Kövesi, iar eu am primit de la un prieten cartea, pe care, după lectură, am recomandat-o stăruitor.
Acum, în toamna 2013, am primit volumul ROMÂNIA PENALĂ, văzută de un senator fost procuror, cu subtitlul Declaraţii politice şi de presă, interpelări şi scrisori deschise, semnat de Valer Marian, apărut tot la Editura Compania. Este o carte dură, tulburătoare prin dezvăluirile şi acuzaţiile legate de actuala clasă politică din România, ţară prădată şi devorată cu o voracitate cumplită sub acelaşi sinistru Traian Băsescu.
Înainte de a citi această analiză riguroasă asupra ochlocraţiei postdecembriste – de la grecescul ochlas, cu următoarele înţelesuri : gloată, bandă, haită – conduse de Iliescu şi Băsescu, am primit prin Internet, la fel ca marea majoritate românească din noua diasporă în care trăim, scrisoarea deschisă a senatorului Valer Marian către primul-ministru Victor Ponta. Fostul procuror Valer Marian, absolvent al facultăţii de drept din Cluj,  îi cere lui Victor Ponta clarificarea unor aspecte din biografia personală. Scrisoarea este foarte interesantă, scrisă cu inteligenţă subtilă, fiind amplu comentată în toată mass-media liberă, semiliberă şi, cu câteva scăpări, chiar şi a celei de servaj a ochlocraţiei guvernamentale şi prezidenţiale, fiindcă între timp fiecare palat îşi are servii săi. Pe mine m-au uimit şi amuzat unele din cele 30 (treizeci) de întrebări numerotate, dintre care, cu sagacitate, şaptesprezece încep cu dacă, pe care procurorul cu diplomă câştigată prin învăţătură temeinică i le-a pus lui Victor Ponta, doctor în drept prin plagiat dovedit, dar negat de ochlocraţia lui guvernamentală. Este şocant şi revoltător că din întrebările puse reiese că adolescentul Victor Ponta şi-a bătut bestial tatăl suferind de un cancer terminal, apoi a plecat la Paris cu o sacoşă şi s-a aciuat la o cunoştinţă de-a mamei sale pentru un timp. De acolo a plecat, fără să mulţumească de găzduire, dar cu două geamantane, la un ofiţer sub acoperire, dar homosexual sadea. Şi din această subliniere au explodat pe Internet discuţii suspicioase, interpretări şi explicaţii cum de a ajuns Adrian Năstase să-l numească micuţul sau micuţa Titulescu pe Victorel Ponta, care nici de o lucrare de diplomă nu a fost în stare (?!?). Eu nu sunt de acord să scoatem patul nimănui în stradă sau în mass-media. Cu atât mai mult cu cât, în ziua de astăzi, paraphilile sau deviaţiile sexuale se numesc libere variaţiuni sexuale şi sunt mult mai bine văzute, apreciate şi încurajate decât vechile şi aşa-zisele depăşite legi naturale (!). Trăim în secolul XXI, în care o parte din societate cu puţină educaţie, IQ la limită şi susţinătoare a democraţiei tuturor drepturilor poate răsturna şi legile Naturii, ceea ce e un progres cu viitor fericit (!!). Aceasta este o scăpare din vedere, de 0,34 puncte, a domnului procuror Valer Marian, fost şef de promoţie în liceu şi care a absolvit facultatea de drept din Cluj numai cu media 9,66. Eu ţin să-l felicit, luând în considerare cu stimă că este fiu de ţărani din Dăbâca, dar să nu uităm vorba ardeleanului : unde-i multă minte nu-i şi tătă bună, ceea ce în zilele începutului acestui secol se poate interpreta ca o abatere de la dispoziţiile instituţiilor suprastatale de globalizare şi încadra la incorectitudine