Petru Romoşan

Observatorii oneşti şi curajoşi sunt de acord : în România lui 2015, lucrurile merg cu adevărat foarte prost. Fragila democraţie românească îşi dă duhul, zorii unei noi dictaturi se văd cu ochiul liber.
Noul preşedinte Klaus Iohannis a intrat într-o competiţie frenetică cu fostul preşedinte Emil Constantinescu : care dintre cei doi va fi stat mai multe zile în străinătate ? Pentru începutul de mandat, Iohannis pare să-l depăşească net pe Constantinescu. Scopul în cazul lui Iohannis e la fel de evident ca şi în cazul lui Constantinescu : să-i încurce cât mai puţin pe cei care l-au pus acolo unde este. Politica externă a României a atins şi ea noi culmi de progres şi civilizaţie. Rochiile şi rochiţele doamnei Carmen Iohannis sunt comparate cu cele ale vedetelor de pe covorul roşu de la festivitatea premiilor Oscar. Ce-a mai rămas activ din presa românească, mai nimic adică, comentează cu aplicaţie şi multă seriozitate îmbrăcămintea provincialei modeste din Sibiu devenită mare doamnă dincolo de munţi, în Vechiul Regat.
Matusalem Isărescu, cel născut din concubinajul revoluţionar al Securităţii Vechi cu Finanţa Mondială (americană mai ales), a primit firman de Dictator : preşedinte al Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială. Sună poetic, nu ? Asta e limba lui Eminescu, nu ? Îl însoţeşte în continuare, etern, ca o umbră, fantoma lui Lenin, reîncarnată în mumia Vasilescu, cel de la Scânteia tineretului comunistă.
UNPR-ul cizmelor lui Gabriel Oprea, cizme şi bocanci, un-doi, un-doi, a absorbit foarte democraticul partid al puşcăriaşului Dan Diaconescu, PPDD (Partidul Poporului – Dan Diaconescu), adică poliţia a fuzionat cu puşcăria. Absorbţia a fost aprobată, cum altfel ?, în unanimitate : „UNPR este un proiect politic pe care l-am demarat acum 5 ani de zile. Şi cred că am fost inspiraţi când am spus că este un proiect politic al interesului naţional al României. Interesul naţional, patriotismul – te naşti cu ele sau nu le ai niciodată. Doctrina noastră este simplă, este România” (general Gabriel Oprea). E clar, tovarăşi ? Să trăiţi, am înţeles !
„Vreau să ştiţi că în plan organizatoric suntem şi vom fi tot mai puternici. Noi avem 358 000 de membri de partid înscrişi la Tribunal, cel mai mare partid din România – PSD – avea vreo 500 000, iar celelalte, vreo 100 000 de membri înscrişi. În ultimele două luni s-au mai înscris în UNPR peste 70 000 de români. Sunt convins că şi cu dumneavoastră (PPDD – n. n.), în momentul de faţă suntem peste 500 000 de membri de partid UNPR” (Gabriel Oprea, general, şef de partid democratic). „Partidul e-n toate / E-n cele ce sunt / Şi-n cele ce mâine vor râde la soare”… Curând vom fi cu toţii UNPR, strâns uniţi în jurul preşedintelui iubit, Iohannis, cântând capitalismul neoliberal în zbor…
În Comitetul Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială, Matusalem Isărescu va fi secondat de nemuritorul Mişu Negriţoiu, despre care CNSAS încă nu a aflat nimic. Că de aceea plătim noi de atâţia ani CNSAS, ca să-i acopere pe ai noştri şi să-i descopere pe ai lor. Mişu Negriţoiu va fi un fel de Vicedictator – sau Vicerege, pentru că sună mai democratic.
Am rezolvat aproape toate problemele. Mai rămâne ca doamna Carmen Iohannis să primească oficial, în Parlament (cât acesta mai există !), statutul de Primă Doamnă a României, iar domnul Klaus Iohannis să fie decretat oficial (tot în Parlament !) Ginerele Securităţii celei Noi şi Democratice. După ce a fost cândva inventată de sovietici, Securitatea, această fantasmă inoxidabilă, şi-a realizat în sfârşit pohta ce-a pohtit : are ginere neamţ ! În plus, sub atenta supraveghere a binomului (SRI-DNA), ba chiar a trinomului (SRI-DNA-ÎCCJ), UNPR va deveni nu peste mult timp partid unic şi astfel liniştea se va aşterne (din nou) definitiv peste ţară. Se închide cercul.
Dar noi, vorba poetului Marin Sorescu, „unde fugim de acasa ?”