Marinarul, parașutista și un pisicuț pentru viitorul « nostru »

luni 25 Aug 2014

Petru Romoşan

România e ceea ce se vede. Și nimic mai mult. Iar ceea ce se vede e urât, vulgar, sărac, foarte trist, deși atât de zgomotos. O copie stângace a unei presupuse democraţii de care-şi bate joc toată lumea, de la Londra (presa britanică) până la Moscova (vicepremierul Rogozin etc.). Dar „noi” ne „simtem” bine şi avem multe „succesuri”. „Noi” suntem acel grup ceva mai extins care a pus laba pe ţărişoară după asasinarea Ceauşeştilor. Cu ajutorul străinilor de la Est şi de la Vest. Cu miniştri mulţi, cu deputaţi şi senatori şi mai mulţi, cu miliardari de carton de toată jena, interlopi şi bişniţari de baltă, cu ziarişti aproape analfabeţi, de fapt ingineri rataţi, care nici măcar nu mai scriu, doar vorbesc la televizor, că e fără reguli şi fără răspundere, verba volant. Republica teletranziţiei şi a Internetului.
Elena Udrea, neverosimila candidată la preşedinţie, repetă cu oarece retorică disperată că pe dânsa o interesează votul lui Băsescu. Ştie ce ştie pâmpa  (de la PMP) ! Votul lui Băsescu poate fi mai tare decât votul a 7,4 milioane de români banali. S-a văzut limpede şi la referendum. Pentru că în democraţia de mucava de la Bucureşti contează trei elemente : securiştii, banii şi euro-americanii. Cele trei elemente sunt reprezentate la vârf de un grup foarte restrâns, mic de tot, un fel de „Cupolă”, un fel de „Comisie” (inventată cândva de Lucky Luciano) la care, evident, Traian Băsescu are acces de mai bine de zece ani. Şi dacă acel grup „te votează”, eşti preşedinte. Ştie madam ce ştie ! Experienţele de prin birourile Cotrocenilor sau participarea la grupul de interese dubioase Bitner-Petrache-Cocoş îşi spun cuvântul.
Acel grup, Sistemul, „Comitetul”, pare să fi decis deja de ceva vreme, de vreo trei-patru ani : Victor Viorel Ponta. Şi chiar dacă lui Traian Băsescu nu-i place, n-are ce face, se supune, c-aşa-i în Sistem. Iar Comitetul a votat. Dar şi Elena Udrea îşi are locul ei deloc neglijabil. Ce argumente are în campania electorală Victor Viorel ? Păi, nu prea are. La fel cum n-a prea avut în ultimii doi ani şi jumătate de când e prim-ministru. Şi totuşi… Cu „Jos Băsescu !” a câştigat deja trei rânduri de alegeri : locale, referendum, generale. Unde au mers trei va merge şi al patrulea, prezidenţialele. Şi cine altcineva întruchipează mai bine „Jos Băsescu !” decât cunoscuta săritoare cu paraşuta, Elena Udrea ? Cristian Diaconescu ? Monica Macovei ? Klaus Iohannis ? Dan Diaconescu ? Nici pomeneală ! Elena Udrea e însuşi Traian Băsescu, dacă nu cumva începând de săptămâna asta chiar mai mult decât atât. Pentru că Traian Băsescu e trecutul, Elena Udrea mai poate fi viitorul. Desigur, un viitor mic şi sumbru, care ne va bate tuturor la uşă. Cu candidatura sa, Elena Udrea îl poate deci ajuta enorm pe Victor Ponta. E bau-baul băsist indispensabil.