politică. Dar domnul procuror ştie toate astea şi continuă pe linia lui de om liber, punându-i prim-ministrului întrebări indiscrete despre relaţii sexuale extraconjugale cu femei majore şi prostituate minore de lux din Târgu Jiu. Cică ar fi fost monitorizat şi ar fi avut chiar un dosar în acest sens, dar naşul său de cununie, nimeni altul decât George Maior (cel din capul satului – pardon, m-am luat după Nea Marin, cu Sucă al lui) de la SRI, ar fi blocat dosarul. Nu mulţi se îndoiesc de asta, fiindcă George Maior îi os de profesor ardelean – Liviu Maior, cel ce-a fericit elevii cu cele mai bune manuale alternative de istorie, întrecându-l şi pe Mihail Roller, iar când a fost ambasador în Canada a spus într-un interviu cât de mult apreciază plecarea românilor din ţară unde or vedea cu ochii, pentru că aşa va afla lumea cine suntem şi ce-am ajuns ! Or, dintr-un asemenea tată aşchia nu sare departe de buturugă ! Apoi Valer Marian îl ia la bani mărunţi pe doctorul Victor Ponta cu tot felul de afaceri paralegale, într-un mod sever, de procuror necruţător. Mai departe se leagă de familie – tata-socru, Ilie Sârbu, senator, soţia Daciana, europarlamentară – şi de prieteni : Dan Şova, ce provoacă repulsie din cincisprezece motive, sau Rovana Plumb, cunoscută pentru că a parafrazat un rege cu După noi, cianura ! Mă şi întreb nu cum rezistă micuţul Titulescu la toate aceste acuzaţii, ci ce se va întâmpla cu Valer Marian cât de curând pentru că se leagă şi de Traian Băsescu, pe care-l face şomoiogel de spălat puntea vapoarelor din controversatul şi muşamalizatul dosar FLOTA, când căpitanul fără vapor ajuns amiral fără flotă îşi va lansa garda pretoriană, cerberii şi lefegiii asupra lui. Închid ochii şi ridic privirea spre steaua căzătoare.

După cele aflate pe Internet cu indignare cetăţenească, nu a trecut mult şi am primit volumul ROMÂNIA PENALĂ, văzută de un senator fost procuror. Declaraţii politice şi de presă, interpelări şi scrisori deschise. Trei sute de pagini citite cu creionul în mână, volum pe care îl recomand fiindcă întrece tot, absolut tot ce s-a scris despre mizeria socială, politică şi economică în România supusă ochlocraţiei – gloată îmbulzită la putere – sub conducerea lui Iliescu cu Roman şi Năstase, apoi a lui Băsescu cu Boc, Ungureanu şi Ponta, care i-au întrecut în rele şi nereguli pe cei din faţă cu două ture de stadion ! Nu ezitaţi să citiţi această carte din două motive : mai întâi, veţi afla ce se întâmplă în România din dezvăluirile unui procuror ce ştie că, dacă nu aduce dovezi reale, dracu’ i-a fi nănaşu’, cum zâce ardeleanul,  iar al doilea, ca să ştiţi bine ce aţi votat şi să aveţi curajul lui Valer Marian să ieşiţi în stradă, să protestaţi, să vă chemaţii senatorii şi deputaţii la ordine, fiindcă au obligaţii constituţionale şi morale faţă de dumneavoastră. Aceasta din urmă nu este o instigare, este o chemare la exersarea drepturilor constituţionale pe care le aveţi. După domnul procuror, orice cetăţean are obligaţia de-a sesiza organelor judiciare cazurile cunoscute de infracţiuni săvârşite, altfel intră sub incidenţa infracţiunii de nedenunţare. Dilemă cât Andrei Pleşu : ori aveţi curajul să înfieraţi infracţiunile şi nedreptăţile, ori tăceţi şi nu vă mai plângeţi, ci afişaţi lozinca Trăim bine !.
