Comentatori şi comentaţi

Cine sînt mai importanţi, comentatorii sau comentaţii ? Ce-a fost mai întîi, oul sau găina ? Evident, din punctul de vedere al poporului de telespectatori, cei mai importanţi sînt comentatorii. Ei pot să comenteze orice, oricînd şi pe oricine. Cu excepţia actelor de corupţie ale comentaţilor, disproporţia dintre « sinergia faptelor » lor şi abundenţa comentariilor e fără egal în istorie. Iată că visul lui C. Noica, ciudăţenia aceea cu « omul deplin al culturii româneşti »– era vorba de Eminescu –, se realizează sub ochii noştri holbaţi. Avem cîţiva comentatori deplini : de pildă, Mugur Ciuvică l-a înlocuit pe N. Iorga, iar Mircea Badea, pe Tudor Arghezi. Aşa merge progresul ! Pînă la victoria finală. Iar comentaţii, politicenii în special, sînt, evident, de cacao. Doar tocmai pentru asta sînt atît de bine plătiţi – că pentru ce altceva ?! –, legal, dar mai ales la negru : ca să încaseze comentarii. Preceptul de căpătîi al premierului nostru e, natural, de sorginte ardelenească : « Dacă-i musai, cu plăcere ! » Cu varianta : « Dacă trebe, trebe ! » Ştiţi bancul cu ardelenii şi cu pioneza. Şi-o fi zis : « Acum ori niciodată ! » Şi s-a aşezat.