compania

Str. Tuberozelor Nr. 9, Sector 1, 011411 Bucureşti
Tel. editură : 021 223 23 28 Fax : 021 223 23 25
Tel. departament difuzare : 021 223 23 24, 021 223 23 37
E-mail : editura.compania@gmail.com, compania@rdslink.ro

Cea mai recentă apariţie


ISBN : 978-606-680-015-0
16 x 23 cm
556 pagini
Preţ : 49 lei
13 €
18 $

Factorul intern

Romania in spirala conspiratiilor

Aurel I. Rogojan

Un neoliberalism nemilos a dominat mulţi ani lumea, îmbrăcat în lozincile unor pretinse valori universale. Crizele pe care încă le generează se dizolvă dureros pe seama popoarelor, de-acum vizibil sătule de înşelăciune, sărăcire şi dictat. Iar propaganda noului ideal îi asociază unei insecurităţi chipurile inevitabile o din ce în ce mai scumpă şi mai intruzivă supraveghere. România trece în felul ei prin acest purgatoriu. Fără lideri, fără program, fără curaj. Doar cu revoltă, judiciarism în exces şi ceţoase târguri geopolitice.

« În cancelariile puterii se vorbeşte foarte mult, dar se consemnează foarte puţin ori
pe lângă esenţa subiectelor discutate. Documentelor scrise – condiţie a dovedirii secretelor murdare – li se substituie oralitatea şi aluzia decizională, înţelese
doar de colaboratori apropiaţi ai înalţilor demnitari, cei iniţiaţi în practicile oculte
ale guvernării. Practici cel mai adesea
deduse din ritualurile organizaţiilor
discrete care le-au deschis, finanţat



şi luminat drumul către putere. [...] Capitalul politic este un nesecat izvor de profit oneros. În fiecare campanie electorală, liderii partidelor politice acumulează, pe cont şi risc propriu, câteva milioane de euro, fiecare după importanţa şi şansele partidului. Aspiranţii la fotoliile puterii îşi cumpără locurile pe liste şi funcţiile în administraţia centrală sau în cea locală. Ei ştiu că trebuie să cotizeze oficial la trezoreria partidului, dar numai după ce le-a fost acceptat cuantumul darului cuvenit şefului politic suprem. Cuantumul acestui dar îl comunică şi percepe un reprezentant personal, de regulă, un membru al primei familii politice a partidului.
Sursele acestor bani sunt mai murdare decât cele mai murdare secrete ale puterii. Pentru albirea darurilor politice există reţele ale unor frăţii ale trinităţii criminale transnaţionale – „submasonerii eşuate“, servicii secrete şi organizaţii ale mafiei bancare –, acoperite ca fonduri de
investiţii, companii de brokeraj, opere de caritate, fundaţii de susţinere a libertăţilor civice etc. »

                                           ClarObscur



Aurel I. Rogojan (născut în 1949 la Inceşti, Ceica, în judeţul Bihor) şi-a consacrat întreaga carieră şcolii naţionale de informaţii pentru securitate naţională. Şef de promoţie al Şcolii militare de ofiţeri activi a Consiliului Securităţii Statului, cu specializarea în contraspionaj (1970), şi absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1973), a făcut şi studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie şi management politico-administrativ. Activitatea profesională şi-a început-o în 1970 la Securitatea Municipiului Bucureşti. Între 1977 şi 1985 a fost şeful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – D.S.S.). Evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit pe Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S. Între 1990 şi 2006, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, a predat

în instituţii de profil şi a asigurat, din posturi de mare răspundere, managementul resurselor informaţionale. S-a aflat neîntrerupt în activitate între 1970 şi 2006.
Pe lângă articole, interviuri şi conferinţe apărute în presă, a publicat o serie de lucrări în regim de « informaţii clasificate », precum şi volumele 1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei (Editura Proema, Baia Mare, 2009), Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale (Editura Compania, Bucureşti, 2011), Apusul Agorei. Românii sub al şaselea « ... ESCU » (Editura Proema, Baia Mare, 2014). Este coautor al lucrărilor : Servicii secrete străine. Retrospectivă şi actualitate. Interferenţe în spaţiul românesc – împreună cu Marian Ureche (vol. 1 şi 2, Editura Paco, Bucureşti, 1999-2000) ; împreună cu Traian-Valentin Poncea, Servicii secrete din Ungaria (Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2003), Spionajul ungar în România (Editura Elion, Bucureşti, 2007), Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest (Editura Proema, Baia Mare, 2009).

 

 

Din cuprins :

« Politica » sinonimă cu « frauda » Cele trei guverne ale României Dosarul Nana vs. Constituţia României Secretele murdare ale puterii Aceşti iresponsabili care ne guvernează Gheorghe Ştefan, alias « Pinalti » – un produs de succes al Casei de consultanţă politică şi PR « Săftoiu & Săftoiu » « Blândul Ben » vs. mafia pădurilor Pe mâna cui joacă Iohannis, preşedintele nimănui ?! Războiul politicii cu serviciile secrete Controlul civil asupra activităţii serviciilor secrete – o utopie a democraţiei Instituţia « ofiţerului acoperit » în România – o situaţie unică în lume Patria trădată şi din interiorul Serviciului Român de Informaţii ?! Politica, spionajul şi mafia. Elena « Gură de Aur » – doar emblema unui deceniu de guvernări cleptocrate ?! Agenturile străine de la CNSAS Feţele lui Ianus « Mircea Dinescu » România insurecţiilor electorale Prezidenţiabili sub steag străin. Pe mâna cui dăm România ? Din mlaştina grotescă a anului electoral 2014 « Ziua cea mare a românilor de pretutindeni Sus cortina, domnilor « ... escu » ! Foştii preşedinţi ai României, discipoli şi mentori ai poliţiei politice Traian Băsescu – un dosar ordinar sau extraordinar ? Dosarele de Securitate – instrument al puterii postdecembriste « Celula secretă » a schimbării via Băsescu-Săftoiu doboară guvernul Ciorbea Actul de stare civilă al Comunităţii Naţionale de Informaţii « Scăparea » lui Omar Hayssam şi « demisia » directorului Serviciului Român de Informaţii Renate Weber sau look-ul noii femei-