La începutul volumului, Valer Marian ne împărtăşeşte că prin justiţie doreşte să contribuie la uşurarea drumului spre adevăr. Ce retoric, ce nobil spus !, dar cred că ştie încă din facultate că drumul spre adevăr este la fel ca al Golgotei. Să vedem cine-l va petrece :
TRAIAN  BĂSESCU. „Cetăţene Traian Băsescu” este formula cu care i se adresează cetăţeanul Valer Marian, de întâi aprilie 2013, flotantului de la Cotroceni într-o scrisoare deschisă. Eu cred că a greşit numindu-l „cetăţean”, ofensând astfel cetăţenii români corecţi, singura scuză fiind aceea că era întâi aprilie. În scrisoare îl ia la întrebări – unsprezece – despre Laura Codruţa Kövesi, procuror general al României din milă şi mită portocalie. Probabil că oamenii de la cabinetul său nu i-au arătat scrisoarea din cauza instrucţiunilor de serviciu. Important este ca noi, cetăţenii de rând, să aflăm cât mai mult adevăr despre flotantul de la Cotroceni, care în 2004 promitea cu ochii în lacrimi o reformă à la Ţepeş şi îndemna revoluţionar : La ţepe în Piaţa Victoriei, băieţi ! Şi băieţii l-au votat şi Traian Băsescu a continuat să dea ţepe economiei româneşti, de exemplu, dosarul FLOTA, prin care s-a constatat o fraudă a economiei româneşti în valoare de 324 (trei sute douăzeci şi patru) de milioane de dolari în care primul inculpat era Traian Băsescu. Dosarul s-a plimbat prin Bucureşti, de la Ana la Caiafa, până ce a fost muşamalizat. Valer Marian dă multe alte exemple în cartea sa, pe care cetăţenii români ar trebui să le citească şi să riposteze, având nu numai drepturi constituţionale, dar şi obligaţii faţă de România.
LAURA  CODRUŢA  KÖVESI, cu diploma facultăţii de drept în buzunar, era procuror la Sibiu, de unde Vasile Blaga, prieten cu tatăl Laurei, Emil Boc, fost coleg de facultate la Cluj, şi Traian Băsescu, care avea nevoie de o obedientă, au cocoţat-o procuror general al României, şi ea imediat a executat ordinul primit, destituindu-i pe procurorii care arătau cu degetul spre Traian Băsescu (exemplu : incoruptibilul procuror Ciprian Nastasiu). La rugăminţile pseudo-Ţepeşului de Cotroceni, Codruţa muşamalizează dosarul ALRO, în care erau implicaţi Elena Udrea, Dorin Cocoş şi Theodor Stolojan, şi divorţează de Eduard  Kövesi, ce avea dosar SRI în regulă de spionaj în favoarea Ungariei şi, vorba ceea, are balta peşte. Valer Marian arată cu degetul când spre unul, când spre altul şi ajunge la generalul Florian Coldea – pe care-l numeşte şeful de facto al Serviciului Român de Informaţii – care, conducând-o noaptea acasă pe Codruţa, constată că nişte copaci beţi morţi de pe marginea bulevardului Ştefan cel Mare au intrat în maşina lor. Când copacii au văzut cu cine au de-a face, s-au trezit pe loc, au tăcut şi au plătit toate farurile sparte. Generalul şi-a văzut de SRI-ul lui George Maior, iar Codruţa de ale ei, sub aripa lui Dracula de Cotroceni, până când un alt Bram Stoker va scrie un alt horror novel pentru iubitorii genului cu corupţi.
SILVIU  PREDOIU, general cu patru stele, trei din partea lui Traian Băsescu, pe lângă diploma de la facultatea de geografie şi geologie, mai are şi brevetul Şcolii de Securitate de la Brăneşti, brevet cu care a trecut cu uşurinţă de la Securitate la SRI, dacă se poate vorbi de vreo trecere. Valer Marian nu-l are la rânză şi ne povesteşte cum, după 1989, a fost trimis, până ce se mai limpezesc apele, secretar de ambasadă undeva în Africa, unde s-a dat la nevasta portarului ambasadei, subofiţer, care a băgat cuţitul în el greşit, aşa că a scăpat cu viaţă şi şi-a văzut mai departe de afacerile cu armament prin Africa. Întors în România, a avut o evoluţie fulminantă – o stea de general la fiecare doi trei ani, record absolut în Securitate-SRI –, iar acum a devenit şeful SIE, adică Serviciul de Informaţii Externe, ceea ce mie îmi convine, că ştiu pe ce mâini bune se află de peste 30 de ani dosarul meu de la Ambasada Română din Ottawa,
GEORGE  MAIOR, uns în fruntea SRI la ordinul Washingtonului, cum scrie şi semnează Valer Marian, ce se crede monitorizat de SRI. Ei bravo, după cât vorbeşte şi scrie în acest volum despre tăticul lui, Liviu Maior, fost secretar de partid al Universităţii Babeş-Bolyai, funcţie pentru care după 1989 a fost promovat ministrul Educaţiei în guvernul Văcăroiu, la ce se aştepta ? Şi lui George Maior, viitor preşedinte, ales deja de americani, prea i-a găsit multe bube în cap, neţinând seama că este naşul de cununie al lui Victor Ponta, care e tare şi în tata-socru, lider parlamentar de partid, şi zeci de mii de relaţii şi afaceri.
