Petru Romoşan 

Un nătâng violent (Cătălin Avramescu), fost ambasador al României – dar avem prea mulţi impostori care servesc o Românie pe cale de dispariţie –, afirmă negru pe alb în ziarul Bursa că avem în Rusia o „Circotecă şi la Cupa Mondială de fotbal. Desfăşurat într-o ţară în care oponenţii lui Vladimir Putin sunt împuşcaţi în scările de bloc sau primesc, la micul dejun, ceai cu poloniu radioactiv, campionatul acesta este cel mai neinspirat din 1930 încoace”. Din 1930 – adică de când există campionat mondial de fotbal, primul fiind cel organizat la Montevideo, în Uruguay.
În schimb, ziarul francez conservator Le Figaro le pune cititorilor săi întrebarea „Organizarea Campionatului Mondial de fotbal este o reuşită ?”, iar 96 % dintre ei răspund „da”, 4 % răspund „nu”. Imbecilii noştri băutori de ceai de păducel sunt mai deştepţi decât imensa majoritate a cititorilor ziarului Le Figaro. În acelaşi sens, Victor Montagliani, preşedinte al Federaţiei Canadiene de Fotbal, vicepreşedinte FIFA şi unul dintre organizatorii Campionatului Mondial din 2026, care se va desfăşura pe continentul american pentru prima dată în trei ţări (Canada, SUA şi Mexic), afirma ieri la Moscova că actualul campionat găzduit de Rusia e, probabil, cel mai bine organizat din toată istoria campionatelor de fotbal. Victor Montagliani vorbea despre bunul management al distanţelor dintre oraşele în care s-au jucat meciurile, despre ospitalitatea cu care au fost primiţi milioanele de suporteri străini, despre înaltul standard de calitate care s-a fixat prin această ediţie. E adevărat însă că declaraţia canadianului a fost făcută pe Russia Today, actuala „Europă liberă” sau „Vocea Americii” planetară, care dă mari dureri de cap establishment-ului globalist.
România nu mai are, cel puţin la vedere, aproape deloc relaţii politice şi economice cu Rusia, cea pe care a slujit-o umil, adesea cu zel, după război, până spre 1996. Înalţii noştri funcţionari din serviciile secrete, din armată, din diplomaţie şi din politică sunt azi pupincurişti agravaţi ai Vestului, mergând de multe ori până la trădarea de ţară. S-au scris şi s-au spus destule în acest sens despre Laura Codruţa Kövesi, George Maior, Florian Coldea şi alţii, până la măruntul băutor de ceai de păducel publicat de Bursa. Toţi au fost ridicaţi în demnităţi de multdubiosul Traian Băsescu.
Dar subiectul acestor zile nu e vacuitatea absolută a politicii româneşti de azi. Acum e vorba despre fotbal şi despre campionatul mondial de fotbal din Rusia. Cu excepţia Franţei, toate „marile puteri” din fotbal s-au prăbuşit. Mai întâi, Italia şi Olanda au fost absente, eliminate din grupe. Germania, Brazilia, Argentina, Uruguay, Spania, Anglia au fost scoase şi ele din joc. Anglia, cea cu Brexit-ul, a ajuns totuşi in semifinale. Era cât pe ce să avem o finală Belgia-Croaţia, adică o mică naţiune din Vest contra o mică naţiune din Estul Europei. N-a fost să fie. Toată presa de specialitate scrie că Franţa pleacă favorită în meciul contra Croaţiei. Vom vedea peste câteva ore cum stăm, după ce vom cunoaşte rezultatul din teren.
Asistăm în fotbal la un triumf al micilor naţiuni împotriva marilor puteri economice, politice şi militare, cu aspiraţii imperiale evidente, agresive. Bătălia actuală din politică între „suveranişti”, „naţionalişti” , pe de-o parte, şi „globalişti”, „imperialişti”, multinaţionale, pe de altă parte, a fost câştigată clar pe gazon de micile naţiuni. Naţiunile au o viaţă lungă înainte, imperiile se cam duc de râpă. E, probabil, şi cazul Americii lui Donald Trump, cu datoriile ei colosale, susţinute doar de dolar, monedă mondială de schimb impusă, dar şi al Rusiei lui Vladimir Putin, limitată în ultimele decenii la preocupări militare şi cu o economie orientată exclusiv spre valorificarea resurselor naturale. După lumea bipolară (SUA-URSS), după pax americana, vine oare triumful naţiunilor, al ţărilor, al identităţilor ?