 

-comisar Mogulii versus securitatea naţională. Spionaj la Cotroceni pentru afacerişti şi corupţi Nici Washingtonul nu crede în lacrimi Justiţie în ţara suspecţilor Corupţia magistraţilor – unitate de măsură a încrederii în justiţie Ireversibila criză a justiţiei Un cadou estival de la USL : slobod la încălcarea tuturor libertăţilor individuale ! Fapte şi acte recente în dosarul chestiunii maghiare România e pe cale de a fi trădată de apărătorii Constituţiei Ungaria – vârful de lance al Rusiei în NATO şi în Uniunea Europeană ?! « Ţinutul Secuiesc nu este România ! » Noi file din cronologia neorevizionismului maghiar (aprilie 2013-ianuarie 2016) Nesfârşitele războaie geopolitice Rusia rediviva Decalogul lui Putin : « Timpul jocului s-a sfârşit... » Războiul americano-rus din Ucraina Geopolitica la îndemâna nesăbuiţilor sau Insecuritatea globală ca premisă a viitorului (şi ultimului) război mondial Cât de departe este pacea ? Cât de aproape este războiul ? Europa Unită, de la speranţe la deziluzii Dezmembrarea virtuală a statelor Războaie vechi cu variaţiuni noi : jihadism, terorism, spionaj cibernetic, schimb de informaţii... Terorişti, media, servicii secrete şi politică « Emiratele Occidentale Unite » Când doi foşti directori ai CIA se contrazic, câştigă alianţa high-tech israeliano-chineză Adevărul generalului Vlad în lupta cu falsul « Generalul Iulian Vlad, erou sau trădător ? » Faptele generalului Iulian Vlad la judecata istoriei Coincidenţe neîntâmplătoare

 

 

Ultimele apariţii


ISBN :
978-606-680-014-3
13,5 x 20 cm
354 pagini
Preţ : 38 lei
11 €
15 $

Pragmatismul reflexiv

(Incercare de constructie filosofica)

Andrei Marga


Care e filosofia personală a unui profesor de filosofie ? Avem aici reperele esenţiale ale meditaţiilor sale hrănite de experienţă (la catedră, în administraţie, la guvernare) : trecerea necesară de la cunoaştere la înţelepciune, drumul de la adevăr către sens, comunicarea ca trambulină spre conştiinţa de sine, lumea ca rezultat al acţiunii oamenilor, dar o acţiune ce cuprinde deopotrivă reflecţia şi spiritualitatea lor.

« Construcţia pe care am proiectat-o vine din patru opţiuni filosofice. Prima este aceea că, printre capacităţile pe care le posedăm, ca oameni – sensibilitate, voinţă, intelect, reflecţie etc. –, raţiunea este cea pe care ne putem rezema cu mai multe şanse de orientare încununată de succes în viaţă. A doua este aceea că raţiunea implică – aşa cum ne-a arătat deja Fichte – voinţa de raţiune şi datoria raţionalizării lumii noastre. Suntem deja departe pe drumul raţionalizării şi avem concluzii propriu-zis filosofice în urma drumului parcurs. Nu este aproape nimic în ordine în lume, dar nu este totul pierdut şi nici mult de la început asigurat ! A treia este aceea că persoana care vrea raţionalizarea intră pe terenul unei realităţi ce rămâne un întreg – distribuit pe numeroase paliere, domenii, segmente şi situaţii, unde trebuie făcute suficiente distincţii – şi se cere abordată ca întreg. « Diferenţierea » o consider nu doar un mecanism de evoluţie a modernităţii, ci şi o realitate mai adâncă, cu ale cărei efecte abia am început să ne confruntăm, filosofic vorbind. A patra este aceea că în conştiinţă şi în comunicare avem mediile hotărâtoare ale vieţii noastre într-o societate a cărei complexitate deja pune la încercare conceptualizările reţinute în istoria filosofiei. Chiar şi după decenii de ofensivă împotriva unificării datelor experienţelor, în filosofie nimic nu este asigurat fără fundamentare – am făcut deci temă de reflecţie chiar din aceste opţiuni sau măcar le-am apărat.
Raţiunea, raţionalizarea, diferenţierea, acţiunea, conştiinţa şi comunicarea sunt termenii filosofici unificatori ai scrierilor mele de până acum. Dacă este să iau în seamă cerinţa lui Hegel de a unifica până la capăt experienţa şi de a găsi un termen – unul singur ! – unificator, care să fie oarecum fundalul celorlalţi şi să proiecteze o lumină asupra întregii realităţi, dincolo de derutantele ei diversificări şi mişcări, atunci pot spune că acesta este comunicarea. Ne naştem în mediul comunicării, trăim înăuntrul ei, ea decide direcţia acţiunilor noastre şi ne permite să atingem ceva, şi nu altceva. Prin comunicare trec, de fapt, şi cunoaşterea, şi acţiunile, şi fiinţarea noastră. Celebrele întrebări puse de Kant – „ce pot să ştiu ?“, „ce trebuie să fac ?“, „ce îmi este îngăduit să sper ?“ şi „ce este omul ?“ – se dezleagă astăzi mai profund pe terenul comunicării. Interogaţiile ce au nutrit filosofia dintotdeauna – de la „ce este ?“, trecând prin „cum putem cunoaşte ?“, la „ce putem face ?“ – se dezleagă într-un fel nou în orizontul comunicării.
Aparţin curentului de gândire ce a făcut trecerea de la „filosofia conştiinţei“ la „filosofia comunicării“ şi caută acum să absoarbă „filosofia conştiinţei de sine“ în aceasta din urmă. Mi-am asumat faptul că accesul nostru, ca oameni, la realitate este mijlocit de „comunicare“ (începând cu cea mai simplă operaţiune lingvistic-cognitivă, care este „nominalizarea“) atât în ipostaza de „instrument“ al cunoaşterii, cât şi ca „mediu“ al acesteia, şi că nu există soluţie la problemele unei societăţi de „complexitate“ înaltă în afara „comunicării“ soldată cu „înţelegerea“. Mi-am asumat însă tot mai mult ideea că în „comunicare“ suntem prezenţi, ca oameni, în aşa fel încât ceva mai mult decât comunicarea rămâne de partea noastră, aşadar, în afara comunicării. Sau,