DANIEL  FUNERIU îl va conduce cu satisfacţie pe Valer Marian pe Via Dolorosa fiindcă i-a dezvăluit în public toate incapacităţile de a fi ministru al Educaţiei naţionale şi l-a făcut groparul învăţământului românesc pentru că îl politizează şi încalcă autonomia universitară.
Pentru această carte, ce prin multe dovezi, expuse clar şi raţional, demonstrează că de la cap se împut peştii puterii şi lefegiii lor, Valer Marian este apreciat de cetăţenii români clarvăzători şi oneşti în viaţa lor de toate zilele, dar va fi trădat de colegii lui necinstiţi din partid, judecat nedrept, va fi împins şi huiduit pe Via Dolorosa, spre Golgota sacrificiului, de toţi cei acuzaţi de prădarea României, în frunte cu Băsescu şi garda lui pretoriană de generali. Urmează Ponta, cu neamurile şi partidul lui vestit în descompunerea identităţii şi integrităţii naţiunii, Ungureanu, o lichea oportunistă, dispreţuitorul poporului român şi vânzătorul Fundaţiei Gojdu, pe  toate acestea i le-a arătat Valer Marian în această carte. Adulmecând e prezent micuţul veşnic  securist antiromânesc Boc, fecioarele Codruţa şi Oana Haineală, George Maior, cu mămica şi tăticu’, cu naşul cel tare şi tata-socru, Augustin Buzura. Lume mare, plus Elena Udrea fără cocoş, Funeriu, considerat şi vânzătorul limbii romane, şi mulţi alţii ca ei, pe care îi găsiţi în acest volum  chiar dacă nu încap toţi în această scurtă prezentare.

Corneliu Florea
noiembrie 2013
Winnipeg, Canada

Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu
PRĂDAREA ROMÂNIEI
Cum pradă Traian Băsescu România
Crima organizată. Interesele externe

Acestea sunt titlul şi subtitlul volumului care mi-a fost dăruit de un bun prieten. Îi mulţumesc. Mai întâi volumul a apărut în ediţie samizdat, într-un tiraj limitat, ce s-a epuizat imediat. În  2009, Editura  Compania  a scos o nouă ediţie. În noiembrie 2009, la Hotelul Hilton din Bucureşti au avut loc lansarea volumului şi o conferinţa de presă cu autorii, care au răspuns la întrebările presei. Volumul s-a bucurat de un imens interes de la început datorita subtitlului Cum pradă Traian Băsescu România, atât de direct şi incitant. Citind cartea, descoperim cu surprindere că şi conţinutul este incitant prin dezvăluirea atâtor fărădelegi din partea celui ce a fost ales tocmai să vegheze la respectarea legilor, iar nu să le nesocotească pentru putere şi avere personală.  Mai mult, Traian Băsescu nu a ripostat cu contraargumente, ci cu insulte într-o conferinţă de presă, ceea ce este o dovadă în plus că lucrurile prezentate de autori sunt adevărate.
Autorii sunt doi români cinstiţi şi curajoşi. VICTOR GAETAN este un scriitor româno-american care trăieşte de mulţi ani la Washington, împreună cu familia. S-a stabilit de tânăr în Statele Unite şi s-a realizat prin el însuşi, mai întâi pe plan academic, la Harvard  University, iar apoi la Washington. A rămas sufleteşte ataşat ţării sale, neamului şi este intrigat de ce se întâmplă din cauza impostorilor de la conducere. În introducerea sa semnată, Victor Gaetan îi face un scurt rechizitoriu lui Traian Băsescu, începând cu  suspendarea lui din 2007, când a pretins că este victima parlamentarilor pentru că luptă împotriva crimei organizate. O denaturare grosolană şi o capcană în care au căzut naivii care nu pun faptele înaintea vorbelor. Faptele pe care cei doi autori la expun în volum sunt clare şi dovedesc că Traian Băsescu sprijină din umbră crima organizata de străini în România. De asemenea, ne prezintă oamenii cu diferite funcţii şi poziţii care îl sprijină  pe Traian Băsescu în protejarea celor implicaţi în crima organizată. Numele lui Mihai Răzvan Ungureanu  şi Teodor Baconschi sunt capetele lungului afiş de servili.