Cât se mai poate duce România la vale ? O întrebare grea, la care nu avem încă răspuns. De ce ar fi Victor Viorel încă doar un biet pisicuţ (Băsescu dixit) ? Pentru că nimeni nu poate servi mai bine interese obscure, interne şi externe, ca să terminăm odată pentru totdeauna cu România, decât un pisicuţ. De aceea „pisicuţul” a fost numit de două ori prim-ministru de Băsescu şi tot de aceea a fost avansat surprinzător mai înainte pe scaunul de preşedinte PSD. Dar „pisicuţul” promite să se facă mare, poate chiar un tigru carpatin. De pluş, bineînţeles. Sistemul a hotărât că trebuie să fim pedepsiţi şi cu Victor Viorel, după Băsescu, Năstase, Iliescu şi Ceauşescu. Pentru că asta merităm, dacă nu ne-a plăcut socialismul multilateral dezvoltat. Şi, în plus, Victor Viorel va asigura „stabilitatea”. Încă un preşedinte pentru „liniştea noastră”.
Piesa de teatru politic, comedia, tragicomedia din România care se joacă în aceste zile şi se va juca şi în lunile următoare, până în decembrie, pare scrisă de mult. Autorul sau mai degrabă autorii, Comitetul, par lipsiţi de talent, vulgari, stupizi şi cinici. Am stabilit mai devreme că Elena Udrea joacă în piesă rolul băsismului detestabil, pe modelul „scuipaţi aici !”. Dar ce rol joacă junele prim Klaus Iohannis ? De ce a fost nevoie să fie tras pe linie moartă Crin Antonescu, cel care ne-a agresat vreo trei ani cu candidatura sa, şi adus în faţă marele comic serios de film mut Klaus Iohannis ? Pentru că Antonescu era incapabil să înţeleagă directivele şi să se supună disciplinat Sistemului. În plus, l-ar fi bătut măr pe Victor Ponta în dezbaterile televizate. De acord, dar de ce totuşi tocmai Iohannis ? Pentru că Victor Ponta, român şi ortodox, îl poate surclasa uşor, la pas, pe Klaus Iohannis, neamţ şi luteran. E reiterată experienţa de succes din anul 2000 cu Vadim Tudor în turul doi contra prea de tot uzatului Ion Iliescu. L-au susţinut pe Ion Iliescu cu inima deschisă până şi guralivii disidenţi ai Sistemului („nu mai avem de ales între reforma lentă sau rapidă, între un partid sau altul, ci între democraţie şi dictatură, între libertate şi tiranie” – Apel GDS). La fel ar trebui să fie susţinut şi românul ortodox Victor Ponta de Moldova, Muntenia, Oltenia şi Dobrogea, care nu vor înţelege de ce ar trebui să aibă un voievod neamţ. Ideea e simplă şi măreaţă, trebuia numai să-ţi treacă prin cap. Şi ce rol ar avea în această piesă scrisă de Comitet Călin Popescu Tăriceanu şi Monica Macovei ? Sunt doar rezerve, ca la fotbal, în caz că se accidentează titularii, respectiv Ponta şi Iohannis. Nu e clar ce rol le-a fost rezervat, dacă le-a fost rezervat vreunul, lui Teodor Meleşcanu şi, mai ales, lui Mircea Geoană, care parcă şi-a suspendat veleităţile de candidat.
Oricum, n-avem nici un motiv să ne mai batem capul, Sistemul s-a ocupat de toate. Şi-a pregătit şi un buffer de peste 3 milioane de voturi rezultat dintr-o înţepenire a listelor electorale la 18,3 milioane de posibili votanţi, plus o rezervă incontrolabilă de votanți în străinătate, de ordinul a 500 000, deşi ştim cu toţii că suntem mult mai puţini votanţi, ceva peste 15 milioane, dar nu putem nicicum să ne numărăm om cu om – Comitetul se opune. În ţară au mai rămas 19,94 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014, faţă de 23,1 milioane în 1989 (cf. INS). Rămâne de văzut doar cât de tare se vor plictisi şi poate chiar enerva spectatorii piesei de maxim prost-gust de la care se aşteaptă un vot dinainte convenit.

Lasati un comentariu

Comentariu