pozitiv formulat, că în „comunicare“ venim mereu cu asumarea noastră de către noi înşine, la singular (ca individualităţi) şi la plural (în chip de comunităţi), care afectează comunicarea faptică însăşi. Pe ambele direcţii – sesizarea condiţionării comunicative a tablourilor realităţii pe care ni le construim şi sesizarea condiţionării ontice (existenţiale şi sociale în înţeles larg, în primul rând) a „comunicării“ – m-am sprijinit pe achiziţiile ştiinţelor timpului (de la matematică şi logică, trecând prin sociologie şi lingvistică, la psihologie). Demersurile mele au drept cadru „filosofia subiectului“ şi desfăşoară înainte de toate o antropologie a reproducerii culturale a vieţii prin acţiuni diferite, subsumate unui sens cultural, ancorat în bună parte în echiparea noastră, în cele din urmă anatomo-fiziologică, şi dependent de iniţiative umane şi, desigur, de caracteristicile lumii. »

Andrei Marga este licenţiat în filosofie şi sociologie şi a obţinut doctoratul în filosofie cu o teză despre « teoria critică » a Şcolii de la Frankfurt (Herbert Marcuse). S-a specializat în filosofia contemporană în Germania Federală şi SUA. A publicat volume în domeniu, printre care Introducere în filosofia contemporană (Compania, 2014), Religia în era globalizării (Editura Academiei Române, 2014), Relativismul şi consecinţele sale (Ratio et Revelatio, 2014), Guvernanţă şi guvernare (Un viraj al democraţiei ?) (Editura Compania, 2013), Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică (Editura Academiei Române, 2013), The Destiny of Europe (Editura Academiei Române, 2012), Argumentarea (Editura Academiei Române, 2011), Challenges, Values, Vision. The University of the 21st Century (Cluj University Press, 2011), Die Religion im Zeitalter der Globalisierung (EFES, 2010), Absolutul astăzi. Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger (Eikon, 2010), Criza şi după criză (Eikon, 2009), Filosofia lui Habermas (Polirom, 2006), Filosofia unificării europene (EFES, 2005), Reconstrucţia pragmatică a filosofiei (Polirom, 1998), Raţionalitate, comunicare, argumentare (Dacia, 1991).
A publicat, de asemenea, volume ce cuprind analize şi proiecte de reformă legate de misiunile publice pe care le-a îndeplinit, precum Ieşirea din trecut (Alma Mater, 2002), Anii reformei. 1997-2000 (Presa Universitară Clujeană, 2007), Profilul şi reforma universităţii clujene. Discursuri rectorale (Presa Universitară Clujeană, 2012), După cincisprezece ani. Fifteen Years after (Cluj University Press, 2012), Sincronizarea culturii române. Un proiect (Tribuna, 2013), România într-o lume în schimbare. Interviuri realizate de Romeo Couţi (Ecou Transilvan, 2013).
Profesor de filosofie contemporană şi logică generală, a fost rectorul Universităţii « Babeş-Bolyai » (1993-2004 şi 2008-2012), ministru al Educaţiei Naţionale în guvernele Ciorbea, Vasile, Isărescu, ministru al Afacerilor Externe în guvernul Ponta I, preşedinte al Institutului Cultural Român.
A fost ales în conducerea unor organizaţii şi instituţii internaţionale (European University Association, United Nations University din Tokyo, CEPES-UNESCO etc.) şi a fost numit consultant al unor instituţii culturale şi universitare din China, Vatican, Germania, Ungaria, Austria.
I s-au acordat ordine de stat în Germania (« Marea Cruce de Merit »), Franţa, Italia, România, Portugalia. A primit premii internaţionale (printre care premiul « Herder ») în Austria, Germania, Israel.
A susţinut cursuri şi seminarii, ca profesor invitat, la universităţile din München, Viena, Montpellier şi Ierusalim.
Este laureat al premiilor naţionale « Bărnuţiu » şi « Brătianu ».

                                                   AltFel

ISBN :
978-606-680-013-6
16 x 23 cm
416 pagini
Preţ : 40 lei
11 €
15 $

Romania – subiect sau obiect al geopoliticii ?

« Lista lui Severin » pe intelesul tuturor

Adrian Severin


«România de azi nu (mai) este o democraţie naţio­nală, ci o ordine neofeudală, care a fărâmiţat ţara într-o sumă de baronate, de oligarhii sau de grupuri de interese locale şi a transformat cetăţenii în iobagi, în supuşi ai unor potentaţi parohiali.
Potentaţii abuzivi aflaţi la cârma respectivelor baronate, la rândul lor, au acceptat ori chiar au căutat arbitrajul corupt şi coruptibil al unei conduceri centrale formate din «principi fără ţară». În ceea ce-i priveşte pe cei din urmă, spre a-şi păstra statutul şi a-şi perpetua sistemul de privilegii garantat de el, aceştia au








«închinat» teritoriul asupra căruia domnesc (dar pe care nu-l guvernează) străinătăţii, respectiv noilor imperii european şi euroatlantic. Protecţia ex­ternă (evident, generos compensată prin cedarea atributelor suveranităţii statale, dar şi a contro­lului direct asupra celor mai strategice active / resurse autoh­tone) este menită să descurajeze sau să contrabalanseze contestările interne.
Într-un atare context şi în atari condiţii, naţiunea a devenit un teritoriu, poporul – o populaţie, statul – o colonie, cetăţeanul – un şerb, iar democraţia – o impostură.»