CIPRIAN NASTASIU este timişorean, provine dintr-o familie greco-catolică, ceea ce este foarte important, fiindcă greco-catolicii ăştia sunt întotdeauna mai corecţi şi laborioşi (ora et labora) decât noi, ăştia, ortodocşii ( „Ce-a da Domnu’ ”). A terminat facultatea de drept la Bucureşti, apoi s-a  întors la Timişoara, unde a devenit procuror la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog Timişoara. Apoi s-a  transferat în Bucureşti la Parchetul General, la biroul procurorului general, rămânând tot în serviciul de cercetare a criminalităţii organizate, ale cărei iţe a început să le dezlege cu ajutorul informaţilor de la SRI şi al Poliţiei. Pe rând, a avut succese în depistarea celor ce se ocupau cu drogurile, cu traficul de persoane, a fost procuror în binecunoscutul dosar Ţigareta. Prin acest caz s-a apropiat, i-a descoperit şi s-a preocupat de cei ce se ocupă ilegal de traficul şi vânzările de armament. Ajuns în această piaţă internaţională a interlopilor veroşi şi fără scrupule, a intrat în cea mai periculoasă junglă a criminalităţii organizate. A fost surprins să afle câţi străini activează în România, ce relaţii şi colaterale au, cât de extinsă şi puternică este reţeaua internaţională a criminalităţii. Prin cercetările făcute, prin informaţiile dobândite, pe dovezi, a ajuns la concluzia că Traian Băsescu este pilonul ei de sprijin în România.
DIICOT – Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism – a fost înfiinţată şi organizată, central şi teritorial, în 2003. Imediat s-a sprijinit pe Poliţie şi pe Serviciul Român de Informaţii, s-a conectat la serviciile internaţionale cu acelaşi profil. Acest serviciu a fost subordonat procurorului general Ilie Botoş, iar procurorul Ciprian Nastasiu făcea parte din echipa sa. A continuat investigaţile în dosarul Ţigareta, pentru că în spatele fumului de ţigări se făcea un mare trafic ilegal de arme.
SHIMON NAOR – evreu născut în România, devenit între timp cetăţean israelian, un binecunoscut vânzător internaţional de armament, s-a ocupat de traficul şi vânzarea de armament şi în afacerea Ţigareta. A fost depistat, anchetat şi judecat în România. A fost condamnat la câţiva ani de închisoare în 1999. La scurt timp a fost eliberat pe cauţiune şi imediat a şters-o în Israel, unde e bine mersi şi se ocupă în continuare cu traficul de armament. Statul român nu a cerut extrădarea lui, iar statul israelian are grijă de valoroşii săi cetăţeni. Procurorul şi echipa sa de la Poliţie nu fluieră a pagubă, ci a mirare de la ce înălţime a venit eliberarea pe cauţiune a unui criminal internaţional.
ANUL 2004. Alegeri prezidenţiale în România. În cei patru ani ai tandemului antiromânesc Iliescu-Năstase, dintre care ultimul un adevărat campion al corupţiei, românii s-au săturat şi scârbit de corupţia guvernanţilor şi politicienilor din România. Traian Băsescu a profitat din plin de această stare de spirit a cetăţenilor români şi, cu o abilitate diabolică, şi-a dus toată campania de pe poziţia unui viitor preşedinte ce va stăvili prin lege  corupţia în ţară. Românii au închis ochii la tot trecutul şi la faptele sale şi l-au ales preşedinte. Odată ales, în beţia succesului, amnezia s-a lăsat peste promisiunile de viitor campion al anticorupţiei, noul preşedinte ocupându-se doar de putere şi avere, acoperindu-şi cu grijă trecutul.
