Petru Romoşan

Mai are scumpa noastră ţară vreo şansă ? După câte le ştim şi le vedem zilnic, după politizarea extremă, sinistră a vieţii publice, la un nivel de genunchiul broaştei, ce speranţe să mai ai ?! Kăkănarii politici de toate culorile şi de toate obedienţele, dublaţi de sekurici şi de interlopi, au pus ţărişoara pe butuci, au violat-o, au vândut-o şi au trădat-o, au murdărit-o şi au umilit-o ca niciodată, cum nu s-a întâmplat nici măcar în criminalii ani ’50 de ocupaţie rusească-sovietică-comunistă. Cu toate puşcăriile, lagărele şi Canalul de atunci. Dar oare crimele se pot compara ?
Ce fel de politică externă mai are România ? Nici una. Bogdan Aurescu, George Maior, Lazăr Comănescu şi alţii ca ei sunt doar nişte figuri funcţionăreşti mediocre ale anilor de umilinţă pe care-i trăim fără explicaţii raţionale furnizate de cineva. Ce planuri de dezvoltare pe termen lung mai avem ? Nici unul. Jaf şi îmbogăţire rapidă prin orice mijloace. Blocuri faraonice ca nişte veceuri care desfigurează oraşele. Prost gust pe strada principală. Vulgaritatea şi dezmăţul unor prădători.
Recent au fost inculpaţi vreo şase profesori de la Medicina din Craiova. Îi treceau pe studenţi la examene pe mită şi pe cadouri penibile. Doctorii de mâine vor fi nişte măcelari amatori pentru că nu şi-au luat cinstit examenele. Iar pacienţii lor nu vor fi neapărat, cum ar fi cazul, doar politicieni. Inginerii şi arhitecţii de mâine vor fi pesedişti de-ai doctorului plagiator Victor Viorel. Clădirile se vor prăbuşi la următorul cutremur. Profesorii şi juriştii vor fi penelişti (sau pedelişti mai degrabă). Cum vor fi educaţi copiii şi cum vor fi făcute legile peste câţiva ani ?
La prima şi chiar la a doua vedere, România nu mai are nici o şansă. Cei mai buni, cei mai harnici şi capabili de efort au cam plecat şi se pregătesc să plece pe alte meleaguri, mai sănătoase la cap, mai democratice. O populaţie oarecare locuieşte o suprafaţă geografică oarecare (o ţară frumoasă !), dar populaţia, geografia şi legile nu mai reuşesc să facă un tot viabil. România e azi o colonie – toată lumea a căzut de acord –, dar mâine va fi şi mai rău. Sau nu va mai fi nimic.
Poate singura speranţă care ne mai rămâne să fie aceea că la alegerile viitoare, cele locale mai întâi, cele trei partide care fac azi jocurile (PSD, UNPR, PNL) vor fi bătute măr de nou-înfiinţatele partide cu trei membri la bază ? Într-adevăr, ce persoană dotată cu o raţiune minimală va mai vota cu PSD, UNPR sau PNL, după câte le-am văzut în toţi aceşti ani ? Desigur, cu excepţia celor implicaţi direct în nenorocire, în lanţul trofic al corupţiei, al slăbiciunilor. Şi care nu sunt puţini. Sute de mii ? Milioane ?
Ar mai fi vreo şansă să apară oameni noi, responsabili, în locul hoţilor, impostorilor, clienţilor DNA, sekuricilor şi interlopilor ? Apropo, câţi dintre consilierii din marile oraşe, începând cu Bucureştiul, reprezintă de fapt banii interlopilor, ai infractorilor sau interesele unor ofiţeraşi amatori ? Mai au provinciile şi oraşele noastre oameni şi energii pozitive care să-şi asume soarta acolo, în locul în care şi trăiesc zi de zi, fără să mai aştepte ceva de la un centru contaminat, corupt şi aproape deloc naţional ? Ce legătură au avut, de exemplu, Traian Băsescu, Elena Udrea, Emil Boc cu Maramureşul, Hunedoara sau Tulcea ? Aceeaşi întrebare e valabilă şi pentru Victor Ponta, Liviu Dragnea sau Valeriu Zgonea.
Şansele noastre, ale românilor, sunt azi foarte reduse. Repetăm, reamintim, întărim : mulţi dintre cei mai harnici, dintre cei mai cinstiţi, dintre cei cu frică de Dumnezeu au cam plecat. Discuţiile interminabile despre votul Diasporei sunt, evident, de un fals mortal. Votul sau non-votul celor plecaţi nu ne mai ajută cu nimic. Hămesiţii fără pregătire şi meserie, repetenţii, plagiatorii, dubioşii şi nebunii le-au luat în viteză locul celor absenţi şi ne fac, bine instalaţi la manete, o ţară imposibilă, de nelocuit. O ţară irespirabilă, aşa cum n-a mai fost ea de foarte multă vreme.