Petru Romoşan

Ştiţi cît costă o vacă în Franţa ? 1 630 de euro. Ştiţi care e randamentul ? 4-5 %, şi e considerat foarte bun, de cîteva ori mai bun decît cel al foarte popularului livret A de economii. Dacă animalul moare, asigurarea îl înlocuieşte. Investitorii nu-şi văd niciodată vacile. Aşa arată o agricultură performantă în era computerelor şi, mai ales, în asemenea ani de criză. Dar ştiţi cît costă un om politic în România ? De exemplu, Crin Laurenţiu Antonescu sau Victor Viorel Ponta ? Crin Antonescu activează în politică de vreo 20 de ani, iar Victor Ponta de vreo 15, de prin 2000, pe lîngă Adrian Năstase. Fiecare politician mai important ne costă pînă acum cîteva bune milioane de euro. Iar randamentul ? Un minus de multe miliarde de euro, fără nici o îndoială.
Amatorii de comedie pot fi, în fine, satisfăcuţi. Conform hitului moldovenesc „Alimentara”, avem di tătii. Avem comedie clasică, cu quiproquo-uri. Nimeni nu ştie cine e celălalt. Ce rol şi pentru cine îl joacă. Din interior  (securişti, interlopi, bişniţari) sau din exterior (americani, „europeni” – adică UE –, ruşi, germani, austrieci). Avem commedia dell’arte, cu măşti fixe, pe care le poate recunoaşte toată lumea şi se poate distra după pofta inimii. Avem şi marionete, cu roluri pe care orice telespectator le poate recita anticipat, dar pe la casierie nu trec decît „politicii”, „ziariştii”, „analiştii”, „vedetele”. Avem şi jolly joker (un fel de Băsescu în grimase), care poate fi oricînd orice. Pe cine am votat, de fapt, noi, românii ? Nişte actori de comedie, nişte zîmbăreţi (păcălici), nişte păpuşi mecanice („guignols”, Pinocchio etc.).
De ce s-a retras Crin Antonescu de la guvernare ? Pentru că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, nu a primit cu aplauze postul de vicepremier ? Doar pentru atît ? Dar parcă piesa asta ne-au mai servit-o o dată aceiaşi Ponta şi Antonescu în 2012, pe la început. Cu transmisiuni directe, cu dezbateri, cu analize. Toate la fel de găunoase şi de inutile. În decembrie 2012, Crin Antonescu şi partidul său presupus liberal, presupus de dreapta, au primit votul ca să guverneze. Dar palavragiului naţional, gratulat cu titlul de cel mai bun retor, mare specialist în discursuri, nu-i mai place de prietenul său Ponta şi pace bună. Îi va mai da populaţia votul şi data viitoare ? O priveşte, o face pe contul său, chiar pe viaţa ei.
De ce a spart Victor Ponta USL-ul ? Pentru că s-a speriat de umbra serioasă a neamţului de la Sibiu ? De ce nu l-a demis pe generalul „izmenar” Gabriel Oprea în două secunde ca să-i ofere postul acestuia liberalului Iohannis, post la care liberalii aveau dreptul, dupa propriile lor înţelegeri din USL ? Poate pentru că e un păcălici mic, penibil, cam cît poate oferi azi România în materie de oameni politici. Şi poate pentru că, după modelul maestrului său aflat astăzi după gratii, începe să se creadă un nou Napoleon, viitorul preşedinte al României. Pentru vreo 10 ani.
Crin Antonescu, preşedintele liberal, şi Liviu Dragnea, vicepremier (de ce ?) şi mare ministru, au pierdut fiecare un an întreg, împreună cu echipe numeroase, pe două legi fundamentale pe care le-au ratat, aşa cum era de aşteptat, cu brio : Legea regionalizării şi o nouă Constituţie. Nepregătiţi, adică prost şcolarizaţi, inculţi, amatori, s-au băgat în faţă la ceva care-i depăşeşte cu mult. Ce facem ? Le cerem banii înapoi ? De fapt, ar trebui penalizaţi drastic pentru impostură agravată, excesiv de insolentă.
Călin Popescu Tăriceanu a lăsat impresia că s-a aruncat în cap de la mare înălţime. Din punct de vedere politic. Cei care îl plîng, ipocrit, se cam grăbesc. Sîntem doar la inceputul comediilor politice, iar pe malul Dîmboviţei penibilul nu a omorît încă pe nimeni. Şi, dacă se confirmă noua orientare a lui Crin Antonescu spre popularii europeni, lui Călin Popescu Tăriceanu îi rămîne liberă pîrtia liberală, cu susţinere la cheie din partea liberalilor europeni. Vizitele repetate ale lui Crin Antonescu la Viena şi Bruxelles par să aibă legătură cu negocierile de aderare la Partidul Popular European. Acest elefant din magazinul de porţelanuri, PPE, pare să fie autorul moral principal al crizei politice de la Bucureşti. Ce a primit Crin Antonescu şi ce i s-a promis pentru alegerile prezidenţiale rămîne de văzut.
La Bucureşti domneşte o mare confuzie pe scena politică. Confuzie care seamănă pînă la identitate cu o criză politică majoră. Apropierea de Ucraina şi de Republica Moldova, cu jocurile geopolitice în curs, este, evident, şi ea o parte importantă din explicaţie. Pentru cei mai atenţi şi mai bine informaţi, sforile şi frînghiile geopoliticii sînt azi expuse la lumina zilei după ce ani şi ani fuseseră bine ascunse. Sforile geopolitice se văd şi la Palatul Cotroceni, şi la Palatul Victoria, şi la Casa Poporului, acolo unde e Parlamentul României, şi în sediile partidelor politice. Ca şi prin mai toate redacţiile.
Pînă la sfîrşitul anului, putem avea chiar un clasic peisaj după bătălie. Cu majoritatea competitorilor (atît de mediocri, atît de jalnici !) zăcînd la pămînt fără suflare. După cum putem avea şi o Românie ceva mai mare, cu Bucovina reîntregită, cu Bugeacul şi Gurile Dunării româneşti întoarse acasă. Sau poate chiar cu o Românie Mare. Despre ce altceva au putut discuta, preţ de 90 de minute la telefon, Vladimir Putin şi Barack Obama dacă nu despre împărţirea paşnică a Ucrainei ? Doi oameni certaţi nu au ce sa-şi spună o oră şi jumătate la telefon… România se găseşte azi blocată într-o criză politică internă majoră, deşi majoritatea USL avea aproape 80 %. Nu e clar că jucătorii politici autohtoni sînt traşi de sfori care-i fac incapabili să apere competent interesele româneşti ? La graniţele României se joacă o mare piesă geopolitică, iar ţara noastră, prin reprezentanţii ei legali, stă neputincioasă şi cu gura cascată. În acelaşi timp, prietenii noştri polonezi se poziţionează ca lideri regionali, consistenţi şi respectabili.
Să încheiem deci cum am început. În România, „o vacă de rasă costă 2 000-2 500 de euro, iar o investiţie într-o fermă de 50 de capete, de exemplu, poate fi amortizată în 5-6 ani, cu condiţia să ai baza furajeră asigurată, mai ales că furajele s-au scumpit în ultima vreme”, ne spune faimosul fermier Culiţă Tărâţă. Păcat că nu aflăm de la Culiţă Tărâţă de unde să luăm alţi conducători şi cam care ar fi costurile şi randamentul !