OMAR  HAYSSAM – om de afaceri siriano-român, etalon al corupţiei, căsătorit cu o româncă cu care are şase copii, plus unul de la o metresă a lui. În urma activităţilor sale infracţionale, a adus statului român o pagubă de două milioane de euro într-o singură afacere. Pentru acest motiv, cazul a fost transferat pentru investigaţii şi anchetă la DIICOT, în sarcina procurorului Ciprian Nastasiu şi a echipei sale de investigaţii. Cu migală şi profesionalism, anchetatorii încep să strângă informaţiile necesare procesului. Pe diferite căi, Omar Hayssam aude şi simte că este în colimatorul incoruptibilului procuror şi atunci pune la cale :
RĂPIREA ROMÂNILOR  ÎN IRAK. Citind acest volum, rămânem contrariaţi de ceea ce a prezentat mass-media românilor, pe de-o parte, şi de adevărul dezvăluit, pe de altă parte, de procurorul Ciprian Nastasiu şi echipa sa. Pe scurt, Omar Hayssam a pus la cale un plan şi o afacere pe cât de ingenioase, pe atât de diabolice. Planul a fost să sponsorizeze un grup de ziarişti care să viziteze Irakul, Damascul, unde urmau să fie răpiţi de nişte falşi terorişti aranjaţi de el. După răpire, Omar ar fi intervenit ca intermediar, i-ar fi recuperat pe ziarişti, devenind eliberatorul, erou în faţa românilor ! Ar fi câştigat prestanţa ce i-ar fi servit drept scut împotriva celor de la DIICOT. A doua parte era afacerea. Răpitorii trebuiau să se arate duri şi determinaţi la început, dar, odată ce intervenea el, să pară că se înduplecă şi să ceară o sumă substanţială drept răscumpărare. Odată banii primiţi, ei urmau să fie împărţiţi cu Omar, fiindcă era planul lui. Scenariul escrocului internaţional ar fi reuşit dacă nu erau incoruptibilul procuror şi brigada lui, condusă de comisarul Miron, care, intuind imediat planul lui Omar, au cerut arestarea sa preventivă. Fără Omar, a urmat partea dificilă, ziariştii români trebuiau răscumpăraţi cât mai repede, până ce nu apăreau complicaţii din partea răpitorilor, cum se întâmplă în asemenea cazuri.
FALSA CELULĂ DE CRIZĂ A LUI  TRAIAN BĂSESCU. În plină isterie creată de mass-media pusă să facă rating cu orice preţ, încep negocierile pentru salvarea nefericiţilor jurnalişti care aveau toată simpatia din partea românilor. Traian Băsescu vrea să strălucească din nou şi înfiinţează de urgenţă o celula de criză antitero, şi iar îi impresionează pe votanţii lui. Ciprian Nastasiu, împreună cu comisarul Miron, pleacă la  Damasc pentru informaţii şi investigaţii în timp ce Omar Hayssan este reţinut la Bucureşti.  Răpitorii de la Damasc ameninţă cu moartea sau, în fine, anunţă eliberarea ostaticilor în schimbul unei sume ce depăşeşte zece milioane de euro. Se acceptă. Şi acum intervine ceva cu totul incredibil, dar adevărat, o surpriză repugnantă, oribilă. Statul roman acceptă să-i răscumpere pe ziarişti, banii se iau dintr-un fond special al SRI, trec pe la celula de criză şi de acolo ajung la răpitori, care numără cu trei milioane mai puţin ! Pentru cele de mai sus, vă rog să citiţi dumneavoastră capitolul Răscumpărarea şi milioanele dispărute (paginile de la 87 la 91, ediţia apărută la Compania în 2009). Răpiţii sunt primiţi cu emoţie, iar Traian  Băsescu nu putea să nu fie acolo, să strălucească, să se spună că lui îi aparţine tot meritul în această grea şi nedreaptă luptă cu terorismul internaţional. După care toate documentele negocierilor şi datele despre sumele jonglate au fost secretizate pentru următorii 50 de ani de către Traian Băsescu. Cifrele date de autori vin din informaţii de la sursele speciale irakiene şi americane. De ce se teme Traian Băsescu de pune adevărul sub lacăt ?