Adrian Severin, din articolul «De la ordinea neofeudală la ordinea neocolonială», 8 noiembrie 2013

 

 

Adrian Severin (născut în 1954 la Bucureşti) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde şi-a dat şi doctoratul (1987), urmând apoi cursuri postuniversitare în diverse domenii ale dreptului (pri­vind proprietatea industrială, comerţul internaţional), în management
şi marketing la universităţi din ţară
şi la Business University School
din Londra.
Jurisconsult la Romconsult (1978-1986), a predat după aceea constant dreptul comerţului internaţional, drept civil şi comercial comparat, drept internaţional public şi construcţie europeană în mediul academic românesc (Academia de Studii Social-Politice, Universitatea din Bucu­reşti, SNSPA – la înfiinţarea căreia a şi contribuit –, Universitatea «Titu Ma­io­rescu»). Între 1987 şi 2010, a fost membru al Curţii de arbitraj comercial internaţional a României (preşedinte 2008-2010). A fost, de asemenea, membru al Curţii de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, al American Arbitration Association şi al curţilor de arbitraj comercial ale Sloveniei şi Maltei.
Deputat în Parlamentul României (1990-2007), a deţinut funcţiile de viceprim-ministru şi ministru pentru Reformă, Relaţii şi Informaţii Publice în guvernul Roman (1990-1991), preşedinte al Agenţiei Naţio­nale de Privatizare şi Dezvoltare a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii în guvernul Stolojan (1991-1992) şi viceprim-ministru

şi ministru al Afacerilor externe în guvernul Ciorbea (1996-1997).
Preşedinte şi preşedinte-emerit al Adunării Parlamentare a OSCE (1999-2003), a fost desemnat apoi raportor special al ONU pentru situa­ţia drepturilor omului în Belarus. Participant la Convenţia pentru viitorul Europei în 2002-2003, a prezidat apoi Sub-comisia pentru Afaceri externe a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (2004-2007). Membru al Parlamentului European (2007-2014), a fost vicepreşedinte pentru poli­tica externă, de securitate, apărare şi extindere al Grupului Socialiştilor şi Democraţilor (2009-2011), preşedintele delegaţiei PE pentru relaţiile cu Ucraina (2007-2009) şi raportor permanent al PE pentru relaţia cu Rusia (2009-2011).
A publicat volume de autor (Lacrimile dimineţii – slăbiciunile Guver­nu­lui Roman, Editura Scripta, Bucureşti, 1995 ; Locurile unde se construieşte Europa, în dialog cu Gabriel Andreescu, Editura Polirom, Iaşi, 2001 ; Elemente fundamentale de drept al comerţului internaţional, Editura Lumina Lex, Bucu­reşti, 2005) şi a colaborat la volume colective (Subiectele colective de drept în România, Editura Academiei, Bucureşti, 1981 ; Law in Greater Europe – Towards a Common Legal Area, Kluwer, Haga, 2000 ; Un concept românesc asupra viitorului UE, Editura Polirom, Iaşi, 2001). A contribuit, ca jurnalist şi analist politic, cu numeroase articole de drept, politologie şi geopolitică, la publicaţii în format tradiţional şi online din România şi din străinătate.

 

 

De ce e România anormală sau „Lista
lui Severin” pe înţelesul tuturor

Oricât ar părea de ciudat, are şi anormalitatea faze şi grade. Prin 2011-2012, în România majoritatea găsea că totul e „anormal”, era furioasă şi revoltată. În 2014, a fost perplexă la „anormalul” alegerilor prezidenţiale, iar acum, pe la jumătatea lui 2015, e exasperată, trăind deja panică într-un climat care miroase anormal de puternic a primejdie.
Nici n-ar putea fi altfel pentru cei mai mulţi dintre noi, căci locuim în consecinţele unor jocuri, târguri şi compromisuri, interne şi externe, pe care nu noi le facem, şi deci nu le înţelegem. În plus, suntem în bătaia vântului compus din manipulări, diversiuni, mistificări, intimidări, predici solemne şi pledoarii găunoase care suflă prin canalele media – toate interesate de bifarea agendei şi atingerea scopului lor, iar nu de propăşirea sau clarificarea noastră.
Totuşi, un om avertizat, adică „înştiinţat”, face cât doi, spune un proverb francez. Nu sunt multe locuri şi căi pentru a te „în-ştiinţa” cu politică naţională şi internaţională autentică dacă îţi lipsesc îndrumările teoretice, exerciţiul profesional în materie, iar scena lumii ţi-e accesibilă doar prin intermediul poveştilor gata cusute şi vopsite pe care ţi le livrează presa scrisă şi audiovizuală românească. România – subiect sau obiect al geopoliticii ? este un asemenea izvor rar. Texte cu circulaţie mică publicate de Adrian Severin între 2012 şi 2014, însoţite aici de excursuri explicative şi ample puneri în context ca de la catedră, fac oficiu de manual. Un manual fără precedent, căci acest curs de geopolitică şi relaţii trans- şi internaţionale e compus direct pe aplicaţii practice, unele aflate chiar în curs, şi nu în vreo insulă pierdută în Oceanul planetar, ci chiar pe viaţa şi pe ţara noastră.
E în ordinea anormalităţii româneşti ca informaţii utile şi lămuriri necesare să ne vină de la un „disident” al pattern-ului politic universal acceptat şi recomandat. (În ultimele două decenii, acest pattern a căpătat

