Blocajul final sau Sîrba infractorilor

luni 12 Aug 2013

Petru Romoşan

« Are Elena Udrea stofă de preşedinte al României ? » (ne turmentează un site vopsit în portocaliu-căcăniu, finanţat de « investitori strategici »). Răspundem printr-o altă întrebare, ca la Radio Erevan altădată : « Este presa românească o gheişă vulgară ? » Cît de departe poate să meargă mizeria servitorilor tocmiţi pe cîţiva arginţi ? Foarte departe. Pînă la capăt.
Adevărata întrebare ar fi : mai poate spera Crin Antonescu să fie votat preşedinte după catastrofala prestaţie a lui Victor Ponta ca prim-ministru, a sa ca şef al majorităţii şi a USL ca bloc de 70 % în Parlament ? Răspunsul nostru este : încercaţi mai bine cu o femeie (bancul suna astfel : Întrebare – putem face copii cu fereastra deschisa ? Iar Radio Erevan dădea răspunsul de mai sus.) Dar nu cu fosta doamnă Cocoş. Şi nici cu Călin Popescu Tăriceanu, căsătorit de curînd a cincea oară, depăşindu-l pe fostul cancelar german Schroeder, care, cu doar patru căsătorii la activ, a devenit consilier pe viaţă la Gazprom. Prin relaţiile pe care şi le-a făcut încă dinainte de 1989 şi mai ales după, şi Călin Popescu Tăriceanu are şanse mari să ajungă tot consilier la Gazprom.
Dacă presa noastră ar fi presă, şi nu trompetă în gura cui plăteşte, am avea deja nişte cărţi bine făcute de jurnalişti de investigaţie despre Elena Udrea, Monica Macovei, Crin Antonescu, Mugur Isărescu, Sorin Oprescu, Călin Popescu Tăriceanu înainte ca vreunul din ei să ajungă în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Aşa cum ar fi trebuit să cunoaştem toate conexiunile fatale, dinainte şi de după 1989, ale lui Traian Băsescu. Dar noi nu le cunoaştem (sau nu le expunem) nici măcar astăzi pe aceste nenorocite de conexiuni care l-au făcut pe un marinar în prag de pensie (un fel de tirist de mare) preşedintele ţării. Presupusa meserie de agent secret nu se ia în calcul pentru că nu e recunoscută. Deşi e clar că noi mîncăm securism pe pîine, dimineaţa, la prînz şi seara.
Dar să revenim la veşnicul aspirant Crin Antonescu. Atît de mult a vorbit pe toate televiziunile, singura lui activitate probată, mai ales pe cea a oligarhului cu mai multe probleme (dosare penale) Dan Voiculescu, încît ar trebui să-l cunoaştem destul de bine. Şi îl cunoaştem. Ştim mai ales că nu avem ce cunoaşte. Omul, pe cît e de puţin (nici centru moral, nici competenţe economice, nici experienţă managerială – munca de partid nu se pune), pe atît e de ambiţios la rece. Şi cît tupeu sau cîtă inconştienţă poţi să ai ca să te pui în fruntea unei comisii chemate să facă o nouă Constituţie ? Tu, un modest profesor de istorie, fără articole, fără cărţi, filosof de televizor şi retor de Parlament detestat, în locul constituţionaliştilor respectaţi pe drept de profesionişti ? Doar Liviu Dragnea l-a egalat. Dragnea realizează regionalizarea României tot la televizor. Ce-i drept, Crin Antonescu se identifică bine cu nivelul standard al celor care au făcut şi fac încă politică. Cu rezultatele cunoscute. Îi lipseşte sau nu se vede încă dimensiunea penală. Nu pare, ca majoritatea celor care populează Parlamentul, candidat la puşcărie. Dar ştim oare totul ? Şi, mai ales, e destul atîta lucru ? Îl îndreptăţeşte numai atît să ne vorbească la infinit pe toate canalele ? Faptul că nu şi-a dovedit nici o competenţă nu-l recomandă tot ca pe un agravat arivist imoral după locul prea mare pe care-l ocupă ?
Acum vreo doi ani, atunci cînd se vorbea de formarea unui guvern tehnocrat, Traian Băsescu le atrăgea atenţia pedeliştilor care refuzau mîrîind să renunţe la ciolan că au noroc să-i aibă în faţă pe Victor Ponta şi pe Crin Antonescu în locul lui Adrian Năstase şi al lui Călin Popescu Tăriceanu. Modul oblic în care Băsescu rostea această evidenţă lăsa să se înţeleagă că e şi meritul lui că acei lideri de mîna a doua se găseau în fruntea partidelor lor. După cîte îl cunoaştem azi pe Traian Băsescu şi rememorînd cu atenţie detaliile plasării lui Victor Ponta şi Crin Antonescu în fruntea PSD şi, respectiv, PNL, şi mai ales judecînd după prestaţiile lor recente, din timpul suspendării lui Băsescu dar şi al coabitării, cei doi par a fi candidaţii pe care i-a ales şi plasat acolo unde se află Traian Băsescu însuşi. Plus nenumăratele şi enigmaticele servicii şi oligarhii « cu cheiţă », de carton (ca Dinu Patriciu sau Sebastian Ghiţă, de exemplu).
Victor Ponta şi coabitarea sa cu Băsescu au lămurit pe toată lumea că întreaga adunătură politică este aceeaşi mizerie. Conform sloganului din Piaţa Universităţii din iarna trecută. Indiferent pe cine alegem, alegem la fel de rău. Toţi au fost la guvernare, toţi au arătat ce pot, mai toţi sînt foarte bogaţi, inclusiv la schelete şi dosare în dulap. Iar figuri noi nu par a fi dispuse să joace într-un joc atît de falsificat. Cei noi pe care încearcă să-i împingă în faţă Traian Băsescu şi serviciile sale, deşi tineri, sînt binecunoscuţi demult în unitate.
Cine îl va înlocui pe Traian de la Anvers ? Numai un Gheorghe de la FMI mai pare capabil. Care poate fi chiar o femeie. Şi care se poate numi Monica Macovei. Să reformulăm deci întrebarea cu care am început : « Are Monica Macovei stofă de preşedinte al României ? » Întrebarea se va pune cu atît mai presant, cu cît va deveni mai clar pentru toată lumea eşecul lui Crin Antonescu şi al USL-ului. Pentru culturali, fiindcă ei nu prea pricep ce e cu « politica », întrebarea poate fi reformulată astfel : e mai bun Lilian Zamfiroiu decît H.-R. Patapievici ?

Lasati un comentariu

Comentariu