Petru Romoşan       

Donald Trump sau Brexit se traduc în româneşte „PSD” ? Se pare că da. Deşi coaliţia PSD-ALDE, anunţată mai demult, a câştigat categoric alegerile de pe 11 decembrie 2016, cei bătuţi măr în alegeri, în frunte cu preşedintele Klaus Iohannis, nu şi-au recunoscut înfrângerea. Dimpotrivă, la ceasuri de seară, pitit, trag sfori, se întâlnesc „informal” (Iohannis dixit despre întâlnirea sa bizară cu Tăriceanu) şi încearcă să schimbe la masa verde rezultatul, altfel destul de clar, al scrutinului. Umbra scamatorului şi şmecherului de port se întinde peste Cotroceni şi mai ales peste destructuratul PNL. O nouă soluţie imorală, de fapt, iresponsabilă, nu e complet de exclus.
Nici în America democraţii, în frunte cu încă preşedintele Obama, cu candidata perdantă Hillary Clinton, cu CIA, care l-a descoperit pe Vladimir Putin personal implicat în alegerile americane, plus o mare parte a establishment-ului politic, ca şi cea mai mare parte a celui mediatic, mainstream-ul, nu recunosc încă victoria lui Donald Trump. Se fac pronosticuri catastrofiste în legătură cu preşedinţia lui Trump, care încă nu a început, şi, îşi zic adversarii, probabil nu va începe niciodată, pentru că CIA, pentru că marii electori etc., etc., etc.
America e divizată. Ca şi Franţa intrată pe turnanta alegerilor, ca şi Marea Britanie după Brexit, ca şi Italia după referendum. Şi România e divizată şi promite să se divizeze şi mai mult. Doar că în România nu atât populaţia e divizată, cât tagma jefuitorilor, pardon, a politicienilor, tagma binoamelor şi trinoamelor, plus cea a presei aservită total unei găşti a puterii sau alteia. Dar în orice caz nu aflată în serviciul populaţiei sau al interesului public.
Aşa cum alegerea lui Donald Trump nu este neapărat o ieşire a Americii din criza profundă în care se află, nici victoria categorică a PSD-ului nu ne garantează că vom ieşi din abisul în care ne-am prăbuşit în tranziţia noastră spre capitalism şi spre democraţie. Mai ales în mandatele lui Traian Băsescu, susţinut violent de majoritatea intelectualilor publici, dar şi în primii doi ani de preşedinţie ai lui Klaus Iohannis.
Liviu Dragnea, omul providenţial al momentului, după o lungă listă de alţi providenţiali dezastruoşi, a venit în faţa ziaristelor şi ziariştilor să le spună, să ne spună ce mari cheltuieli va face în anii următori PSD din banul public. Aproape nimic despre venituri, despre investiţii româneşti sau străine, absolut nimic despre legăturile cu economia mondială, din care, vrem-nu vrem, facem parte, şi nici despre opţiunile geopolitice pe termen scurt şi mediu. Putem presupune că nu ne vom apropia de Grupul de la Vişegrad şi că vom fi cei mai docili executanţi ai politicilor dictate de la Berlin. Numele de prim-miniştri şi miniştri PSD-ALDE care circulă deja nu prevestesc nimic bun. Doar o împărţeală satisfăcută a prăzii, aşa cum PSD a reuşit şi în legislaturi anterioare, cele ale lui Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase sau Victor Ponta.Valurile schimbărilor globale, amorsate de voinţa popoarelor, iar nu de liderii lor dispreţuiţi şi cartelaţi, lovesc şi România, iar PSD nu e de crezut că va reuşi să se îmbogăţească încă o dată. Câteva luni vor fi poate suficiente ca să le spulbere, marelui partid şi liderilor lui îmbătaţi de victorie, iluziile de înavuţire rapidă. Lumea şi România s-au schimbat şi se schimbă în fiecare zi brutal chiar dacă media românească, preocupată doar de ordinele stăpânilor săi, aduce prea puţine informaţii externe, şi acelea deturnate în direcţia intereselor proprii.Klaus Iohannis a fost adus la putere de Traian Băsescu şi grupul său apropiat (se vede tot mai clar), de forţe oculte româneşti şi străine, livrându-i-se populaţiei o naraţiune ridicolă pe bază de Facebook, diaspora şi tineri frumoşi şi liberi. Omul însă se dovedeşte cu totul nepregătit pentru greutatea funcţiei sale şi poate deveni un real pericol pentru ţară. Pe unde vom scoate cămaşa ?