clare trăsături birocratice, astfel încât „bunul” om politic a devenit o creatură executantă de vitrină, fără atitudini şi iniţiative, fără interogaţii iritante şi fără speech neliniştitor, o portavoce cu partitură preînregistrată şi volum reglabil de la distanţă.) Dar, dacă disidenţa lui Adrian Severin e gata pedepsită cu operaţiuni menite să discrediteze persoana şi s-o scoată din joc prin orice mijloace, faptele şi sensurile lor, încăpăţânate, nici nu dispar şi nici nu se transformă automat din maligne în benigne prin asemenea scamatorii. Ce poate fi deci mai anormal de normal ca „un cap tăiat” şi pus pe un platou să mai şi vorbească, şi chiar cu vocea lui ?
Pentru a face ca acul balanţei să se mişte dinspre talerul cu minus – pe care simţim prea bine că suntem aşezaţi şi zgâlţâiţi de turbulenţe de-a dreptul periculoase – spre cel cu plus, e limpede că nu ne vor fi de vreun folos inacţiunea precaută, plecăciunile servile, aşteptarea semnalelor de la alţii şi declamarea unor false victorii sau umflate cifre macroeconomice. Folositoare nu mai sunt de-acum decât sinceritatea şi realismul care li s-au cerut dintotdeauna oricăror decidenţi responsabili, acea specie rară – dar o specie, nu un unic exemplar providenţial – reprezentând ultima şansă a unei naţiuni.
Vă mai amintiţi de „lista lui Severin” ? Cea tratată ca o ficţiune, o iluzie, o boroboaţă, o gafă ? Ei bine, n-a fost nimic din toate astea, dar a fost un moment decisiv al istoriei noastre recente. Ca şi referendumul din 29 iulie 2012, fotografiat din mii de poziţii frontale îngăduite, dar nu şi din cele incomode şi revelatoare. Despre aceste lucruri, despre justiţia-instrument şi despre evoluţia arhitecturii de securitate globală şi regională care ne apasă – cea în care suferim ca „obiect”, în loc să fi fost „subiect”, cum s-ar fi cuvenit –, Adrian Severin vorbeşte în cartea de faţă deschis, în timp real şi pe înţelesul tuturor.

                                       Adina Kenereş

 

 

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE
  • Sunt un « corupt cinstit » !
  • Declaraţie făcută în faţa judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României la deschiderea procesului pornit de la scandalul provocat de The Sunday Times

SUBMINAREA UNEI NAŢIUNI : FALSE MODELE, FALSĂ POLITICĂ, FALSĂ ISTORIE
Generoasa fundaţie MM
  • Ce nu ne spune presa română despre Occidentul euroatlantic
Utopia exasperării  
  • Corul şi partitura societăţii civile
De la represiune la infracţiune – eşecul gândirii autoritar-populiste în politica penală  
  • Represiune contra expansiune
Dimensiunea externă a « războiului » politic românesc 
  • Libertatea de a trage sfori politice
  • Actori interni de uz extern
« Interlocutorii-cheie » ai doamnei Reding
România nu poate avea decât o singură politică externă 
  • Despre incompetenţă, frică, trădare
Naţional-populism şi justiţiar-populism
Cui îi servesc, de fapt, « agenţii lui Băsescu » ? 
De la puciul lui Ianaev la « lista lui Severin » 
O ţară a nimănui la porţile Occidentului

O CRIZĂ CU IMPACT GLOBAL : TEXTUL ŞI PRETEXTUL « RELAŢIA UCRAINA-RUSIA »
Putin după Putin 

  • Retorică belicoasă şi demonizare în loc de politică
Ucraina între solidaritatea portocalie şi interesele geopolitice 
  • « Armistiţiu » sau « capitulare » – consecinţele unei confuzii
Refuzul gândirii geostrategice omoară Parteneriatul estic al UE 
  • Imposibila politică externă a UE
Vilnius nu trebuie să fie un alt München ! (I) 
  • Război ? Da, dar numai în mass-media
Vilnius nu trebuie să fie un alt München ! (II) 
  • Şarada ucraineană în context eurorus
  • Utopie şi realism sau succes şi dezastru
Epilog la un summit ratat
Bătălia pentru statu quo în criza ucraineană
Criză în Ucraina – reflecţii de la faţa locului (Confruntarea Occidentului cu Rusia – Cronica unui eşec anunţat) 
  • « Strada » şi « masa » agendelor politice
  • Farmecul zgomotos al propagandei de război
Pactul Ribbentrop-Molotov redivivus sau Securitatea dinamică a macroechilibrului strategic
Al doilea război al Crimeii 
Criza ucraineană este criza ordinii globale (I)
Criza ucraineană este criza ordinii globale (II)
 
  • Progresul tehnologic « omoară » diplomaţia
Arta posibilului şi acceptarea imposibilului
Tăcerea Maidanului

O FOTOGRAFIE DE GRUP NERETUŞATĂ : NOI ALĂTURI DE UE, GERMANIA, SUA
România şi Pactul fiscal 

  • Este Germania unită incompatibilă cu Europa federală ?
UE şi patriotismul naţional – o relaţie complexă 
  • Extinderea teoretică a UE ca expansiune practică
Raportul MCV sau Derapajul democratic al Europei corupte
Există democraţie în afara statului-naţiune ? (I)
Ordinea inter-naţională
Există democraţie în afara statului-naţiune ? (II)
Ordinea trans-naţională
 
  • Rătăciţi printre carenţe, manipulări şi diversiuni
Există democraţie în afara statului-naţiune ? (III)
Ordinea supra-naţională
 
