Petru Romoşan

La fel ca în Irak şi în Afganistan, ca şi în unele ţări arabe din nordul Africii (Libia, de exemplu), şi în România, înainte de a o experimenta pe oameni, democraţia ar fi trebuit încercată mai întîi pe cîini. Şi să nu se supere inutil doamna Brigitte Bardot, pentru că nu e aici decît o pastişă după o veche zicere despre comunism, adică o variaţiune. Desigur, nici cîinii nu sînt încă pregătiţi pentru democraţia care vine din vestul Europei, de la Bruxelles, Berlin, Paris şi din America. Acolo, la ei, democraţia a reuşit şi funcţionează, şi încă de foarte multă vreme, mai ales în Anglia, Franţa şi SUA. După cel de-al doilea război mondial, democraţia pare să meargă şi în Germania fostă a lui Hitler sau în Italia fostă a lui Mussolini. Cum observă Andrei Marga într-o carte recentă (« Guvernanţă şi guvernare »), începînd din anii ’80, democraţia a ajuns şi în Spania lui Franco, în Grecia coloneilor şi în Portugalia lui Salazar. Dar astăzi, după treizeci de ani, ea scîrţiie rău pe la margini, mai ales economic vorbind.
După 2000, democraţia a ajuns şi în Europa Centrală şi de Est, pe la noi, cam după 2007, adică foarte recent (după 60 de ani de Dej, Ceauşescu, lagăr comunist, Iliescu), şi deci cu reuşite care aduc mai degrabă a catastrofe. Băgarea cu forţa a Ucrainei în sacul prea încăpător al democraţiei (un pseudonim drăguţ pentru « imperiu » ?) e în curs, iar rezultatele acestei încercări rămîn cu totul imprevizibile. Cum se face că democraţia scoate sistematic la suprafaţa publică numai gunoaiele ? De ce reuşesc să se afirme doar politicieni controversaţi, de tot discutabili, ca Ion Iliescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu sau mai tinerii Emil Boc, Elena Udrea, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Mihai Răzvan Ungureanu etc. ? Aparent, aceşti politicieni, fiecare la timpul său, s-au înţeles foarte bine cu UE, cu Comisia ei cu tot, cu NATO, cu SUA, şi sînt foarte bine protejaţi de acestea prin instituţii, servicii speciale, armată. Protejaţi de ce sau de cine ? Protejaţi de întîlnirea reală cu propriul lor popor, e evident.
Pentru că asemenea indizivi n-ar ajunge niciodată, în condiţii de alegeri cu adevărat democratice, la înaltele demnităţi de care se dovedesc sistematic nedemni. Nu sînt demni, dar sînt foarte buni, la fel de sistematic, pentru a semna tot felul de contracte ruinătoare pentru ţara şi pentru poporul lor. Pe mai nimica, dar cu avantaje personale care-i transformă, tot sistematic, în oameni foarte bogaţi. Poate că acesta este marele secret al carierei formidabile pe care o fac nişte ciudaţi, altfel incapabili de performanţă, corupţi, penali, dar foarte agresivi şi guralivi. De cît tupeu ai nevoie, chiar dacă te numeşti Elena Udrea, în condiţiile de criză gravă din România, ca să ai 200 de invitaţi la cei 40 de ani, preşdintele şi soţia acestuia printre ei ? Cine îndeamnă la o asemenea sfidare a populaţiei sărăcite a ţării ? Şi cu ce scop ?
Clasa politică rezultată din sinistra democraţie românească este compromisă în întregul ei. Toţi au fost la putere, toate combinaţiile de partide au fost încercate, pe spinarea românilor, bineînţeles, iar rezultatele au fost întotdeauna aceleaşi. Sinistre. Cu cine vor merge la alegerile din 2014 UE, NATO şi SUA, prin ambasadorii lor la Bucureşti, care au un comportament de viceregi ? Pentru că tot Parlamentul, grav supraponderal, şi toate partidele, sub îndrumarea înţeleaptă a democraţiilor occidentale, şi-au arătat faţa lor hîdă, trădătoare de interese publice şi naţionale. Aceşti oameni nu mai pot fi luaţi în serios de nimeni în afară de cei implicaţi în jaf şi hoţie. Opţiunea UE, NATO şi SUA se va putea vedea cu ochiul liber în anul care vine, odată cu alegerile europarlamentare şi prezidenţiale inevitabile. C-aşa-i în democraţia noastră foarte recentă, cu alegeri care trebuie să aducă la putere marionete convenabile, corespunzătoare.
Poate continua acelaşi circ politic la Bucureşti, această enormă escrocherie şi impostură ? Poate ! Dar cu riscuri considerabile pentru fibra naţiunii şi pentru unitatea teritorială a României. Tentativele de folosire a regionalizării cerute de UE pentru a împărţi teritoriul între nişte « baroni » puşcăriabili, infractori agravaţi, vor continua şi, poate, vor şi reuşi. Superimunitatea pe care încearcă să şi-o acorde o majoritate infectă ne va transforma în sclavii unor bandiţi pe care i-am şi votat prosteşte. Pentru că România începe să fie tot mai mult o ficţiune condusă de tîlhari, hoţi, analfabeţi, hiene. Care merg mînă în mînă cu justiţia, cu presa şi ne dau lecţii de aşa-zisă democraţie europeană şi bună creştere universală seară de seară pe televiziuni.
Credeţi că Băsescu, Ponta, Udrea, Boc, Dragnea ar fi toleraţi ca lideri politici în cîteva mari regiuni ca Transilvania, Moldova, Oltenia, Banat, Dobrogea, în contact direct cu cei care-i votează şi cu care ar trebui să trăiască zi de zi ? Ei nu pot conduce decît un stat-fantomă, numit încă România, cu capitala la Bucureşti, cel mai corupt oraş din toate provinciile româneşti, din toată istoria lor, fanariot pentru totdeauna, în acord cu noii colonialişti, noii fanarioţi, care ne jupoaie zilnic ca pe o piaţă marginală şi destul de detestată altfel, folosind noii caimacami şi dragomani de extracţie dubioasă.
După ce România a pierdut în ultimii 24 de ani peste trei milioane de locuitori, dintre cei mai buni, şi mulţi dintre ei nu se vor mai întoarce în ţară niciodată, 2014 are toate aparenţele unei răspîntii pline de toate pericolele, dar şi de speranţă. Vor reuşi românii care s-au trezit în ultimii ani să întoarcă roata infernală a nenorocului lor ? 2014 poate fi un « acum sau niciodată ».