Petru Romoșan

Ca la fotbal sau ca la alte sporturi cu mulţi spectatori, opinia publică mondială s-a rupt în două : unii îi susţin fanatic, necritic şi propagandistic pe ucraineni, totuşi ţară atacată, ceilalţi îi susţin mai pe tăcute, discret şi perfid pe ruşi, care îşi urmăresc „securitatea lor indivizibilă”. De multe ori taberele par aceleaşi cu cele de până mai ieri, vaccinişti vs. antivaccinişti sau, poate şi mai pertinent, suveranişti vs. globalişti.

Cei care îi susţin pe ruşi susţin, de fapt, suveranismul, iar cei care-i susţin pe ucraineni (nişte proxies ai SUA ?) susţin globalismul, noua religie, neoliberalismul fără limite. Iar suveraniştii sunt peste tot. Unde nu te aştepţi. De la Donald Trump la Viktor Orbán şi la dreapta catolică poloneză, la brazilianul Jair Bolsonaro, preşedinte. La fel cum globaliştii sunt reprezentaţi de Joe Biden şi Nancy Pelosi, Emmanuel Macron, Mario Draghi şi chiar preşedintele chinez Xi Jinping, un frecventator asiduu al Davos-ului. Fără să-i uităm pe ultrafaimoşii Bill Gates, Klaus Schwab şi pe nemuritorul George Soros.

Asistăm perplecşi la un război civilizaţional care depăşeşte şi, mai ales, va depăşi tragedia sau catastrofa ucraineană (Ucraina = margine). În România sunt la putere globaliştii (Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă, Clotilde Armand…), PNL, USR, dar şi cea mai mare parte a PSD (echipa Marcel Ciolacu) şi serviciile. Suveraniştii (AUR) sunt doar o opoziţie minoritară. „Noi ştim că nu ne batem numai pentru Ucraina, ci şi pentru Noua Ordine Mondială”, spunea patetic Kira Rudik, o parlamentară ucraineană, la 1 martie 2022, pe Fox News.

Aleksandr Dughin, ideologul puterii militare ruse, al GRU mai degrabă decât al FSB (KGB) reprezentat de Putin, al „asianismului” rus, un dogmatic deci, e de acord pe fond cu deputata ucraineană : „Nu e un război împotriva Ucrainei. E o confruntare împotriva globalismului ca fenomen planetar integral. E o confruntare la toate nivelurile – geopolitică şi ideologică. Rusia respinge totul în mondialism : unipolaritatea, atlantismul, pe de-o parte, şi liberalismul, antitradiţia, tehnocraţia, într-un cuvânt, The Great Reset, pe de altă parte. E limpede că toţi liderii europeni fac parte din elita liberală atlantistă. […] Iar acum, prima etapă a fost depăşită. Dar suveranismul, confruntat cu mondialismul, nu poate fi decât un spaţiu vast, un stat-continent, un stat-civilizaţie. Nici o ţară nu poate rezista multă vreme la o deconectare completă. Rusia este pe cale să creeze un spaţiu mondial al rezistenţei” („Alexandre Douguine sur le choc planétaire en cours”, profidecatholica.com, 2.03.2022).

Războiul din ţara vecină aduce cu fiecare zi un nou şir de morţi, de distrugeri, de suferinţe. Mor militarii ucraineni şi ruşi, dar mor şi femei şi copii, bătrâni neajutoraţi. Valul de refugiaţi atinge cifre înspăimântătoare, iar bejenia ucrainenilor vine cu întreg cortegiul său de dureri, de familii destrămate, de umilinţe, de boli, sărăcie. Continuarea conflictului de o parte şi de alta e cu atât mai absurdă, mai lipsită de sens, cu cât pentru cei mai mulţi experţi militari armata rusă a obţinut deja superioritatea militară de mai bine de o săptămână. Pierderile ucrainene au crescut semnificativ, ajungând la 19 000 de morţi/răniţi grav/dispăruţi şi în jur de 1 000 de prizonieri (după informaţiile militare obţinute de site-ul Le Courrier des stratèges, 15.03.2022).

Partenerii şi aliaţii Ucrainei şi ai lui Zelenski (SUA, Marea Britanie, Polonia etc.) continuă să trimită arme de ultimul răcnet în cantităţi foarte mari, să promită, să garanteze împrumuturi şi ajutoare colosale – un evident îndemn la continuarea războiului, la rezistenţă în faţa invaziei ruseşti. Atâta doar că Ucraina începe să semene cu Siria, cu Afganistanul. Doresc SUA şi Marea Britanie să lupte cu Rusia până la ultimul ucrainean, cum s-a tot spus ?

