CRONICĂ TV

luni 26 apr. 2010

Pentru un pumn de mandate în plus

Subiectul Băsescu curge non-stop, într-un fel sau altul, pe cele două principale televiziuni de ştiri, Antena 3 şi Realitatea TV. Le văd mai des decît pe cele care produc mult fapt divers şi divertisment. Îmi propusesem din iarnă să nu mai scriu « Băsescu » nici de bine, nici de rău, dar bombardamentul zilnic mă îndeamnă să fac o mică observaţie de fond.
Experienţa democratică a dus lumea europeană occidentală la concluzia că două mandate prezidenţiale de 4-5 ani sînt destule, prea multe chiar pentru orice ales, oricît de genial ar fi el. Limitarea mandatelor le este proprie şi altor funcţiuni de vîrf, precum cele de judecători, procurori, diplomaţi. În condiţiile « democraţiei » populare, în fapt, ale ocupaţiei comuniste, Ceauşescu a domnit din 1965 pînă în 1989, adică 5-6 mandate. Consecinţele menţinerii forţate la putere a nefastului şi mediocrului personaj le trăim şi azi. Dar nu ne-am învăţat minte. Traian Băsescu – ca şi, la timpul său, Ion Iliescu – este, în realitate, la al treilea mandat. Vă amintiţi cum l-a răsturnat pe prim-ministrul ţărănist Victor Ciorbea ? Aţi uitat cum conducea guvernul pe vremea păcăliciului vopsit ţărănist Radu Vasile ? În acei ani era şi mare negociator cu Banca Mondială. Pe baza căror competenţe ? Cum, cine i le-a dat ? Istoria mandatelor prelungite ale lui Ceauşescu s-a repetat în mic cu Ion Iliescu şi, iată, se repetă cu Traian Băsescu – desigur, sub masca democratică a votului, precum altădată sub măşti ministeriale. Ceea ce-ar fi fost tolerabil într-un prim mandat de cîţiva ani a devenit încă de prin 2007 repetitiv, contraproductiv şi de-a dreptul maladiv. Iar criza economică multiplică insuportabil aberaţia politică. Finalul e cunoscut : haos, foamete, ură.
Despre comunism se spunea că ar fi trebuit încercat mai întîi pe cîini. Remember, în Bucureşti, Traian Băsescu s-a ocupat mai întîi de cîini. Dacă uităm totuşi episoadele cu Brigitte Bardot, aprilie 2010 are un teribil parfum de remake al anilor ’88-’89, în care plecarea din ţară era obsesia tuturor.

Lasati un comentariu

Comentariu