  • Varietăţi şi variante ale euroscepticismului
De la Europa germană la Germania europeană şi retur 
  • Egoismul nevoilor puterii şi lupta geografiei cu istoria
  • Germania şi Mitteleuropa – toţi diferiţi, toţi nemulţumiţi
  • Drumul desfundat de la Europa-piaţă la Europa-putere
Criza cipriotă şi sfârşitul democraţiei
Desacralizarea Occidentului (I)
În 2012, masca principiilor morale a căzut de pe faţa Occidentului
Desacralizarea Occidentului (II)
Europa unită nu poate exista ofensând indentitatea culturală a românilor

  • Orientul cu complexe şi Occidentul cu prejudecăţi
Aşa grăit-a doamna Merkel (I)
« Apărarea » statului de drept naţional prin încălcarea dreptului internaţional
Aşa grăit-a doamna Merkel (II)
Când unii sunt mai egali în drepturi decât alţii
   
  • Ficţiunea justiţiei universale ca realitate a justiţiei naţionale
Aşa grăit-a doamna Merkel (III)
Când « siguranţa » celor mari implică nesiguranţa celor mici 
  • Arcanele inavuabile ale contractului EADS – un studiu de caz
Un american la Berlin  
  • O altă coregrafie dar acelaşi scenariu
UE şi România – mariaj, coabitare sau partaj 
  • Tangram-ul geografic şi etnic al Ucrainei
Alegerile germane – cine câştigă şi cine pierde ? 
  • De la euroscepticism la secesionism
Războiul Rece – etapă a primului război mondial de o sută de ani
Reaua vestire după Viktor Orbán
Şi a fost Summit-ul NATO...
Dileme şi contratimpi româneşti la vreme de alegeri prezidenţiale

REFERENDUMUL DIN 29 IULIE 2012 –UN CUTREMUR NAŢIONAL CU REPLICI GEOPOLITICE
«Războiul civil» se transformă în « război de eliberare »
  • 1989 sau România ca dilemă europeană
Victoria referendumului asupra poporului român        
  • Traian Băsescu strivit între onoare şi tranzacţionism politicianist
Destul ! 
  • A trăda în folosul «aliatului» sau Despre vânzarea patrioţilor care nu pot fi cumpăraţi
« Ieşiţi afară ! Se fură o ţară ! » 
  • « Lista lui Severin » povestită şi decriptată

ROMÂNIA ÎNCOTRO ? SAU DESTINUL NEDECRIPTAT AL ROMÂNILOR
Protestele românilor în context global 
  • Legitimitate sau autoritate ?
Juventinismul – populismul centrului 
  • « Revoluţia hegemonică » – spre o morală unică fără ţintă şi o naţiune unică fără identitate
O naţiune pe cale de dispariţie ? 
  • Denigrare şi autodenigrare
Un pont pentru partenerul strategic american 
  • Cât de coruptă este lupta împotriva corupţiei ?
  • O Românie obedientă e mai bună decât una rezistentă
Cine concepe şi cine răspunde pentru acţiunea externă a României ? 
  • Între personificarea şi personalizarea puterii
Alegerea domnului Băsescu 
  • Falsa justiţie faţă cu adevăraţii alegători
O victorie strălucitoare şi înspăimântătoare 
  • USL entuziasmează, driblează şi... eşuează
Geostrategia SUA sau (de)veselirea românului sub scut 
  • Recunoaşterea eşecului ca premisă a unei noi strategii globale a SUA
  • România – stat cu suveranitate limitată, independenţă negarantată şi securitate ameninţată
Politica externă a României ca tragedie greacă (1)
Spre Moscova prin Paris  
  • « Visul maghiar » despre un trecut mai bun şi « coşmarul european » al unui prezent nesigur
Politica externă a României ca tragedie greacă (2)
Spre Moscova prin Berlin  
  • A fost odată diplomaţia noastră trilaterală
Politica externă a României ca tragedie greacă (3)
Spre Moscova prin Washington  
  • Moscova – un pol etern al echilibrului strategic
  • De la parteneriat la protectorat
În căutarea parteneriatului pierdut 
  • Contradicţii, spaime şi iluzii în geopolitica românească
Diplomaţie economică fără pârghii economice ?
Colonizarea unei naţiuni eşuate (I)
De la naţional-comunism la neofeudalism  
  • O altă lectură a istoriei comunismului românesc
Colonizarea unei naţiuni eşuate (II)
De la ordinea neofeudală la ordinea neocolonială 
  • Iluzii pierdute în bâlciul deşertăciunilor
Se resetează politica externă
a României ? 
  • O inevitabilă schimbare de azimut sau o necesară schimbare de stil ?
Interesul naţional şi interesele naţionale
România în pericol !

                                       Cărţi-eveniment

ISBN general : 978-606-680-009-9
ISBN volumul 1 : 978-606-680-010-5
ISBN volumul 2 : 978-606-680-011-2
ISBN volumul 3 : 978-606-680-012-9
16 x 23 cm
Volumul 1 : 460 de pagini
Volumul 2 : 480 de pagini
Volumul 3 : 512 pagini
Preţ toate volumele : 99 lei
23 €
31 $

In cazanul tranzitiei

Editoriale din Evenimentul zilei 1997-2000

Vol. 1 : 18 februarie 1997-30 aprilie 1998
Vol. 2 : 1 mai 1998-31 august 1999
Vol. 3 : 1 septembrie 1999-
30 decembrie 2000

