Petru Romoşan

Săptămâna 8-14 iunie s-a sfârşit exact pe dos de cum a început. Victor Ponta a ieşit câştigător pe toată linia, DNA şi preşedintele Iohannis („guvernul meu”) au fost umiliţi în două rânduri de maşina infernală de vot a PSD. Mai întâi Camera Deputaţilor a votat masiv împotriva ridicării imunităţii prea junelui şef pesedist, ca apoi moţiunea (zisă şi „loţiunea”) de cenzură să fie trântită fără drept de apel. Şi cu asta ce-am făcut ?
Tot în această săptămână, liderul indiscutabil al controversatului Grup de la Cluj, Ioan Rus, ca un autentic kamikaze, s-a autoexplodat în piaţa publică (la noul post oficial Digi 24) calificând copiii celor plecaţi la muncă în străinătate drept „golani” şi nevestele drept „curve”. Iar multpitorescul general în rezervă Gabriel Oprea a devenit, inexplicabil, omul providenţial, un prim viceprim-ministru cât un prim-ministru lovit în aripă sau chiar un preşedinte cât unul care nu reuşeşte nicicum să devină preşedinte. Deşi tot în această săptămână Klaus Iohannis a încercat şi varianta băsească de preşedinte jucător cerând presto, şi nu o dată, demisia premierului. Victor Ponta, cu tot DNA-ul, binomul SRI-DNA, PNL şi preşedintele Iohannis în spate, nu pare să aibă alte probleme decât cele medicale ivite la un picior.
Încotro mergem ? Care este planul ? De unde a venit ordinul imperativ al demiterii tânărului, inexperimentatului şi îngâmfatului şef pretins socialist ? De la Washington ? De la Bruxelles ? De la Berlin ? Cineva trebuie să ştie, dar bineînţeles că nu se arată la faţă. Sentimentul că trăim o repetare a verii lui 2012, cu referendumul refuzat de puterile protectoare, e foarte pregnant. Dar poate că eşecul pe toată linia al celor care au urmărit debarcarea în forţă a lui Victor Ponta e şi el unul programat. În fapt, deputaţii, votând împotriva urmăririi penale a lui Ponta, ne-au arătat zgomotos câţi bani dau ei pe justiţie. Mai ales că aproape toţi îşi aşteaptă, mâine sau poimâine, convocarea la DNA. Căderea cu brio a moţiunii de cenzură i-a liniştit pe penelişti şi i-a scos domnului preşedinte din cap „guvernul meu”. Alina Gorghiu şi Cătălin Predoiu nu pot aduna o majoritate calificată care să-l facă pe unul sau pe celălalt prim-ministru. Au luat-o pe urmele „prim-ministrului” Lucian Croitoru. Va fi, poate, data viitoare, acum trebuie să mai facă nişte tururi pe la organizaţiile locale şi câteva talk-show-uri, cât mai există bogăţia de televiziuni de ştiri de acum.
Nici de un guvern de uniune naţională nu mai poate fi vorba. Dihonia e mult prea mare, taberele sunt prea de tot incompatibile. Şi atunci vom intra în toamna 2015 tot cu Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, plus găştile aferente, şi tot ei vor organiza cele două rânduri de alegeri din 2016 ? Totuşi, după atâtea victorii împotriva DNA, împotriva preşedintelui Klaus Iohannis, împotriva PNL, oare de ce Victor Ponta pare atât de expirat politic ? Deşi a câştigat pe toată linia, pare mai terminat ca niciodată.
Cineva, un fel de baubau mare şi negru, trage sforile din spatele cortinei. Ce urmăreşte ? Pentru că o clasă politică de schimb nu se poate inventa doar prin punerea la pământ a celei existente, oricât de detestabilă ar fi aceasta. Figura providenţială a prim viceprim-ministrului ne poate spune ceva despre cine va conduce în anii următori. Gabriel Oprea e o combinaţie aproape perfectă de învârtit de tranziţie cu un Moş Teacă de România – zice chiar el că a fost de şapte ori ministru, cel mai bun ministru. Un guvern compus din mai mulţi Moş Teacă, în costum-cravată, civili la prima vedere, care să facă marile jocuri economice şi politice în pregătire pentru România – iată soluţia-miracol !
Un posibil răspuns sau o parte din el ne-a venit ieri seară din New York Times. Pentagonul i-a cerut preşedintelui Obama acordul pentru instalarea în ţările baltice şi cele din Europa de Est, foste membre ale Pactului de la Varşovia, a 5 000 de soldaţi, dimpreună cu armament greu („Oficiali americani şi din ţarile aliate au declarat că, într-o încercare semnificativă menită să descurajeze agresiunea rusă în Europa, Pentagonul e gata să stocheze tancuri, vehicule de teren şi alt armament greu la dispoziţia a 5 000 de militari americani în câteva tări baltice şi est-europene. / Propunerea, dacă va fi aprobată, ar constitui o premieră după încheierea Războiului Rece – Statele Unite ar plasa pentru prima oară echipament militar greu în noile state membre NATO din Europa de Est care au aparţinut cândva sferei de influenţă sovietică. Anexarea Crimeii de către Rusia şi războiul din estul Ucrainei au alarmat şi au sugerat o nouă planificare militară în capitale NATO […]”).
Chiar dacă generalul Oprea nu va deveni prim-ministru, talentul său de ofiţer de intendenţă se va putea dovedi foarte util. De aceea o fi ieşit în evidenţă atât de puternic în ultimul timp Gabriel Oprea ? Are generalul Oprea alte informaţii decât noi toţi ? Ca şi preşedintele Iohannis, care a cerut abrupt şi oportunist de două ori într-o săptămână demisia lui Victor Ponta ? Evident că da. Zilele lui Victor Ponta la Palatul Victoria par că se împuţinează. De fapt, Ponta ar putea dispărea politic oricând.