După Jerusalem Post, premierul israelian, Naftali Bennett, i-ar fi sugerat lui Zelenski să se predea în condiţiile puse de Rusia : „Dacă aş fi în locul dumneavoastră, m-aş gândi la viaţa poporului meu şi aş accepta oferta”, ar fi recomandat Bennett, după Jerusalem Post. Un responsabil ucrainean a spus : „Bennet ne-a zis să ne predăm. N-avem intenţia de-a o face. Ştim că oferta lui Putin nu e decât un început.” În ceea ce priveşte cererea de ajutor militar făcută de Ucraina Israelului, reponsabilul ucrainean a declarat că Israelul i-a spus Ucrainei să nu mai ceară ajutor suplimentar militar şi de apărare, căci această cerere ar pune în dificultate eforturile de mediere întreprinse de Bennett între Kiev şi Moscova. Jerusalem Post relatează că funcţionarul ucrainean a declarat : „Dacă Bennett vrea să fie neutru şi să medieze, ne aşteptăm să numească pe cineva care să lucreze zi şi noapte şi să încerce să obţină un compromis.” Jurnalul israelian se aşteaptă ca ucrainenii să creadă că scopul medierii israeliene decurge din planul israelian de a nu lua o poziţie clară în privinţa războiului din Ucraina pentru a-şi menţine relaţiile cu Rusia” („Selon le Jerusalem Post, Bennett aurait demandé à Zelensky de se rendre, aux conditions de la Russie”, le-blog-sam-la-touch.over-blog.com, 13.03.2022). Autorităţile israeliene au dezminţit informaţiile, după AFP.

Poziţionarea Israelului faţă de războiul din Ucraina este complicată şi din alte motive. Printre ele : „Prezenţa neonaziştilor, organizată de stat, în sânul armatei ucrainene nu e anecdotică, chiar dacă nu e posibil ca ea să fie cuantificată în chip sigur. În schimb, e uşor să-i fie numărate victimele. În indiferenţa generală, neonaziştii au ucis 14 000 de ucraineni în opt ani. Această situaţie este una dintre cauzele intervenţiei militare ruseşti în Ucraina. Israelul se vede confruntat pentru prima dată cu ceva ce nu şi-ar fi imaginat : susţinerea acordată de protectorul său, SUA, inamicului său istoric, nazismul” (Thierry Meyssan – „Israël abassourdi par les néo-nazis ukrainiens”, voltairenet.org, 13.03.2022).

Sancţiunile şi contrasancţiunile economice fac parte integrantă din războiul în curs. Taiwanul revine în prima linie a interesului media, Bursele asiatice integrează informaţia. Peste 50 de milioane de chinezi au fost puşi din nou în lockdown pentru o săptămână. Hong Kong-ul e paralizat de un Covid real sau imaginar. Ruptura dintre Rusia şi SUA, împreună cu Europa de Vest e brutală. După ostracizarea sportivilor, artiştilor, studenţilor ruşi, nu mai lipseşte decât ruperea relaţiilor diplomatice.

Alastair Crooke, fost agent al MI6 şi actual analist de prestigiu, scrie : „Care este cel mai important eveniment geostrategic al săptămânii ? Ei bine, e cel provocat de India, care a insistat să scoată dolarul american din schimburile sale cu Rusia şi să-l înlocuiască cu moneda locală (în timp ce Statele Unite reacţionează ameninţând India cu sancţiuni distincte). Lista „recalcitranţilor” se lungeşte : China a fost şi ea ameninţată cu sancţiuni de Statele Unite pentru că nu s-a alăturat sancţiunilor împotriva Rusiei. Alte state, precum Turcia, Brazilia (un Bolsonaro sceptic) şi statele din Golf, boicotează „războiul împotriva Rusiei”. De fapt, mai ales Europa e cea care s-a lansat într-un „război economic şi financiar total împotriva Rusiei”, ca în comentariul ministrului francez al Finanţelor, Bruno Le Maire : „Vom provoca prăbuşirea economiei ruse.” Restul lumii rămâne foarte „cool” şi distant. […] Occidentul şi-a ridicat războiul său economic cu Rusia pe noi culmi, niciodată atinse până acum : rezervele de schimb ale Băncii Centrale a Rusiei au fost sechestrate, instituţiile sale financiare au fost îngheţate pe pieţele de capital externe, unele bănci ruse au fost excluse din SWIFT, iar rubla a fost supusă unei operaţiuni de „vânzare” concertată montată de la New York (ca în 2014). […] Lucrul cel mai important, care n-a scăpat restului lumii, este că a aflat cum totul a fost „declanşat” împotriva unei mari puteri într-o zi. [Ţările – n.n.) îşi dau seama că asta li s-ar fi putut la fel de bine întâmpla şi lor. […] Decizia Indiei de a face comerţ în rupii şi în ruble este un semn care prevesteşte ce se va întâmpla. Dând cu piatra în Rusia, Occidentul a scos în evidenţă riscurile pe care şi le asumă restul lumii dacă participă la această „ordine mondială fondată pe reguli” condusă de Occident („A world at war”, https://english.almayadeen.net, 13.03.2022).

Negocierile de pace dintre delgaţiile ucraineană şi rusă par să fi avansat după intervenţia premierului israelian. Vladimir Putin a confirmat că nu este interesat de schimbarea conducerii în Ucraina. Fără concesii de ambele părţi, războiul se va extinde şi în Ucraina de vest şi poate chiar mai departe, spre Polonia, ţările baltice şi insula suedeză Gotland. O emisiune difuzată în weekend de televiziunea de stat de la Moscova a prezentat speculaţiile unor strategi militari ruşi în acest sens.

Preluare din ziarul Bursa.