Cornel Nistorescu


Cuvânt înainte de Ioan Buduca

Cornel Nistorescu
de la rotativă la arhivă
« Evenimentul zilei » a fost un titlu cu scurtă circulaţie şi mic ecou la Bucureşti în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea – alte variante ale « Evenimentului », cu aplecare politică sau literară, au mai apărut la Iaşi puţin înainte de 1900, dar şi câţiva ani după. Evenimentul zilei postcomunist, ziarul în viaţă şi azi, se iveşte în 1992, avându-i ca fondatori pe Mihai Cârciog, Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu. Cunoaşte succesul, inclusiv cu tiraje record, de peste 700 000 de exemplare, dar şi cu pocinoage de conţinut, modificări de acţionariat şi vânzare către grupuri străine de presă, de unde câteva mari schimbări de comandament, orientare, profil, redacţie, format. În 1997, director al publicaţiei devine Cornel Nistorescu, iar până în 2003, anul cedării titlului către trustul Ringier, această semnătură se va regăsi aproape zi de zi în capul editorialului, un fel de sunet de gong la care ia aminte majoritatea cititorilor.
Cele trei volume apărute acum cuprind anii 1997-2000, adică suprapunerea « momentului »  politic al guvernării Constantinescu pe primii patru ani în haină de editorialist EvZ ai lui Cornel Nistorescu – o perioadă resimţită de cei mai mulţi ca marcată de frământări şi fierberi fără mari soluţii, o bolboroseală « în cazanul tranziţiei »  către un orizont fără chip definit.
Spre deosebire de textele cu apariţie săptămânală din Expres (1990-1995), reunite – tot la Editura Compania, în 2013 – în volumul « Români, vi se pregăteşte ceva ! », care marcau, de regulă, radiografia unor teme fierbinţi şi vârfuri de curbă în percepţia publică, editorialele zilnice semnate de Nistorescu îşi propun să ţină pasul îndeaproape deopotrivă cu evoluţiile politice şi cu ecoul lor în rândul populaţiei. Obligaţiile de cotidian impun viteză, precizie, risc şi o directeţe informaţională care dau adesea relatărilor şi reportajelor un aspect de tur de forţă, modelând şi un alt stil gazetăresc, mai apropiat de o notă redacţională, un text de atitudine şi analiză decât de articolul de direcţie.
Tocmai din această pricină, asemenea editoriale contribuie util la reconstituirea concretă a climatului acelor ani şi a personajelor care i-au dat culoare. E vorba de imensa aşteptare pentru fructificarea schimbării dorite prin alegerile de la sfârşitul lui 1996 : intrarea în normalitate odată cu victoria pluralismului efectiv, îndepărtarea decisivă de comunism, revenirea la matca europeană, apropierea şi participarea la NATO, reforma şi privatizarea păstorite de anunţatele mii de specialişti care trebuiau să schimbe faţa ţării. Or, textele zilnice înregistrează multele zigzaguri strânse şi descendente ale încrederii şi entuziasmului popular pe măsură ce se înmulţesc neînţelegerile administrative şi conflictele politicianiste, se degradează mediul economic şi se compromit cauzele cardinale care au adus fosta opoziţie la putere. Citim despre spectacolul orgoliilor la lucru în sânul partidelor, despre zile de tensiune pe motive futile în Coaliţie şi polemici groteşti în Parlament, despre marile afaceri şi circulaţia interlopilor pe planetă, despre ezitările şi















întârzierile în crearea de programe eficiente pentru domeniile şi zonele ţării aflate în suferinţă cronică – slăbiciuni care duc la schimbare de guverne şi remanieri, fricţiuni cu sindicatele şi dezavuarea de către societatea civilă a întregului spectru politic.
Se detaşează, pe fondul marcat de favoarea publică şi de setea de regăsire a respectabilităţii pe plan internaţional, figura lui Emil Constantinescu şi mitul suveran al instituţiei prezidenţiale, care satisface acumularea multdorită de optimism, festivitate şi simbol, fără a aduce însă consecinţele necesare în plan practic. Pe ansamblu, evoluţia contradictorie şi dezamăgitoare a instituţiilor, ca şi aceea a înalţilor demnitari dezvăluie tare, complicităţi, lacune şi incapacităţi evidente, ce explică – până astăzi într-o oarecare măsură – lentoarea şi insuccesul de durată al tranziţiei româneşti.
Sastisiţi de bâlbâieli şi sforării politice, disperaţi de sărăcirea care se simţea în toate sectoarele vieţii, cumpărătorii de ziare, care se numărau încă în sute de mii, deşi mai puţine, continuau totuşi să citească editorialul cotidian din « bulina roşie » (marca grafică a publicaţiei). De ce ? Ipoteze : aşteptau « o bombă » ; îşi formalizau, în fine, propria judecată ; căutau o confirmare a propriilor percepţii sau, dimpotrivă, sperau că se înşală în pesimismul lor ; ştiau că « nea Cornel », pană longevivă şi argăsită, are sursele lui de informaţii şi din lectura asta îşi puteau completa binişor tabloul propriu ; mizau pe critica (mereu meritată) a puterii şi căutau un pretext pentru a se răcori, pe modelul « arde-l, mă ! » ; mai aflau câte ceva despre lucruri de neatins din spaţiul în care locuiau sau munceau ; căutau (confraţii şi analiştii) un puls popular pentru a-l contra sau a-l mima sau a-l discredita etc.
Mai toţi însă ştiau că nu fac o lectură silnică. Dimpotrivă. Se lăsau pe spate, în fotoliu sau pe bancă, şi se dedau unei « operaţiuni » care conţinea invariabil o doză de plăcere. De ce ? Pentru că Nistorescu scria foarte bine, se ţinea departe de grosolănii, avea o varietate stilistică şi lexicală de filolog împătimit, care contrasta agreabil cu scrâşnelile inginereşti de AKM, cu fabricaţiile diluate în birouri de presă şi cu lozincile propagandei crude, făcea uz de umor acrişor şi de ironie până la caricatură, putea fi vehement fără violenţă, folosea termeni proprii, şi nu aproximaţii, fie că era vorba de fotbal sau de contabilitate, nu se ferea de exprimarea emoţiei, dar nu rămânea niciodată doar la atâta lucru, şi, mai ales, dorind în chip explicit modernizarea, nu uita că ea are un preţ şi că nu e niciodată trăită la fel de vânzător şi de cumpărător.
Norocul cititorilor la zi de atunci ai lui Nistorescu trece, iată, ca o ştafetă, la istoricii şi curioşii care vor scana aceste editoriale pentru fapte şi atitudini ale actualităţii din 1997-2000. În loc să se încrunte căutând o dată anume din an sau un nume în indice, gata iritaţi la întâlnirea obligatorie cu « arhivele », se vor lăsa pe spate, în fotoliu sau pe bancă, şi vor mulţumi Cerului pentru claritatea sursei, dar şi pentru clipele de destindere literară…

