Petru Romoşan

La fel ca în timpul lui Nicolae Ceauşescu (altfel deşănţat naţionalist de paradă), care a rămas omul sovieticilor până ce aceştia l-au lichidat fizic prin interpuşii locali (tot aşa a fost lichidat şi mareşalul Ion Antonescu şi, după destule presupuneri, şi Gheorghe Gheorghiu-Dej…), şi actualii factori răspunzători români sunt supuşi obedienţi până în pânzele albe colonialiştilor de azi. Dacă economistul Ilie Şerbănescu are dreptate când afirmă şi demonstrează că România a devenit o colonie, probabil singura din UE – iar multă lume românească e de acord cu Şerbănescu –, atunci, dacă suntem colonie, trebuie să existe şi colonialişti. Cine sunt aceştia ? SUA, Germania şi Austria, Imperiul UE în dezagregare ? Nimeni nu scoate o vorbă, nici măcar analistul Şerbănescu. Asta şi pentru că, de fapt, România e ocupată şi colonizată în primul rând de bănci, multinaţionale, fonduri de investiţii care toate depăşesc statele, fie ele şi cele mai importante. La fel ca în anii de după 1859, după Mica Unire, legea economiei o fac mai ales cămătarii. Atmosfera generală în ţară nu poate fi decât infectă, abjectă, cu o populaţie deprimată, încălecată.
Recenta şi disputata „revoluţie fiscală”, în fapt o curată contrarevoluţie, pare a fi lovitura ultimă aplicată de capitalişti – cămătari în toată regula – statului social, muncii, celor mai săraci, mai fragili, mai expuşi. De-acum capitalurile pot veni în valuri la noi să mai ia câteva piei de pe nenorocitul de „angajat” român. Iar măsurile cele mai liberale din Europa, ultraliberale, neoliberale sau neoconservatoare sunt propuse şi vor fi implementate de partidul succesor partidului comunist, actualul partid socialist, care se fandoseşte cu titulatura de social-democrat. Dar confuzia e totală : socialiştii impun legi ultraliberale, cu impozite de paradis fiscal, cu angajatori liberi ca pasărea cerului, iar băncile, multinaţionalele şi complicii lor locali din Sistem trimit în stradă protestatari halucinaţi, „drogaţi” de reţele sociale anonime şi iresponsabile. Treaba e făcută profesionist !
Deşi PSD-ul e convins că pensionarii îi vor rămâne fideli în masă după recentele măsuri fiscale (ce fel de partid e acela susţinut doar de pensionari ?), anul viitor sau în anii viitori s-ar putea să asistăm la dispariţia pur şi simplu a partidului neocomunist. Două dintr-o lovitură : dereglementezi total piaţa muncii şi îl trimiţi la coşul de gunoi pe partidul care ar trebui să-i reprezinte pe angajaţi (cu sindicatele problema e mai demult aproape rezolvată). PSD s-a prezentat la alegeri ca un partid naţional, chiar naţionalist (vezi exhibiţiile fostului preşedinte PSD şi prim-ministru Victor Ponta cu PRU, partiduleţ ultrapopulist achiziţionat înainte de alegeri de Sebastian Ghiţă, alt pesedist), antiglobalist, cu simpatii exprimate pentru Grupul de la Vişegrad, dar prin măsurile fiscale ultraliberale se dovedeşte a fi cel mai docil executant al Finanţei globale care ne conduce, de altfel, pe toţi. Când alegătorii vor înţelege ce li se întâmplă de fapt, consecinţele ar trebui să fie devastatoare pentru PSD. Iar anul viitor alegerile anticipate nu sunt deloc excluse. Chiar dacă principalul partid de opoziţie, PNL, infestat de băsiştii din PDL, pare deja mort şi îngropat, dăruit cu un lider mediocru pe măsură, „providenţialul” Ludovic Orban.
Mai lipseşte pachetul legilor pe justiţie, moşmondit interminabil de ministrul Tudorel Toader, acceptat şi apoi refuzat de CSM, pachet de legi care şi el poate fi cu totul altceva decât ni se promite că este. Să ne amintim şi că multe iniţiative veneau chiar de la ciudatul CSM. Iar marii noştri lideri, Tăriceanu şi Dragnea, par să ne prepare în procedură de urgenţă şi o lege pentru viitoarea Casă Regală a României, cea care i-ar putea lua locul instituţiei prezidenţiale republicane, cu al său CSAT prea de tot la mâna Sistemului actual. O Casă Regală pentru un alt Sistem, mai aproape de Vişegrad şi de Moscova, dar şi de Washington. Pentru că azi în România poţi muri şi de foame, şi de cele mai neaşteptate boli, dar nu te plictiseşti niciodată. C. P. Tăriceanu şi Liviu Dragnea se visează fiecare I.C. Brătianu, fondatorul de ţară, şi îşi vor Hohenzollern-ul lor. Regina Margareta ?
La fel cum comuniştii români au fost mai stalinişti decât Stalin şi mai sovietici decât sovieticii, şi noii guvernanţi de la Bucureşti vor să fie mai liberali, mai neoconservatori şi mai capitalişti decât americanii (Constituţia noastră, abia postsovietică, nu pare să încurce pe nimeni). O formă extremă, o apoteoză a slugărniciei…