Sfinţii, măriţii, de Dumnezeu încoronaţi
şi întocmai ca apostolii, marii împăraţi Constantin şi Elena – 21 mai

joi 19 Mai 2011

« […] Aflând de cruzimile lui Maxenţiu, împăratul Constantin îl sfătui să se potolească. Maxenţiu însă se hotărî să pornească împotriva lui Constantin cu război, spre a rămâne singur împărat. Văzând duşmănia lui Maxenţiu, împăratul Constantin, care se afla cu mama sa, Elena, în Britania, porni să-şi adune oaste, însă se temea de vrăjitoriile drăceşti ale lui Maxenţiu şi de oastea lui, care era mai numeroasă. Atunci el cugetă să se roage Dumnezeului celui adevărat al Creştinilor, să-i ajute să izbândească. Pe când se ruga cu osârdie, văzu în miezul zilei strălucind pe cer semnul crucii, alcătuit din stele mai strălucitoare ca soarele, iar deasupra acelui semn stătea scris „In hoc signo vinces !“, ceea ce înseamnă „Cu acest semn vei birui !“. Toţi cei de faţă se înfricoşară de această minune.
Peste noapte, însuşi Domnul Hristos i s-a arătat în vis, îndemnându-l să poarte înainte semnul crucii şi [spunându-i că] va birui pe toţi vrăjmaşii săi. A doua zi, împăratul Constantin povesti dregătorilor săi minunatul vis şi, chemând meşteri, porunci să se facă sfânta cruce din aur, mărgăritar şi pietre scumpe. De asemenea, fu pus acest semn pe toate armele, steagurile, coifurile şi pavezele ostaşilor. După ce fură gata toate pregătirile, porni cu încredere în Dumnezeu asupra lui Maxenţiu, pe care, întâlnindu-l în apropierea Romei, după o luptă crâncenă îl birui, înecându-l în Tibru, cu mare parte din oastea sa. Intrând în Roma, poporul îl primi cu bucurie nespusă, ca pe un mântuitor. Acestea s-au întâmplat în anul 312 d. Hr. În anul următor – 313 –, dădu o poruncă la Milano prin care Creştinii erau lăsaţi liberi să creadă în învăţăturile Mântuitorului. […] »

Fragment din Sfânta Scriptură pentru popor urmată de Vieţile sfinţilor, cuprinzând şi rugăciunile folosite de fiecare creştin în viaţa cea de toate zilele de I. Popescu-Băjenaru

Lasati un comentariu

Comentariu