                                            Adina Kenereş

 

 

Cornel Nistorescu (n. 1948 în satul Turmaş din comuna Mărtineşti, judeţul Hunedoara) a urmat şcoala primară la Mărtineşti şi cursurile gimnaziale la Simeria. Absolvent apoi al unei şcoli profesionale de la Cugir şi al Liceului « Aurel Vlaicu » din Orăştie, şi-a luat în 1974 diploma de filolog (română-italiană) la Universitatea « Babeş-Bolyai » din Cluj-Napoca.
Între 1974 şi 1990 a fost ziarist la Viaţa studenţeascăAmfiteatruScînteia tineretuluişi Flacăra. Fondator, în 1990, şi director al revistei Expres, a condus şi compania cu acelaşi nume, care a editat, de asemenea, cotidianul Evenimentul Zilei şi revistaExpres Magazin. Ca director al Evenimentului Zilei, a semnat zilnic editorialul ziarului în perioada 1997-2003. După 2004 a colaborat cu editoriale şi articole la Foaia Transilvană (Cluj-Napoca) şi Ediţie specială (Craiova). Din 2009

conduce ziarul Cotidianul şi site-ul www.cotidianul.ro. 
A fondat Radio Total şi a fost unul dintre iniţiatorii şi acţionarii postului de radio Europa FM. Compania de publicitate Expresiv, pe care a înfiinţat-o, a devenit apoi Hager România şi, ulterior, TBWA Bucureşti.
Înainte de 1989 a publicat trei cărţi de proză documentară şi reportaj : Întâmplări în liniştea unei fotografii (Editura Junimea, Iaşi, 1978), Paradisul provizoriu (Editura Albatros, Bucureşti, 1982), Proprietarul de iluzii (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988). Aceste volume au fost reunite sub titlul Reporter la sfârşitul lumii (1978-1988). Nonficţiuni (Editura Compania, Bucureşti, 2013), apărut odată cu volumul de scrieri jurnalistice « Români, vi se pregăteşte ceva ! ». Epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995) (Editura Compania, Bucureşti, 2013).

                                         Cărţi-eveniment


ISBN :
978-606-680-007-5
13x18,5 cm
128 pagini
13 lei
5 €
6 $

Cozonac. Transilvania

o calatorie

Adina Kenereş


« Am deschis ochii într-o baie de lumină. Pereţi văruiţi, aşternuturi albe, o rază orbitoare dar rece ţâşnea pe şervetul ajurat de pe masă prin singurul geamlâc deschis. Şi Gene care mă pândea de pe scaun, ca un dulău de casă, nerăbdător. Intrase şi ieşise de câteva ori pe uşa care scârţâia, dar n-o auzisem. E foarte cald, te sufoci aici, în brutărie, zice. Da, miroase a dulce, a bine. Pentru noi, mă simt datoare să-i spun dintre uriaşele perne în care mă proptesc, aşa e când e bine, e ca în paradis, adică e Paşte şi se fac cozonaci. Dă lung din cap şi-şi verifică nasturii cămăşuţei, ca o călugăriţă. E înduioşătoare această fată bună, crescută în respectul pentru om. Ar vrea să deschidem geamul, să ne răcorim măcar un pic. Ferească sfântul ! mârâi de sub pilotă. Mai bine ne îmbolnăvim decât să cadă cozonacii care, poate, chiar acuma cresc. Şi mirosul ? Înţelege cu nasul izurile de zahăr, portocală, vanilia şi romul, dar n-a mai simţit aşa ceva niciodată. Ăsta e miros de lucru copt, zice, brioşele sunt deci în cuptor sau afară, unde să mai crească ?
Mă spăl şi mă îmbrac în goană, îi explic ce se întâmplă. Când am ajuns noi azi-noapte, ea era frântă şi n-am mai stat să-i traduc ce-am vorbit cu nană Ană pentru dimineaţă. Trebuie să pot fotografia patru feluri de cozonac, două care sunt gata coapte, asta simte Gene, cel simplu cu stafide şi cel cu rahat, şi două care or să se facă acum, cu nucă şi cu mac, pentru care ne sufocăm, dar pe care trebuie să-i prindem în plină lucrare. »







Adina Kenereş
(născută în 1957 la Bucureşti) a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine (engleză-hindi) a Universităţii din Bucureşti (1980) şi a obţinut Diploma de Studii Aprofundate la Universitatea Paris VII (Sémiologie du texte et de l’image, 1989). Stabilită la Paris în 1987, s-a întors în România în 1997. A fost profesor, redactor, bibliotecar, asistent în comerţul de artă, secretar de redacţie, documentarist, traducător, autor, responsabil editorial, lector-corector, copywriter, jurnalist cultural, editor.
Debut cu proză în revista Vatra (1981). Debut editorial cu romanul Îngereasa cu pălărie verde (Editura Albatros, Bucureşti, 1983 – Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de volumul de nuvele Rochia de crin (Editura Albatros, Bucureşti, 1985). A colaborat cu proză, traduceri, cronici şi articole la reviste şi ziare înainte şi după 1989, iar după 2000 şi în mediul online.

 

 

 

                                         

 

 

                                         

 

 

                                         contemporani




House Season 7

metin2 pvp serverler pvp serverler mt2 pvp metin2 pvp