URMĂTORUL SCENARIUAL LUI OMAR HAYSSAM este şi el interesant pentru că ne arată cât de coruptă a ajuns societatea românească la toate nivelurile, cum un escroc internaţional a putut cumpăra aproape pe oricine în Bucureşti. Este şi foarte bine scris, din nou recomand volumul. Citindu-l, putem vorbi în cunoştinţa de cauză. Pe scurt, Omar Hayssam se îmbolnăveşte şi suferă în închisoare. Odată ajuns pe mâna doctorilor, din doctor în doctor, cu asistenţă avocăţească tocmai de la New York şi Ierusalim – nu glumesc, citiţi cartea ! –, este eliberat din închisoare. Procurorul nu mai are drept să-l ancheteze, deţinutul fiind grav bolnav, după cum reiese din certificatele medicale, aşa că este creştineşte să-l redăm familiei în aceste clipe grele. Toată lumea este de acord, în afară de incoruptibilii de la DIICOT, care cer să nu părăsească ţara pe care Omar o jupoaie atât de mult, să fie ţinut sub supravegherea Poliţiei. Omar, cu metresa şi Poliţia după el, pleacă la munte să se refacă şi, surpriză !, aşa, în stare gravă, dispare. I se pierde urma definitiv ! Traian Băsescu face un circ de zile mari, cad demisii la picioarele lui, la insistenţele lui, printre care şi cea a procurorului general Ilie Botoş, cu toate că în acest caz el nu a avut nici o responsabilitate. Traian Băsescu îşi freacă mâinile de bucurie fiindcă îşi aduce o păpuşă-marionetă drept procuror general.
LAURA  CODRUŢA  KÖVESI – tânără, înaltă, muncitoare, şi atât. Era să uit esenţialul : ascultătoare, motiv pentru care Traian Băsescu a fixat-o acolo. Prima ascultare îndeplinită a procuroarei a fost să-l concedieze pe Ciprian Nastasiu din Centrala DIICOT, eliberându-l pe Traian Băsescu de incoruptibilul procuror care-i stătea în coastă. Bine, Codruţa ! O altă ascultare de serviciu a fost sa divorţeze de Eduard Kövesi, care era urmărit  pentru furnizarea de informaţii operative unui ofiţer maghiar de informaţii – un divorţ pe care Codruţa l-a acoperit (cu ce altceva decât) cu motive personale.
SĂ NU UIT DE OMAR HAYSSAM – e bine sănătos, frumos şi rotund la faţă. Între timp, cu ajutorul românilor, care ştim cât de credincioşi şi omenoşi sunt, şi-a dus toată familia cu el, plus copilul metresei, poate şi metresa, dar soţia nu trebuie să ştie asta.  De asemenea, nu se ştie nici faptul că, din când în când, mai face câte o vizită în România, din prietenie şi din dragoste faţă de România jupuită şi de el.
ÎNCHEIEREA o iau din volumul celor doi, în care sunt şi alte multe dezvăluiri despre prădarea României sub privirea îngăduitoare a campionului anticorupţie.

„Omar a câştigat. Sistemul lui Băsescu a câştigat. România a pierdut !”

Corneliu Florea
februarie 2010
Winnipeg, Canada

Despre Corneliu Florea
CORNELIU  FLOREA este un pen name format din prenumele părinţilor mei,
Cornelia şi Florea, în semn de recunoştinţă şi preţuire, în memoria lor.
La starea civilă am fost înregistrat PĂDEANU DUMITRU şi aşa rămân.

M-am născut la Timişoara în 1939 şi am devenit medic în 1963. Am profesat continuu în România până în 1980, când am plecat. Am stat în lagărul de refugiaţi din Traiskirchen, Austria până când Canada mi-a acceptat cererea de imigrare, dar nu mi-a recunoscut experienţa medicală de 17 ani, nici valoarea diplomei de medic. Am luat totul-totul de la început, devenind şi medic canadian licenţiat cu drept de liberă practică şi aici, în Canada.
