Petru Romoşan

Arestarea lui Sorin Oprescu, primarul în funcţie al Bucureştilor, pare a fi mai gravă pentru PSD decât iminenta demitere sau demisie a lui Victor Ponta din funcţia de prim-ministru, după trimiterea în judecată şi, chiar surprinzător, mai destabilizantă pentru acelaşi partid decât anterioarele arestări, două la număr, ale fostului prim-ministru şi preşedinte PSD, Adrian Năstase. Sorin Oprescu, aşa-zis independent, este, de fapt, adevăratul legatar moral al lui Ion Iliescu. El e moştenitorul visat al patriarhului comunist cu studii la Moscova la începutul anilor ’50. Apartenenţa sau non-apartenenţa formală a lui Sorin Oprescu la PSD e, evident, lipsită de orice semnificaţie.
Toată viaţa politică presupus democratică (aici e marele fals !) din ultimii 25 de ani se bazează pe minciuni groase, simpliste, jenante, vândute cu multă neruşinare populaţiei prin ziarişti mizerabili, corupţi, recrutaţi şi, culmea !, foarte mândri de ispravile lor securist-propagandistice. Una dintre aceste minciuni gogonate e invenţia cu Sorin Oprescu candidat independent. O porcărie ! Ziaristul care are cele mai mari merite în această grosolană mistificare pare a fi micuţul Victor Ciutacu. Dar mai sunt şi alţii. Bogdan Chireac, care pare a fi unul dintre cei mai ajunşi ziarişti, echipa de la Antena 3 (Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică, Radu Tudor etc.), dar mai ales hărnicuţul mistificator bombastic Mircea Badea. Li se adaugă institutele de sondare a opiniei publice şi ciudate firme de PR, ca şi oficina mai recentă a lui Sebastian Ghiţă, România TV. Şi, probabil, mai sunt şi alţii, în presa scrisă, pe radiouri, precum şi nelipsiţii postaci tocmiţi de pe Net.
Sorin Oprescu nu a fost independent de reţelele PSD decât pentru votanţii naivi. A fost atât de independent de PSD încât, după arestarea sa, PSD-ul e pe cale să se prăbuşească. Mai întâi prin pierderea aproape sigură a primăriei Bucureştilor, şi deci a alegerilor locale. Dacă mai adăugăm prestaţia lamentabilă a lui Ponta începând cu alegerile prezidenţiale, nu e greu de prevăzut şi un faliment la alegerile generale. Ar mai fi, poate, de precizat că şmecheria dublă, adică aplicată de două ori bucureştenilor, cu independenţa lui Oprescu nu pare să fi ieşit de sub chelia modestului doctor şi cu atât mai puţin din capul ziariştilor propagandişti. Pare o idee scoasă direct din strategiile militare asimetrice sau de servicii secrete.
Dar adunătura USL ce altceva a fost decât o imensă impostură intelectuală menită să-l arunce în aer pe marinarul excesiv de proamerican, caricatural, Traian Băsescu ? Strategie care a reuşit doar parţial. A fost un fiasco din punctul de vedere al alegătorilor, al populaţiei, dar o mare reuşită scoasă tot din arsenalul strategic militar, foarte folositoare găştii Ponta, Ghiţă, plus TSD. Cine a produs-o ? Evident, cei care doreau să-i încurce pe americani în România.
Dar alianţa DA (Dreptate şi Adevăr, PDL+PNL, Băsescu+Tăriceanu) câtă dreptate şi cât adevăr a conţinut ? Dar CDR-ul care l-a propulsat pe cenuşiul Emil Constantinescu în fruntea statului şi a distrus PNTCD (partid istoric) ? Cât de democrată şi cât de românească a fost respectiva Convenţie ?
CDR, DA, USL, Independentul – câtă mizerie ! Dar la fel putem chestiona şi multe alte sigle vândute românilor candizi în ultimii 25 de ani şi vom constata că pe-afară e vopsit gardul şi-năuntru, leopardul. Leopardul care a halit-o, cu blană cu tot, pe credula Mioriţă română, alegătorul…