Unii lideri PSD îl prezintă pe condamnatul definitiv Liviu Dragnea ca pe un martir al partidului. Nu zic, aşa o fi. Dacă infracţiunea e legea în acest partid postcomunist care se pretinde de stânga fără prea multe probe, atunci într-adevăr Liviu Dragnea e un haiduc (de Teleorman) al democraţiei de tranziţie, coruptă şi infracţională. El a luptat cu mijloacele din dotare pentru binele infractorilor PSD. E un erou împotriva statului de drept. În această logică, Adrian Năstase ar trebui adus de urgenţă înapoi la conducerea PSD. El a făcut şi puşcărie ! Procesul lui a avut ca subiect tot o campanie electorală, finanţarea ei. Justiţia noastră ne aplică numai lecţii magistrale !
Şi în aceeaşi logică strâmbă, halucinantă, şi Traian Băsescu a fost descris ca un martir al celor două mandate ale sale la preşedinţia României. Dacă nu ar fi beneficiat de imunitatea totală în timpul celor două mandate, multele infracţiuni, printre care şi aceea de spălare de bani, cu Căşuneanu, cu şmecheriile imobiliare, ar fi fost deja prescrise. Ca şi nenumăratele infracţiuni, încălcări ale legii comise într-o mare veselie în timpul mandatelor sale de primar general al Bucureştilor. Care şi ele ar fi beneficiat deja de sublima prescripţie. La fel cum s-au prescris toate nenorocirile săvârşite în timpul multelor sale mandate de ministru al Transporturilor (Flota şi câte şi mai câte „Aici sunt banii dumneavostră !”). Şi, desigur, odată prescrise toate fărădelegile, Infractorul naţional ar fi putut candida, virgin, la un nou mandat al aceluiaşi abuzat Bucureşti. Pentru că noi, bucureştenii, suntem în majoritate nişte tâmpiţi fără memorie şi l-am fi votat încă o dată fără să clipim pe constănţeanul impostor. Pentru că aşa spun sociologii manipulatori (de şcoală comunistă), cu sondajele lor „suspendate” (să nu-l uităm pe ex-primarul penal Sorin Oprescu).
Trebuie să constatăm că noua, mândra lume democratică şi capitalistă nu mai are nici o ruşine şi că singurul ei criteriu activ a rămas reuşita indiferent de preţ şi consecinţe. Suntem conduşi şi controlaţi din nişte birouri finanţate netransparent, ocult, cu miliarde de euro de la bugetul statului. Cică ar trebui să fim fericiţi că trăim în democraţie, în UE şi NATO. Băieţii şi fetele din birourile climatizate, foarte scumpe, ultimul răcnet fac revoluţii pe Facebook, ne aleg preşedinţi, prim-miniştri şi primari de mari oraşe.
DNA-ul doamnei Kövesi şi minunaţii ei protectori (pe ce bază legală o protejează ?) nu au auzit încă nimic de afacerile multiple ale lui Liviu Dragnea (Tel Drum etc.) ? Toate jafurile, tunurile, ţepele de la Microsoft, EADS, Alro, ANRP, ministerul Dezvoltării, primării şi companii de stat nu s-au derulat în timpul mandatelor prooccidentalului de comedie Traian Băsescu şi al prim-miniştrilor săi preferaţi Emil Boc (PDL), numit de vreo trei ori, şi Victor Ponta (PSD), numit de două ori, al ministeriatului de Interne al lui Vasile Blaga, amândoi, şi Traian Băsescu, şi Vasile Blaga, şefi de partide „de dreapta”, democratice ?! Şefi de partide pentru care merite, pentru care fărădelegi ?
Ăştia chiar ne cred pe toţi proşti ? Până când ? Iar dacă te uiţi ceva mai atent la noii candidaţi pentru Bucureşti, oameni în jur de 40 de ani – Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele, Cătălin Predoiu, Nicuşor Dan, Robert Turcescu -, progresul faţă de generaţiile lui Ion Iliescu sau Năstase-Băsescu e foarte relativ, discutabil, dacă n-o fi chiar un grav regres. Timpurile care vin se anunţă parcă şi mai prost. Mai trebuie să le şi votăm ?