Pentru prima dată aici, în străinătate, am început să scriu şi să fiu publicat în ziarele şi revistele româneşti libere. Cu acest pen name am semnat articole anticomuniste şi pronaţionale, pamflete şi polemici, apoi eseuri, note de călătorie şi observaţii social-politice critice, memorialistică în mai multe jurnale. NU scriu din inspiraţie sau vreun interes personal, scriu din nemulţumire şi revoltă. NU scriu prea bine, dar scriu liber ! Sunt absolut autonom, neînregimentat în partide, societăţi sau asociaţii, şi toate cărţile le-am publicat în regim  samizdat, ca să nu depind de nimeni, dar e greu să răzbaţi singur ! Sunt o fire deschisă, nu urăsc pe nimeni, fiindcă fiecare se face plăcut sau urât prin el însuşi. Ştiu că nici un scriitor nu poate scrie pe placul tuturor cititorilor, ştiu că scrisele mele vor fi receptate doar de conaţionalii mei ce gândesc şi simt asemănător, de cei cu sentimente patriotice. Pentru ei am scris :

Jurnal de lagăr liber, 1987, Editura Nord, Danemarca
Constituţia de la 29 februarie, 1988, în Observatorul münchenez
Cine tulbură liniştea Transilvaniei, 1990, Editura Lumina, Oradea
Afacerea  Holocaustului, 1991, Editura Lumina, Oradea
Jurnal pe frunze de arţar, 1993, Editura Lumina, Oradea
Note de pe drumurile lumii, 1995, Editura Lumina, Oradea
Coloana Infinită şi totemurile canadiene, 1997, Editura Lumina, Oradea
Semnale semenilor mei, 1999, Editura Lumina, Oradea
Vremuri anti-româneşti, 2001, Editura Aletheia, Bistriţa
Jurnalul unui medic, primul volum,  2002, Editura Aletheia, Bistriţa
Libertatea de a iubi adevărul, 2004, Editura Aletheia, Bistriţa
fiecare cu america lui, 2005, Editura Aletheia, Bistriţa
Polemos, 2007, Editura Aletheia, Bistriţa
Risipirea – cronică bucovineană, 2009, Editura Aletheia, Bistriţa
Peregrinări – note de călătorie, 2010, Editura Aletheia, Bistriţa
Jurnalul unui medic,volumul doi, 2011, Editura Aletheia, Bistriţa
Cine tulbură liniştea Transilvaniei, 2011, ediţia a doua, completată

VERITAS VOS LIBERABIT  !
… JURNAL LIBER …
MICĂ REVISTĂ DE CRITICĂ SOCIALĂ

Când m-am hotărât să scriu, redactez, editez şi să răspândesc, de unul singur această  mică şi originală revistă de critică socială, JURNAL LIBER, am luat exemplul acelor români din străinătate, sosiţi înaintea mea, care s-au dedicat voluntar, cu energia vieţii lor, cu mult suflet şi minte, României şi Românităţii. A fost în primăvara anului 1991.
JURNAL LIBER îmi reprezintă personalitatea şi voinţa. Îl scriu din dragoste şi respect faţă de Ţară şi Neamul românesc. Îl scriu din revolta şi dispreţul faţă de toţi cei ce blamează,  denigrează, blasfemiază românii, care au fost atât de încercaţi de-a lungul istoriei, fiind în calea barbarilor şi a imperiilor. Cu toate acestea, au rămas de mare omenie creştinească, cu mult suflet şi înţelegere. Din păcate, sunt prea răbdători cu cei ce îi nedreptăţesc.
JURNAL LIBEReste omagiul şi consideraţia mea făţă de conaţionalii mei, care în decursul vieţii lor simt în fiinţa lor că trebuie să dăruiască ceva bun, frumos şi valoros fiinţei noastre naţionale. Prin acest jurnal eu îi critic, numai documentat, cât mai argumentat şi raţional posibil, pe cei care, din stupiditate, ignoranţă sau malignitate, din interese meschine sau slugărnicie orbească, aduc grele daune României şi Românismului, indiferent cine sunt.
JURNAL LIBERapărea la început de patru ori pe an, în fiecare anotimp unul : primăvara, vara, toamna, iarna. De la un timp apare mai rar, dar a rămas un jurnal al anotimpurilor. Tot de la început îşi păstrează formatul şi numărul de pagini. Coperta este simplă şi poartă acelaşi motto ca universitatea americană Johns Hopkins : Veritas vos liberabit,adică adevărul te face liber, te eliberează. Ştiu la ce te poţi aştepta când susţii şi militezi pentru adevăr, toţi ştim : veritas odium parit, adică adevărul naşte ură. Românii spun că prin adevăr îţi faci vrăjmaşi şi multe altele pe care le trăiesc şi simt. Pentru a mă apăra cât de cât de tot felul de vrăjmaşi, scriu sub umbrela Articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, semnată la ONU de statele membre. DA, ştiu ca umbrela asta e veche şi spartă rău.

Corneliu  Florea